Cea mai importantă instituție a banului din România este zguduită în ultima vreme de scandaluri fără precedent. Aparent fără legătură, dezvăluirile domnului Lucian Isar se suprapun inculpării și demisiei viceguvernatorului BNR Bogdan Olteanu. Faptul este fără precedent în istoria BNR, iar tabloul este unic și din alte două motive — Olteanu și Isar sunt două unghiuri ale unui triunghi amoros (și nu numai) încununat de (co)președinta PNL (și om de încredere al președintelui României) doamna Alina Gorghiu, actualmente Isar. Fiecare dintre cei trei este un personaj pe cât de interesant, pe cât de capabil de… multe, după cum o arată chiar istoria lor.
Doamna Alina Gorghiu are un trecut liberal — și politic și moral — dânsa fiind o persoană remarcată de secretarul general PNL Mihai Voicu și apoi de vicepreședintele Bogdan Olteanu, cu ambii tânăra consilieră (pe atunci) având relații intime recunoscute — cele cu Olteanu soldându-se, din nefericire, chiar cu spargerea fericitei căsnicii a acestuia, în ciuda dramei soției și a celor doi copii ai liberalului. Cu tot "exotismul" său moral bine tabloidizat, tânăra Gorghiu urmează o carieră politică fulminantă și ajunge președinta PNL beneficiind de susținerea fățișă și nu tocmai constituțională a președintelui statului; în aceeași perioadă de ascensiune politică, Alina Gorghiu, în calitate de avocat de astă dată, obține contracte extrem de avantajoase cu AVAS, fapte pentru care a fost denunțată chiar de la tribuna Parlamentului de însuși premierul în funcție (la acea dată) Victor Ponta.
Bogdan Olteanu, personaj cu trecut incert — cu excepția provenienței asumate cu mândrie din ilegalista kominternistă Ghizela Vass, bunica din partea mamei — se evidențiază prin istețime și tupeu, intrând în grațiile lui Călin Tăriceanu care, în calitate de președinte al coaliției majoritare de la acea vreme (Alianța "DA", 2006) îl saltă din calitatea de deputat novice, fără experiență de demnitar, direct în fotoliul de președinte al Camerei Deputaților, adică al treilea om într-o ierarhie a comenzii supreme în stat. Aici se remarcă prin abordarea cu superficialitate (chiar bătaie de joc) a lucrărilor legislative și prin susținerea până dincolo de limitele Regulamentului Camerei a aberației numită modificarea Legii electorale și introducerea votului "uninominal", un fiasco total asupra căruia s-a revenit ulterior. Prin algoritm politic, Olteanu obține în 2009 (același an în care și-a părăsit familia) funcția de viceguvernator al Băncii Naționale a României, în ciuda protestelor specialiștilor care reclamau totala sa lipsă de pregătire în domeniul bancar.
Lucian Isar, personaj spectaculos prin studii, funcții și apariții televizate a fost remarcat de Victor Ponta care l-a numit în funcția de ministru delegat pentru Relația cu Mediul de Afaceri, pentru a-l îndepărta apoi destul de repede, după doar trei luni. Isar absolvise la finele anilor '90 Academia de Studii Economice, apoi se înscrisese la doctorat, timp în care urmase și cursurile Facultății de Matematică. Imediat își continuă instruirea la Oxford, trei ani, continuă doi ani la Universitatea din Chicago, curs la Harvard — apoi, surpriză, supradopat cu studii de finanțe, bănci, burse… urmează Colegiul Național de Apărare și un "curs de nivel înalt" la Academia Națională de Informații! Sigur, ne putem întreba ce legătură există între cele două domenii, dar mai bine tăcem — fiindcă în timp ce înghițea școală după școală, Isar era și mare director executiv și vicepreședinte în Bancpost, ba chiar când nici nu terminase bine ASE și avea o funcție importantă în Citibank. Dar, pe cât de impresionante sunt diplomele acestui domn, cu atât mai surprinzătoare sunt dezvăluirile sale despre salariile, veniturile și presupuse scheme din BNR, atitudine cu totul nefirească pentru un bancher sau pentru un om de finanțe. Dar, vom vedea, pentru Isar nu este chiar ceva nou sau de mirare.
Scurta și ciudata poveste a unui aducător de probleme
Asupra acestui aparent genial tânăr Lucian Isar planează acuzații teribile. Mai întâi este implicat în scandalul "atacului speculativ" asupra leului, în 2008, când "BNR a acuzat atunci o acțiune coordonată a mai multor bănci, românești și străine, care ar fi încercat să mute cursul leului la un nivel de variație superior și să încaseze diferența. BNR a cerut eliminarea din sistemul bancar a celor care au declanșat atacul", menționa "Evenimentul zilei".
