Motto: ”România, mioapă la tot ce e "mâine",
cu ochii mari deschişi la tot ce e "azi"
nu pricepe şi înlemnită stă pe loc,
şi atunci istoria ei va înfăţişa pentru vecie
exemplul, unic şi mizerabil,
al unei sinucideri vieţuite”
Nicolae Titulescu
cu ochii mari deschişi la tot ce e "azi"
nu pricepe şi înlemnită stă pe loc,
şi atunci istoria ei va înfăţişa pentru vecie
exemplul, unic şi mizerabil,
al unei sinucideri vieţuite”
Nicolae Titulescu
BUCUREȘTI, 11 sept – Sputnik. Urmăresc încă de la prima oră manifestările dedicate tragediei de la 11 septembrie. A fost o tragedie, fără doar și poate, pentru poporul american. Nici pe departe cea mai mare – pentru că nu o poți compara cu uciderea a milioane de indigeni americani, a zeci de milioane de africani aduși ca sclavi în SUA…
Ce să mai zic de tragediile provocate de SUA? Păi numai bombardamentul TERORIST din 4 aprilie 1944 asupra zonelor civile ale Bucureștilor a făcut tot atâtea sau chiar mai multe victime decât 11 septembrie! Ca să nu mai vorbim de Dresda… sau de Hiroșima și Nagasaki. Și în nici un caz cu milioanele de morți și zeci de milioane de sorți distruse din cauza atacurilor care au urmat lui 9/11.
A fost 9/11 o acțiune teroristă? Cu siguranță! Cine au fost teroriștii? Nu e clar! Nu este, pentru nu executanții contează, ci cei care au pus la cale actul. Ori, aici înșiși americanii au mari dubii asupra… propriilor conducători. De atunci și de acum.
Deci, da, 9/11 e ceva impresionat, dar și înspăimântător – prin modul în care SUA șterg cu buretele și ignoră tot ce fac ei rău, ascund instigările și continuă să umble cu facla aprinsă printr-o planetă pe care au transformat-o într-un butoi cu pulbere.
De fapt, imaginea asta a unui ”partener” iresponsabil și pus pe nenorociri ar trebui să o avem în minte când ne dăm cu totul pe mâna lui și când facem numai ce spune el. Un el care nu mai e în apele lui - la figurat, dar și la propriu.
Așa că, dincolo de spectacolul 9/11, să privim realitatea: trăim vremuri dramatice care, fără să exagerăm câtuși de puțin, pun în pericol România, ca stat. Veți spune că nu e ceva nou, că și până acum am văzut cum deciziile sunt luate fie în afara țării, fie de către personaje devotate total străinătății. Da, este adevărat, dar între timp s-au stabilizat două ”cancere”: îndatorarea dincolo de limită a statului și dependența energetică cvasitotală.
Iar pe plan internațional, de acolo de unde vin comenzile, se produce un fenomen care ne afectează direct, ca țară satelit: căderea SUA – și implicit transformarea ”partenerului strategic” într-un jug împovărat din ce în ce mai mult. Sau, altfel spus, transformarea SUA în piatra legată de gâtul celui gata să se înece!
Efectele degringoladei internaționale a SUA se simt în România, pentru că partide și persoane cu evidentă comandă externă au început se lovesc între ele, ducând la o criză guvernamentală fără precedent.
Mai grav, România nu are acum nici măcar o variantă politică de viitor, o formulă stabilă și cât de cât benefică. Acesta este efectul major al transformării României în colonie, al supunerii totale față de ”partenerul strategic” – de fapt, al jugului pus de SUA pe țara noastră.
Ei bine, toate astea vor avea un rezultat fatal: punerea României sub un ”regim de mână forte acționând din mandat internațional”. Asta este concluzia la care ajunge o analiză fulminantă a lui Adrian Severin.
