MOSCOVA, 20 mai – Sputnik. Acum un an a avut loc inaugurarea președintelui Ucrainei, Vladimir Zelenski. Fără a avea o experiență politică, acesta a reușit să-l învingă pe predecesorul său, Petro Poroșenko în cel de-al doilea tur cu un rezultat zdrobitor, obținând 73 la sută din voturile alegătorilor.
În această perioadă Zelenski a reușit să-și realizeze unele promisiuni preelectorale, în special, a anulat imunitatea parlamentară. Totodată, pacea promisă în Donbas nu a reușit s-o aducă. De asemenea, nu a reușit să obțină un progress serios în reformarea țării și să depășească “epoca sărăciei”, în pofida unei concentrări maxime a puterii în mâinile lui. De asemenea el este criticat pentru utilizarea metodelor precum “cumătrism” la numirea oamenilor în funcții, fenomen pe care a promis că-l va combate. Eficiența activității lui este afectată și de o criză de cadre: în dese cazuri pentru funcții cheie nu există candidați sau este nevoit să apeleze la foștii demnitari.
În pofida tuturor așteptărilor, nu a avut loc nici o normalizare a relațiilor cu Rusia: discursul antirusesc s-a diminuat vizibil din partea administrației Zelenski, însă noul președinte acuză în continuare Rusia de conflictul din Estul Ucrainei și îndeamnă la înăsprirea sancțiunilor împotriva Moscovei.
Experții, opinia cărora a solicitat agenția RIA Novosti, consideră că Zelenski “de-a lungul acestei perioade a învățat să fie președinte, însă așa și nu a înțeles cum funcționează cârma acestei corăbii”.
Apreciind primul an al mandatului de președinte, Zelenski a declarat că a devenit mai puțin credul și mult mai dur, însă nu a reușit să se obișnuiască cu acest rol.
“Regimul Turbo”
Toate schimbările din țară în perioada lui Zelenski au avut loc într-un „regim turbo”, anume așa partidul de guvernare a descris dorința președintelui și anturajul lui să schimbe rapid regulile vechi și funcționarii, precum și modul de luare a deciziilor în Rada Supremă. Prima decizie a lui Zelenski în ziua inaugurării a fost dizolvarea parlamentului anunțarea alegerilor legislative anticipate, care au avut loc în vara anului trecut. Drept urmare, formațiunea proprezidențială a obținut 246 de mandate (pentru o majoritate sunt suficiente 226) și a format de sine stătător o majoritate.
Opoziția a lansat în spațiul politic ucrainean termenul de “printerul verde” din cauza că deputații din “Slujitorul Poporului” la începutul activității votau non-stop pentru proiectele legislative fără a vedea textul lor. A fost numit “verde” pentru că această culoare predomină în simbolistica formațiunii.
În mai puțin de un an de activitate Rada a reușit să adopte peste 180 de legi. Anturajul lui Zelenski a reușit să modifice Constituția pentru a-i lipsi pe deputați de imunitatea parlamentară. Până la venirea la putere a actualului președinte această idee era blocată ani în șir de Radă. Totodată, noile norme juridice prevăd că doar procurorul general, numit de parlament, la propunerea președintelui, poate intenta un dosar penal pe numele unui deputat. La inițiativa lui Zelenski în Rada au fost adoptate legile cu privire la impeachment, noul Cod Electoral, care prevede liste regionale deschise.
Criza cadre și “cumătrism”
Marea problemă a guvernării lui Zelenski a devenit politica de cadre: la putere a venit o persoană care nu avea o echipă cu care putea conduce țara. A suferit eșec ideea preelectorală de a aduce în politică cât mai multe persoane noi.
“Zelenski și alegătorii credeau că este suficient să aduci oameni noi și totul se va debloca rapid. S-a constat că nu e chiar așa. Problemele dificile nu pot fi rezolvate rapid și simplu”, consideră politologul ucrainean Vladimir Fesenko.
Noile persoane printre deputații “Slujitorului Poporului” s-au dovedit a fi cei vechi. De fapt, partidul s-a divizat în grupuri informale de influență și de mai mult timp funcționează instabil. Ultimele cele mai importante proceduri de vot în legătură cu liberalizarea pieței funciare și așa-numita „lege anti-Kolomoiski” au demonstrată că Zelenski nu mai poate miza pe o majoritate stabilă în Radă.