Replica lui Isar și a celorlalți bancheri, consemnată de presa vremii, e halucinantă: "nici vorbă de "atac speculativ" și doar și-au făcut treaba de intermediari pentru clienți care anticipau deprecierea iminentă a leului, după decizia Parlamentului de mărire a salariilor din educație cu 50%". Plecat de la Bancpost, Isar ajunge la puțin cunoscuta Bancă Feroviară unde, după un timp, se întâmplă din nou ceva. Iată ce consemna presa (Profit.ro): "Omul de afaceri Valer Blidar a revocat Consiliul de Supraveghere al Băncii Comerciale Feroviara (…).
Lucian Isar nu va mai face parte din conducerea băncii, potrivit unei decizii a Adunării Generale a Acționarilor". Interesant este și titlul pe care importantul om de afaceri media Mihai Craiu îl atașează știrii pe blogul său: "Valer Blidar nu mai are încredere în bancherul lui Vântu — Lucian Isar — pentru Banca Feroviară…". După alți câțiva ani Victor Ponta îl angrenează pe Isar în guvern dar îl ejectează rapid cu o explicație care, din nou, te pune pe gânduri: "În aproape 4 ani de Prim Ministru a fost o singura ocazie în care am primit direct informare de la instituțiile specializate ale statului despre o tentativă clară de corupție din partea unui ministru — Lucian Isar, care a cerut avantaje personale de la un mare investitor american în schimbul sprijinului pentru implementarea unui proiect important în România".
Ulterior, DNA a început o anchetă. Un cunoscut jurnalist economic, Dan Constantin, director al "Jurnalului Național", consemnează atât întâlnirile lui Isar la Washington cu Bechtel, Exxon, Chevron și alte concerne cu proiecte blocate în România, cât și faptul că Isar ar fi făcut oferte privind unele deblocări.
Serviciile și bătălia între generații
Mugur Isărescu face parte dintr-o elită. Că se numește "Clubul de la Roma", "Grupul Bilderberg" sau altfel, este clar că guvernatorul cel mai longeviv în funcție din Europa și America este o persoană apreciată și protejată — iar el, la rândul său, este garanția stabilității pentru țara pe care o conduce din punct de vedere… hai să zicem bancar. Isărescu este înconjurat de un grup de specialiști, fidelizați prin avantaje (materiale) substanțiale, directe sau pe baza unor scheme de care profită un cerc restrâns.
Să presupunem că există informații care, folosite cu măsură, aduc avantaje acestui cerc fără a perturba mersul lucrurilor. Ce se întâmplă însă dacă asemenea informații ajung la urechi — sau pe mâini — nepotrivite? Să zicem că ajung la un speculant important, un jucător de forță, care ar urmări o mare lovitură? Exemplul dat de Soros în 1992, când folosind informații "inside" din bursa londoneză și din alte surse, a obținut un profit fulgerător de aproape 1 miliard de dolari, ei bine acest exemplu este stimulativ pentru amatorii de asemenea aventuri. Atunci, autoritățile britanice au fost nevoite să scoată lira sterlină din mecanismul de schimb UE. Ce s-ar întâmpla cu România? Greu de imaginat amploarea dezechilibrului.
De ce ar avea nevoie un sistem "Soros"? De o schemă centrală simplă — un personaj la nivel înalt în Banca Națională, gata de orice pentru a face bani — personaj care să facă parte activă din schemă sau care să fie exploatat "în orb"; de câteva bănci comerciale care să fie manipulate pentru a interveni cu tranzacții dirijate, de câteva societăți (rețele) comerciale cu dever mare import-export sau compensații — de personaje din servicii și, evident, de factori de decizie politică. În această schemă "simplă", dificili sunt oamenii; cei din categoria Isărescu și compania, venerabili, selectați în timp și încastrați în cutume, nu vor lua niciodată parte la o asemenea aventură — e nevoie de tineri înfometați, gata de orice.
Genul lui Olteanu, gata să-și lase familia pentru o fustă mai scurtă, înnebunit să-și construiască o super-vilă, sau genul Alinei, gata de orice pentru funcție, dar mai ales modelul Isar, gata de un scandal pentru a avea Aston Martin precum James Bond… și gata de orice în domeniul bancar, în care se consideră probabil un zeu atotștiutor — așa cum se vede din declarațiile sale recente.
În fața unei asemenea eventualități există o singură metodă de apărare sănătoasă — prevenția. Așa încât, în momentul în care persoane cu funcții cheie, conform schemei susmenționate, încep să manifeste labilitate — excese comportamentale — este sănătos a fi îndepărtate. În cât mai mare liniște și bună înțelegere. Vezi declarațiile lui Olteanu, în armonie cu denunțătorul Liviu Mihaiu — "L-am susținut, dar nu știu nimic despre bani, demisionez pentru binele poporului". Corect, nu insistăm. Va urma Isar? Hai să spunem, parafrazându-l pe marele Will — restul va fi tăcere.
Concluzie — Mugur Isărescu nu a fost, în opinia mea, benefic oamenilor de afaceri români. Economia de piață este un fiasco, dar soluția nu sunt noii veniți care își cumpără din primul salariu mașini de lux și vile. Adică din categoria celor care vând pe oricine și orice pentru un trai ca în poveștile cu Soros.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik.