Fostul ministru de Externe pornește de la situația generată de Summitul de la Geneva al superputerilor ”fostei ordini mondiale bipolare”, arătând că în procesul retragerii către Marea Chinei și redispunerii în regiunea indo-pacifică, ”cu intenția de a-și asigura astfel spatele, SUA a cedat Polonia Germaniei, Ungaria Rusiei, Ucraina Rusiei și Germaniei, Marea Neagră Rusiei și Turciei”, România a rămas ”cum se spunea în dreptul roman, un res derelictae” - adică o proprietate abandonată voluntar de titularul ei – ”având statutul de res nullius (bunul nimănui), pe care oricine și-l poate însuși și cu care oricine poate face ce vrea”.
Desigur, trebuie precizat că acest ”cedat” nu mai poate fi perceput ca având greutatea celui rezultat din înțelegerea de la Yaltei, dar este vorba de influență și mai ales de spatele în negocieri și decizii. Și, în final, efectele pot fi mult mai grave decât cele de atunci.
Ei bine, în condiții descrise, Severin consideră că și ceea ce se întâmplă acum în România, tot scandalul politic, ”este rezultatul acestei situații: se distruge tot ce a mai rămas din sistemul constituțional pluripartit, pentru ca, devenit un simplu bun, cvasi statul România (un stat eșuat) să fie pus sub “administrarea directă” a unui regim de mână forte acționând din mandat internațional”.
Repet afirmația cheie a lui Severin: ”Cvasi statul România (un stat eșuat) să fie pus sub “administrarea directă” a unui regim de mână forte acționând din mandat”.
În continuarea ideii acesteia Severin consideră că ”Agitația politică irațională (fără nici o legătură cu conceptul de “acțiune politică”) de la București, din aceste zile, reprezintă doar unul din multele scenarii menite a face posibilă ajungerea la un asemenea rezultat; unicul interesant pentru marii jucători de la masa politicii globale”. În acest context nici nu contează cine a amorsat criza (care, de fapt, nu este politică, ci națională - o criză de destin istoric), Cîțu, Barna sau Cioloș, spune Severin.
Deci, nici nu contează ”cum vor vota AUR sau PSD, nu contează ce spun Ciolacu sau Orban, pe ce picior dansează Dâncu și Rareș Bogdan ori la ce oră revine din adormire Iohannis”, ci ce misiune are Iohannis.
Severin consideră că președintele ”are misiunea ca, după ce a lucrat cu succes la suspendarea Constituției, să creeze condițiile pentru ca românii să salute, de nevoie dacă nu de gust, schimbarea regimului politic și trecerea de la democrația autohtonă coruptă și impredictibilă, la autoritarism și subordonare externă integrală”. Și, atenție, Severin spune că ”trecerea la autoritarism și subordonare externă integrală”… ”asta se execută acum”!
Deci, vorbim de un proces ireversibil, intrat pe ultima sută de metri! Un proces ireversibil, în contextul ”strategiei naționale” actuale, îmbrățișate de toate partidele parlamentare, poate cu mici excepții – AUR, care contează prea puțin în ecuație, și UDMR, care are alte comenzi, dar în nici un caz benefice României, pe termen lung.
Ei bine, Severin propune în aceste condiții o soluție fulminantă: ”Singura șansă a României în atare condiții, ca și în 1944, este să se înțeleagă direct (nu prin Washington) cu Rusia (cu care mai poate găsi interese strategice congruente)”.
Pentru că, spune Severin, ”SUA a ieșit din joc, respectiv a lăsat-o în afara jocului, iar Germania nu are interesul să vadă un bloc româno-rus la Gurile Dunării, între obiectivele strategice germane și nevoințele strategice românești neexistând nici o convergență”.
Deci, o întoarcere către Est, o soluție pe care o propuneam și eu încă de pe vremea când situația nu era atât de dezastruoasă ca azi.
De aceea în acest moment ar trebui ca întoarcerea, dialogul multilateral și angajant, să fie asumat de ambele părți, română și rusă. Altfel spus, ar fi un act de curaj politic în „colonia România”, dar și un act de risc asumat de partea rusă.