“Odată ce și-a selectat echipa în grabă, singurul criteriu al disciplinei ei, mobilizării ei este el însuși. Iată de ce nu există acolo nicio ideologie sau valori. Nu va exista Zelenski – nu va exista nici sistemul pe care l-a creat”, consideră Fesenko.
Politica ineficientă de cadre a provocat probleme în economia Ucrainei. Primul guvern al lui Zelenski, în frunte cu premierul Alexei Goncharuk a dat peste cap acumularea veniturilor la buget, fapt care a provocat probleme cu plățile sociale, fiind nevoit să demisioneze. În locul lui Goncharuk a venit Denis Șmîgal. Totodată, până în prezent se caută persoane care ar putea înlocui membrii fostului cabinet de miniștri. Deputații Radei nu exclud că în curând ar putea fi demis și acest guvern, care nu este în stare să propună un plan de stabilizare a economiei în contextul pandemiei de coronavirus.
“În politica de cadre se întâmplă niște lucruri bizare – la putere revin nu doar oamenii din trecut, ci oamenii cu o biografie politică destul de controversată. Aceștia vin din toate tabere politice: din tabăra fostului președinte Viktor Ianukovici, din tabăra lui Petro Poroșenko. Evident, nu există o politică de cadre”, a scris șeful organizației “Center UA”, Oleg Rîbaciuk într-un editorial pentru publicația „Novoe Vremya”.
În opinia directorului institutului ucrainean al analizei și managementului politic, Ruslan Bortnik, greșelile din politica de cadre sunt evidente pentru că Zelenski a fost nevoit peste o jumătate de an să schimbe guvernul, procurorul general și șeful administrației președintelui. “Acest lucru ne sugerează că politica lui de cadre este una nesistemică, la putere ajung dese ori persoane întâmplătoare, de care este nevoit apoi să scape rapid chiar și în dauna ratingului”, a declarat agenției RIA Novosti expertul.
Unul din asurile care l-a ajutat pe Zelenski să învingă în alegeri a fost promisiunea de a nu numi în funcții prieteni și rude, așa cum a fost în perioada predecesorului lui.
“Nu vă îngrijorați. Nu vom mai avea cumătrism”, așa a răspuns Zelenski în aprilie 2019 jurnaliștilor care l-au întrebat pe cine va nume în funcții de stat. Peste un an ucrainenii nu au mai fost surprinși de numirea într-o funcție a altui membru al echipei "Studia Kvartal 95".
Printre primele decizii a lui Zelenski a fost numirea în fruntea Serviciului de Securitate al Ucrainei a prietenului lui din copilărie, Ivan Bakanov, care anterior lucrare șef la compania “Kvartal 95”. Vechiul prieteni și partener de afaceri a lui Zelenski, coproprietarul „Kvartal 95”, Serghei Șefir, a devenit consilier prezidențial. Șeful administrației prezidențiale a devenit juristul „Kvartal 95” și prietenul lui Zelenski, Andrei Ermak. Numărul persoanelor din echipa “Kvartal” a devenit și un motive de glume – unii se întreabă de ce „Chelul” (așa i se spune prietenului apropiat a lui Zelenski, Evgheni Koșevoi) nu are și el o funcție. Jurnaliștii ucraineni spun în glumă că atunci când nu vor mai exista oameni din “Kvartal”, atunci vor putea fi racolați spectatorii care au aplaudat și au râs cel mai mult în timpul show-urilor de umor.
Combaterea corupției și arestările promise
În dezbaterile cu Poroșenko, organizate pe stadio, Zelenski a pronunțat o expresie memorabilă: “Eu sunt verdictul dumneavoastră”. Unul din principalele sloganuri preelectorale a anturajului Zelenski suna așa: “Primăvara va veni, vom începe arestările”. În pofida numeroaselor declarații despre toleranța zero față de corupție și dorința de a arată ca perioada în care toate procesele din țară erau gestionate de “oamenii noștri” au apus odată cu președinția lui Poroșenko, Zelenski a și ajuns în mijlocul unui scandal de corupție.
