CHIȘINĂU, 3 oct — Sputnik. Editorialistul revistei The National Interest Robert Farley se întreabă cum s-ar schimba mersul istoriei, în cazul în care SUA ar fi utilizat arma nucleară nu doar în timpul celui de-al Doina Război Mondial, dar și în războiul din Coreea.
Autorul menționează că în acea perioadă a fost examinată varianta utilizării armei nucleare în conflict coreean.
În anul 1950, cânt trupele americane au fost nevoite să se retragă peste râul Yalu, la presiunea trupelor chineze, generalul american Douglas MacArthur l-a îndemnat pe președintele Truman să permită atacurile aeriene asupra obiectelor terestre din China.
Pe atunci, multă lume considera că aceste atacuri vor presupune și utilizarea armelor nucleare, prin deținerea cărora SUA își asigura supremația în acea perioadă.
Potrivit lui Farley, în anul 1950 existența în dotare de arme nucleare și a unei flote solide de bombardiere strategice, necesare pentru transportarea unei astfel de arme, a reprezentat un avantaj net în raport cu Uniunea Sovietică, chiar dacă URSS înregistra deja succese în dezvoltarea unei tehnologii similare.
În cele din urmă, Washingtonul a renunțat la această idee. Însă, ce s-ar fi întâmplat dacă acest lucru s-ar fi întâmplat?, se întreabă autorul.
Potrivit lui, în războiul din Coreea au existat trei momente decisive. Primul — invazia totală a Coreei de Nord prin paralela 38 pe teritoriul Coreii de Sud în iunie 1950. Anume aceste acțiuni au provocat escaladarea conflictului.
Al doilea moment decisiv — aterizarea desantului american în luna septembrie în portul Incheon, prin care a fost pus capăt ofensivei Coreii de Nord. În urma acestei acțiuni, comuniștii, scrie autorul, s-au retras în poziții de apărare.
Al treilea moment decisiv — intervenția voluntarilor chinezi în conflictul militar. Acest lucru a determinat SUA și aliații săi să se retragă după paralela 38.
Anume în această etapă, MacArthur a îndemnat la atacarea Chinei, iar mulți din SUA examinau la modul cel mai serios versiunea utilizării armelor nucleare.
Potrivit lui Farley, SUA ar fi fost nevoite să aleagă între utilizarea tactică și strategică a armelor nucleare.
Loviturile strategice urmau să fie aplicate asupra punctelor de dislocare a trupelor militare, zone industriale, ținte politice, cu scopul distrugerii Chinei sau de dragul forțării acestei țări să renunțe la război.
Luând în considerație populația Chinei și plasarea dispersată a obiectelor industriale pe teritoriul țării, o astfel de campanie ar fi presupus utilizarea unui număr mare de focoase nucleare.
Establishment-ul militar al SUA nu ar fi acceptat o astfel de idee: pentru majoritatea dintre ei reprezentanții Chinei erau doar un interpus al URSS, care își propune să destabilizeze Occidentul și să lichideze sistemul de descurajare.
Din punctul de vedere a lui Farley, dacă Forțele Aeriene ale SUA ar fi fost obligate să demareze o astfel de campanie, acest lucru ar deconspira toate scenariile comandamentului strategic al SUA, iar luând în considerație capacitățile slabe de apărare a bombardierelor B-36, ar forța Washingtonul să lovească și URSS.
În ceea ce privește utilizarea tactică, SUA dispunea de un număr insuficient de arme nucleare și mijloace de transportare a acestora la locul destinației, pentru a se aventura în astfel de scenarii. În plus, în acea perioadă, americanii reușiseră deja să obțină supremația în spațiul aerian al Coreii.
Utilizarea armelor nucleare ar fi provocat daune majore centrelor de comandă ale Chinei și Coreei de Nord. Acest lucru ar fi "delegitimat" temporar guvernul de la Seul și ar fi provocat pierderi chiar pe teritoriul aliaților SUA.
Farley menționează că experții au aflat recent noi cauze aale refuzului SUA de a utiliza arme nucleare în conflict.
Autoritățile americane se temeau că escaladarea războiului ar conduce la o situație critică. În special, China dispunea de destule forțe și rezerve pe care le-ar implica în război cu SUA, în cazul în care Washingtonul ar fi decis să sporească miza. Obiectele fizice și locuitorii peninsulei ar fi îndurat suferințe insuportabile.
În afară de aceasta, în cazul unui astfel de scenariu URSS ar avea un prilej de a influența mersul conflictului, atât din contul susținerii trupelor cu tehnică și echipament, precum și prin intervenții terestre sau maritime.
"Escaladarea nucleară pe peninsula Coreeană ar fi avut un final groaznic pentru toate părțile implicate. SUA ar fi provocat o durere imensă oamenilor, de dragul unor scopuri strategice neclare. De asemenea, un astfel de pas ar putea să impulsioneze forțele comuniste spre escaladarea conflictului", concluzionează autorul.
Cel mai important lucru, la care atrage atenția Farley, în cazul unor astfel de evenimente, lumea nu ar mai fi tratat arma nucleară ca un lucru interzis.