Da, este un risc pentru Rusia - pentru că s-ar asocia cu o țară, România, tarată de multiple comenzi, de datorii, dar și de lipsa unei dorințe publice de recâștigare prin muncă și luptă a independenței și demnității. Severin este pesimist: ”Mai este, oare, cineva, la București și la Moscova gata sau / și capabil să o facă? Se pare că nu”.
Cred că este una dintre cele mai importante analize ale momentului – iar concluzia este că dacă nu se va pune în aplicare acum o strategie alternativă celei actuale, evident distrugătoare, este posibil ca previziunea lui Severin să se adeverească: ”România, un stat eșuat, să fie pus sub “administrarea directă” a unui regim de mână forte acționând din mandat internațional”.
Adică, în ciuda dificultății de a mai pune în aplicare soluția întoarcerii (și) către Est, o măsură trebuie luată: desprinderea din jugul ”strategic” pus pe gâtul României de SUA.
De fapt, fostul ministru de Externe nu este singurul mare om politic ce pune problema aceasta. Un altul, este fostul premier Adrian Năstase, care a dat un semnal clar al opoziției față de faptele și exemplele SUA.
În fapt, chiar dacă fostul Număr 1 al politicii românești se referă la deciziile SUA pe plan internațional, recentul său mesaj este un veritabil semnal al trezirii – cel puțin pentru cei specialiștii care ar trebui să înțeleagă logica celor spuse de el.
Personal, mărturisesc, de mult așteptam ca Adrian Năstase, poate cel mai complet om politic și diplomat de după 1990 să reacționeze la ceea ce comit ”partenerii strategici” - iar politicienii români aplaudă. Năstase a reacționat după ultima crimă monstruoasă comisă de armata SUA, pe care Biden o laudă și anunță că asta va fi politica viitoare a SUA. E vorba de uciderea unei familii de 10 persoane, dintre care 6 copii, cu proiectile trase cu drona, sub pretextul vânării unui ”terorist”.
Adrian Năstase pleacă de întrebarea ”Ce se mai întâmplă cu dreptul internațional, în zilele noastre?” – în după ”răspunsul scurt” care ar fi ”nu se mai întâmplă nimic”, profesorul de Drept Internațional desființează situația actuală, începând cu definirea Dreptului ca o ”modalitate de dialog și de conviețuire/coabitare între parteneri care își respectă reciproc existența” și un ”cod de comunicare reciproc acceptat în perioadele de multipolaritate”.
Atenție la următoarea precizare: ”Normativitatea internațională a reprezentat o extensie a evoluției dreptului intern din diferite țări și care a preluat concepte validate în spațiul juridic intern”. De aceea, spune Năstase, au apărut tribunale internaționale (Haga etc.) și diferite curți arbitrale. Pentru situațiile în care regulile nu se respectă”, explică Năstase – o subliniere de reținut. În schimb, în ultimele două –trei decenii, cele ale lumii unipolare, ”dreptul internațional a fost supus unor presiuni noi și au fost formulate teorii care nu ar fi acceptate în jurisdicțiile interne”.
Exemplele date de Năstase sunt ”războiul preventiv” sau ”auto-apărarea preventivă”, dar ceea ce el numește ”forme noi de agresiune (ne-reglementate internațional) – folosirea dronelor etc”. Adică exact ceea ce a impus SUA, ca ”jandarm mondial” într-o lume unipolară, după 9/11!
Și asta nu e totul! Adrian Năstase atrage atenția că, după al doilea Război mondial, ”pedepsirea celor vinovați de încălcarea principiilor și a normelor (genocid sau crime împotriva umanității) s-a realizat prin aducerea lor în fața unui tribunal (Nurnberg, Tokyo etc)”, iar din ”acest motiv, au fost create și Tribunalul penal internațional sau diverse tribunale regionale”. Desigur, ar fi de precizat că aducerea în fața Tribunalului nu este obligatoriu pedepsire – decât în contextul tribunalelor politice!