La sfârșitul lunii martie au fost făcute publice înregistrări video care arată că fratele șefului administrației prezidențiale Ermak a organizat audieri a candidaților pentru funcții de stat și, posibil, a cerut bani. Doar peste o săptămână administrația lui Zelenski a reacționat la acest scandal, menționând că nicio persoană care apare în video nu a obținut vreo funcție, “însă toate faptele invocate trebuie să fie verificate”. Ulterior, Biroul de Stat de Investigații a intentat un dosar penal la solicitarea lui Ermak în legătură cu răspândirea unor materiale despre o presupusă vânzare a funcțiilor publice. Procuratura Anticorupție a intentat un dosar penal pentru un presupus abuz de serviciu la numirea în funcții de stat. În cele din urmă, cazul ca fost recalificat în “fraudă”.
Încercând să explice de ce nu și-a respectat promisiunile electorale de a trimite după grații persoane corupte, Zelenski a declarat că nu poate influența direct organele de anchetă. Din cazurile răsunătoare care au fost investigate sunt dosarele penale pe numele lui Poroșenko. Acesta figurează în 16 dosare penale, care au fost intentate inclusiv pentru “trădare de patrie”, “legalizarea unor venituri obținute prin mijloace criminale” și “abuz de putere”.
Donbasul se află în pauză
Cea mai mare atenție în activitatea lui în decursul anului Zelenski a acordat-o încetării conflictului militar din Donbas. La sfârștiul anului trecut, liderii Franței, Germaniei, Ucrainei și Rusiei, după o pauză de trei ani, s-au așezat la masa de negocieri în „formatul normand”. În rezultatul reuniunii în Estul Ucrainei a fost demarat procesul de retragere a trupelor în câteva localităților, precum și efectuarea unor schimburi de prizonieri cu Rusia și cele două republici autoproclamate DNR și LNR.
“Sunt convins că în decursul cadenței mele vom încheia acest război... Sunt gata să lucrez un an, dacă negocierile de la Minsk nu vor funcționa, suntem gata să ne schimbăm tactic. Nu a trecut un an, deocamdată”, a declarat în mai multe rânduri Zelenski.
Grupul de contact pentru Donbas a convenit la Minsk asupra “formulei Steinmeier”, care stabilește ordinea intrării în vigoare a legii cu privire la statutul regiunii. După aprobarea formulei, în capitala ucraineană și în alte orașe ale țării au avut loc acțiuni de protest ale oponenților acestei decizii a Kievului. Legea cu privire la statutul Donbasului până în prezent nu a fost aprobată de Rada.
În mai Zelenski a completat componența grupului de contact de la Minsk, în acesta fiind inclus și vicepremierul, ministrul pentru problemele teritoriilor aflate temporar sub ocupație, Alexei Reznikov.
“Procesul de negocieri a fost dezghețat și acest lucru reprezintă un avantaj pentru Zelenski. Însă, din păcate, noua reuniune a “formatului normand” nu a avut loc. Motivul nu este coronavirusul, ci faptul că nu au fost realizate înțelegerile încheiate la prima reuniune”. În pofida unui început pozitiv, astăzi Zelenski a ajuns la o anumită linie roșie, atunci când trebuie să ia decizii dificile în problema Donbasului, care, evident, vor fi exploatate de radicalii de dreapta din țară, însă fără aceste decizii nu va fi posibilă o reintegrare a țării”, a declarat Bortnikov.
Relațiile cu Moscova și Occidentul
În politica externă Zelenski a păstrat vectorul integrării europene a Kievului și a continuat cooperarea cu NATO. Totodată în administrația președintelui nu există o strategie clară cum ar trebui să arate politica externă a Ucrainei în condițiile în care nu pot miza pe o aderare la NATO și UE în următoarele decenii.
“În echipa lui nu se simte o planificare strategică, iar acest lucru presupune, mai întâi de toate, o stabilire a priorităților. În esență, continuăm vechea strategie multivectorială”, consideră expertul Centrului Internațional al Studiilor de Perspectivă, Nikolai Kapitonenko.
La rândul lui, politologul Bortnik și-a exprimat opinia că nu poate fi vorba de o revenire la o politică multivectorială, noul președinte, pur și simplu, continua să promoveze direcția pro-europeană cu același zel cum a făcut Poroșenko.
