Theoden regele Rohanului stă ascuns în fortăreața Helm's Deep privind cum oștile Isengard-ului se adună pentru bătălia finală și se întreabă cum s-a ajuns aici, în acest punct ultim, fără ieșire. Este mai puțin știut faptul că Isengardul, pentru JRR Tolkien, autorul magistralei trilogii The Lord of the Rings, reprezintă tăvălugul industrializării, al centralizării puterii și bogăției în cât mai puține mâini "one ring to rule them all", al ruperii granițelor și al stăpânirii absolute asupra unei lumii dezumanizate, reduse la rangul de orci. Întreaga operă a lui Tolkien este o metaforă rezistenței la modernizare, o construcție dialectică între lumea tradițională a magicului sat, Shire, populat de hobbiți și Mordorul în continuă expansiune, revoluționar și radical.
Este importantă această scurtă introducere în opera lui Tolkien, tocmai pentru a înțelege modul în care polarizările lumii de azi se construiesc după aceleași scheme de gândire, fie în Statele Unite, fie în Moldova, fie în România. Dincolo de dezbaterile spectaculoase dintre Hillary Clinton și Donald Trump, de scandalurile care însoțesc astăzi campaniile electorale de peste tot, ceva s-a schimbat în lume și indiferent cât de multe categorii se inventează pentru a clasifica diversele tabere, acestea se reduc în definitiv la două — Localism vs. Globalism.
Dar la baza acestor alegeri se află însă o relație antagonică ignorată o bună bucată de vreme, care în prezent își cere cu insistență recunoașterea. Populismul de extrema dreaptă a prins și prinde la un public numeros, iar votul Brexit din 23 iunie este, poate, mult mai mult decât declanșatorul.
Pentru a înțelege ascensiunea Localismului este important să privim și către decăderea globalismului sau modul în care acesta a contribuit la creșterea primului curent. Altfel spus, ce schimbări de valori au generat aceste transformări? Așa cum arăta într-un articol recent psihologul Jonathan Haidt, lumea a suferit schimbări ale valorilor care au fost declanșate de schimbările economice. Industrializarea a fost însoțită de deplasarea de la valorile tradiționale, în care religia, ritualul și respectul în fața autorității sunt importante șpre valorile secularismului rațional, valori care sunt mult mai deschise la schimbare, progres și inginerie socială bazată pe considerații raționale.
Apoi, cu cât țările au devenit mai bogate, națiunile s-au deplasat de la valorile legate de supraviețuire care întăresc securitatea fizică și economică a unui trib, familie sau alt grup către "valori emancipative", care pun accent pe drepturi și protecții individuale. Globalizarea susține reducerea suveranității naționale, vede entitățile transnaționale, precum Uniunea Europeană, ca fiind moral-superioare statelor națiune și nu în ultimul rând echivalează naționalismul și patriotismul cu Răul absolut, nelăsând spațiu de exprimare și contestare a proiectului universalist.
Și alegerile care urmează continuă acest tipar. În Moldova, spre exemplu, Maia Sandu este asociată europenizării, iar Dodon aparține în mod categoric Estului, în România, Nicușor Dan ne propune să alegem între europenizare (adică modernitate și modernizare) și teleormanizare (adică o formă de localism feudal și înapoiat), în Statele Unite Hillary Clinton este în mod direct adepta globalizării, iar Trump joacă mai mult sau mai puțin fals cartea autarhiei, a localismului și a naționalismului.
În mod paradoxal, efectul acestor discursuri nu este unul de mobilizare anti- ci mai degrabă reactivează segmentul pro-, latent și marginal. Împotriva dominației feminine — asociată tot mai mult globalizării, fertilă, profană și injustă (Angela Merkel — cancelarul Germaniei, Christine Lagarde — Șefa FMI, Hillary Clinton — posibilă președintă a SUA, Maia Sandu — posibilă președintă a Moldovei, etc) se ridică masculinitatea — (Trump, Dodon, etc.) virilitate și autoritate, sacru și drept.
Poate că acum, mai mult decât alteori, alegerile, de la Brexit la Washington și Chișinău, nu se referă doar la programe, proiecte și alianțe. Opțiunea politică Globalism/Localism se construiește și ca realitate sexuată, incluzând scheme inconștiente de percepție și apreciere în care "ordinea masculină" își cere recunoașterea.