În situația actuală, războiul din Afganistan s-a încheiat prin Acordul de la Doha, scrie Năstase. ”Atentatul monstruos, de zilele trecute, în care au murit peste 100 de persoane, inclusiv 13 militari americani, l-a determinat pe președintele Biden să anunțe că SUA se vor răzbuna, ceea ce a și făcut, omorând cu o dronă doi lideri ai ISIS-K”.
Atenție: ”Întrebarea pe care mi-o pun este dacă teoria statului de drept care cere ca cei vinovați să fie aduși în fata unui tribunal pentru a fi pedepsiți, nu este valabilă și în plan internațional?! Dacă nu este, atunci și alte țări ar putea prelua acest model pentru a pune în aplicare „justiția naturală””, scrie Năstase, punctând: ”Așa cum modelul „autodeterminării” Kosovo a fost preluat și de alții…”.
Să fie o aluzie la Crimeea? Tot ce e posibil, deși cazul peninsulei ruse e mult mai clar – și poate se vor găsi și la noi specialiști în drept internațional să prezinte adevărul!
Finalul mesajului lui Adrian Năstase este o palmă pentru ”jandarmul mondial” al lumii unipolare: ”De vreo cincizeci de ani, mă ocup de analiza dreptului internațional - din păcate, în ultima vreme, constat că nu au mai fost adoptate mari convenții multilaterale, iar dreptul internațional nu mai este invocat decât foarte rar în discursurile liderilor mondiali”, scrie Năstase.
Concluzia: ”Pentru a-l invoca pe Titulescu, „forța dreptului” lasă (din nou) locul „dreptului forței””, conchide Adrian Năstase.
Deci, doi cei mai importanți și vizionari oameni politici români transmite același mesaj, chiar dacă folosind abordări diferite: este imperios necesară despărțirea interesului național românesc de ceea ce face și impune SUA pe plan mondial, ieșirea de sub jugul „strategic”! Altfel, situația pe care o vedem toți, alunecarea rapidă în prăpastia îndatorării și dependenței, se va transforma în acea preluare definitivă a țării, a ”statului eșuat”.
La aceste opinii se adaugă și declarația iresponsabilă a lui Joe Biden - prima declarație a președintelui SUA după dezastruoasa retragere din Afganistan și pe care tot mapamondul o aștepta în speranța unei reconsiderări a politicii SUA.
Din păcate, discursul președintelui Biden a fost un cumul de lipsă de realism, de neasumare a greșelilor și crimelor comise, de menținere în zona manipulării și propagandei mincinoase, agresive – și, mai ales, anunțul că SUA va continua politica agresivă la nivel mondial, pe baza falselor amenințări și a țintelor stabilite după propria dorință.
Biden a lăudat crima și a definit ca ”viitoare abordare” atacul cu dronă – despre care arătam că a dus la moartea unui ”terorist” și a 10 civili nevinovați, dintre care 6 copii! Biden a arătat că nu a înțeles și nu regretă nimic – și că așa va fi mai departe! Asta a învățat SUA după 9/11!
Biden a numit din nou Estul ca ”amenințare”. Alături de impunerea voinței și de sancțiuni e singura politică internațională a SUA. După asta vin atacurile armate. Este calea pe care lumea începe să o respingă, mai ales când aveam de-a face cu o multipolaritate evidentă.
China, Rusia și state UE creează alianțe elastice și combinații profitabile, celelalte țări BRICS reintră în scenă – altfel spus, e o lume care NU mai vrea jandarm mondial, pol de putere și sub nicio formă nu vrea vreun jug mondial.
În acest context, vrea România să mai rămână în ”jugul strategic”? Dacă face asta, e pierdută. Și va avea parte de tot felul de Cîțu, Iohannis, Ciolacu, soroșiști și alte figuri triste, vectori ai subjugării și prăbușirii României.
Indiferent câte moțiuni vor fi, dacă nu se va scăpa de jug, România va fi precum măgărușul ce se învârte în jurul parului de care este legat. Fără a ajunge vreodată la traista cu hrană, dar trăgând continuu.