“Am încetat să pedalăm cu integrarea europeană, însă aici nu e vorba de o influență a lui Zelenski, ci de criza, de coronavirus, în urma căruia Occidentul s-a îndepărtat puțin de Ucraina și a revenit la propriile lui probleme. Nimeni nu a renunțat la direcția spre UE și NATO, aceste prevederi se conțin în Constituție, însă nimeni nu accelerează aceste procese”, consideră expertul.
În raport cu Rusia partea ucraineană a diminuat vizibil discursul agresiv. În dorința de a identifica puncte de tangență cu Moscova în problema Donbasului, oficialii de la Kiev au pus între paranteze în cadrul negocierilor problema “eliberării Crimeei”. Mai mult decât atât, reprezentanții autorităților ucrainene periodic lansează în spațiul informațional ideea furnizării peninsulei a apei.
“Relațiile cu Rusia urmează la noi scenariul georgian, în care, pe de o parte, este încheiat un contract important de tranzit a gazului, au fost diminuate barierele comerciale, pe de altă parte, nu putem vorbi despre o normalizare politică. Nu există niciun ambasador al Rusiei în Ucraina, relațiile politice se află la un nivel foarte scăzut”, consideră Bortnik.
Relațiile dintre Moscova și Kievului s-au înrăutățit în contextual situației din Donbas. Autoritățile ucrainene au acuzat în mai multe rânduri Rusia de implicare în problemele interne ale țării. În ianuarie 2015 Rada Supremă a adoptat o declarație în care Rusia este calificată ca un “stat agresor”. Rusia a respins acuzațiile aduse de partea ucraineană, considerându-le inacceptabile. Moscova a declarat în mod repetat că nu este parte a conflictului intern din Ucraina și este interesată de depășirea de către Kiev a crizei politice și economice.
Crimeea s-a unit cu Rusia după organizarea în această regiune în martie 2014 a unui referendum, în cadrul căruia 96,77 la sută din alegătorii republicii Crimeea și 95,6 la sută a locuitorilor Sevastopolului s-au pronunțat pentru intrarea în componența Rusiei. Autoritățile din Crimeea au organizat referendumul după lovitura de stat din Ucraina din februarie 2014. Ucraina consideră în continuare Crimeea teritoriul ei național, aflat temporar sub ocupație. Conducerea Rusiei a declarat în mai multe rânduri că locuitorii Crimeei au votat în mod democratic, în conformitate cu dreptul internațional și Carta ONU pentru reunificare cu Rusia. Potrivit președintelui rus, problema Crimeei este una „închisă totalmente”.
Scăderea popularității
În pofida erorilor și decizii care nu au fost tratate cu înțelegere de către societate, Zelenski ar fi învins din nou în alegeri dacă acestea ar fi fost organizate în viitorul apropiat. Potrivit ultimelor sondaje, pentru el ar fi gata să voteze peste 40 la sută din alegători.
În primul tur al alegerilor prezidențiale de anul trecut el a reușit să acumuleze cele mai multe voturi (30,24 la sută) și dublu față de președintele de atunci, Poroșenko. În cel de-al doilea tur Zelenski a învins cu un scor de 73,22 la sută.
“Partidul lui Zelenski în zece luni și-a pierdut pe fiecare al patrulea alegător, iar Zelenski a pierdut 30 la sută din alegători. În pofida faptului că ratingul se află la un nivel înalt, pentru că a existat un prag destul de înalt de 73 la sută, dinamica diminuării popularității este una negativă și comparabilă cu tendințele înregistrate la Ianukovici și Poroșenko”, a declarat Bortnikov.
În opinia lui, o bună parte a societății spera că va avea loc o revoluție electorală, că alegerea unui politician din afara sistemului va duce la o revoluție politică și la o transformare a relațiilor socio-economice. Acest lucru nu s-a întâmpla și Zelenski s-a pomenit în fruntea sistemului moștenit de la predecesorul lui.
De aceeași opinie este și analistul politic al centrului “Dom Democratii”, Anatoli Ostiuk.
„Se crează impresia că s-a schimbat putere, iar regulile vechi nu sunt atât de concentrate așa cum a fost în perioada lui Poroșenko. Se pare că Zelenski se teme de oligarhi, se teme de o diminuare a popularității sau că cineva va scrie de rău despre el. E vorba de sindromul actorului căruia toți îi aplaudă”, consideră politologul.