În spaţiul public se vorbeşte de condamnarea iminentă a lui Liviu Dragnea, fapt care i-ar aduce şi activarea vechii sentinţe, la care a beneficiat de suspendare.
Opoziţia parlamentară, presa şi manifestanţii bulevardieri consideră aceasta condamnare ca fiind motivaţia principală pentru graba guvernului de a emite un set de măsuri în domeniul penal, menite să-l pună la adăpost pe şeful PSD de o asemenea sumbră perspectivă. Liviu Dragnea însuşi a declarat recent "Ultimele zvonuri care vin către mine este că s-a luat decizia ca eu să fiu băgat în puşcărie undeva în aprilie — mai". Încearcă oare abilul lider politic o manevră de victimizare — sau se poate lua în calcul o asemenea eventualitate?
Liviu Dragnea a fost trimis în judecată pentru "Instigare la abuz în serviciu şi la fals intelectual". Probele materiale şi testimoniale au trecut de camera preliminară a ICCJ, iar primul termen a fost fixat pentru 31 ianuarie. În primul rând, să luăm în calcul că asemenea procese necesită, la fond, minim patru termene înainte de a se ajunge la pronunţare. În al doilea rând, este un proces în care trebuie citaţi martori, deci trebuie îndeplinită procedura citării, fapt care nu permite fixarea unor termene foarte scurte, de o săptămână, să spunem, cum s-a întâmplat în alte cazuri. Mai concret, pentru îndeplinirea procedurii citării martorilor, se impun termene de minim o lună.
În al treilea rând, dacă se doreşte o urgentare a procesului ar trebui stabilit şi motivul acestei "celebrităţi"; trecând peste încărcătura politică, este vorba de prejudicii relative mici şi de inculpaţi care nu mai ocupă funcţiile din momentul săvârşirii faptelor incriminate. Deci, cum s-ar argumenta urgenţa? Dar să presupunem că, totuşi, s-ar forţa derularea, atunci am ajunge în situaţia în care, respectând citarea, durata ar însuma trei perioade de o lună, plus pronunţarea — deci ar apărea o sentinţă la sfârşitul lunii mai, poate chiar şi motivarea ar fi redactată în prima parte a lunii iunie. Până la vacanţa judecătorească s-ar putea depune şi apelul.
Va urma vacanţa judecătorească de două luni (sigur, stabilindu-se abuziv, urgenţa, s-ar putea da termene şi în vacanţă), termenul va fi undeva în septembrie, deci, respectând procedurile, completul de cinci judecători se va pronunţa, în cel mai bun caz la sfârşitul anului. Nu comentez şansele apărării sau ale acuzatorilor lui Liviu Dragnea, am vrut doar să subliniez că este practic imposibil ca el să fie condamnat definitiv, "băgat în puşcărie", apud Dragnea, în aprilie — mai. În schimb, în acea perioadă s-ar putea întâmpla altceva, ceva de care Liviu Dragnea se teme la fel de rău — ar putea pierde partidul.
Analizez numai varianta pesimistă, în care Dragnea ar fi condamnat de instanţa de fond — este greu de crezut că la cea de apel va fi achitat; vorbim totuşi de un complet la fond alcătuit din trei judecători ai Înaltei Curţi, colegi cu cei cinci care vor alcătui completul de la apel. Sigur, Dragnea este un luptător, are un caracter puternic — şi nici la ICCJ nu sunt excluse şi excepţiile de la regulă, vezi cazul Becali, în sens negative însă — dar, logic, este greu de crezut că se va schimba ceva. Cu alte cuvinte, în luna mai, Dragnea nu ar fi condamnat definitiv, dar, practic, de atunci va plana asupra lui iminenţa condamnării cu executare.
Pe baza aceleiaşi prezumţii (de condamnare) îl vor ataca şi politicienii, probabil şi preşedintele statului, ambasadele, presa română şi străină — iar strada se va manifesta vehement; Liviu Dragnea va fi silit să demisioneze de la şefia Camerei Deputaţilor. Foarte probabil i se va cere şi demisia din Parlament. În plus, poate cel mai grav, nu va mai putea da declaraţii în numele guvernului, nu va mai reprezenta partidul la întâlniri internaţionale, apoi nici măcar în public. Se vor ridica voci din PSD — iar în foarte scurt timp, Liviu Dragnea va deveni incompatibil cu funcţia de şef al partidului de guvernământ. Sau, mai frust spus, va fi mort politic.
Şi să nu uităm un alt amănunt, de culise — în PSD există cel puţin o grupare care a fost îndepărtată de Dragnea din funcţii, mă refer la cei din jurul lui Victor Ponta — dar şi alte personaje ambiţioase, diverşi orgolioşi, care pot aprecia că leului i-au căzut dinţii. În plus, pragmatismul social-democrat va căuta o soluţie "vie" politic, nu va fi timp pentru purgatoriul disciplinei sau fidelităţii de partid.
Iată deci cum luna mai — prin tradiţie, luna socialismului, ce ironică potrivire! — ar putea consemna nu încarcerarea, ci decesul politic al unuia dintre cei mai dinamici, abili şi performanţi lideri politici ai ultimilor ani — cifrele electorale relevă asta. De aceea sper să se înţeleagă că atât aprecierea amintitelor calităţi precum şi a eventualităţii "decesului" nu sunt opinii partizane, ci concluzii pe baza unor date reale, obiective.
Dragoş Dumitriu este jurnalist şi realizator TV, fost deputat naţionalist şi conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
Opinia autorului ar putea să nu corespundă cu cea a redacţiei Sputnik.
