Crearea sistemului petrodolar
În 1973, într-un efort de a menține cererea globală pentru dolari SUA, „elitele” globaliste de la Washington au creat un alt sistem, numit „sistemul petrodolar”. S-a ajuns la o înțelegere între Arabia Saudită (a doua țară cea mai bogată în petrol după Venezuela) și Statele Unite conform căreia fiecare baril de petrol achiziționat de orice stat de la saudiți să fie cuantificat (valorizat) în dolari americani. Așadar de atunci s-a stabilit că orice țară care dorește să achiziționeze petrol din Arabia Saudită trebuie să își schimbe mai întâi propria monedă națională în dolari SUA. În schimbul condiției ca Arabia Saudită să își efectueze vânzările de petrol exclusiv în dolari americani, Statele Unite i-au oferit arme și protecția câmpurilor petroliere față de țările vecine. Ulterior, cele mai multe dintre națiunile care dețineau mari rezerve de petrol au fost integrate într-o mare organizație (considerată de mulți ca fiind un cartel) numită „Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol” (OPEC – Organization of the Petroleum Exporting Countries). Până în 1975, toate națiunile OPEC au fost convinse să își valorizeze propriile resurse petroliere exclusiv în dolari SUA. Ca argument stimulativ, Casa Albă le-a promis armament și protecție militară.
Sistemul petrodolar, sau mai simplu cunoscut sub numele de sistemul „petrol pentru dolari”, a creat în mod suplimentar și artificial o cerere imediată de dolari pe piața mondială. Aceasta deoarece pe măsură ce cererea de petrol a crescut (prin dezvoltarea exponențială a industriei pe plan global) a crescut și cererea de dolari americani.
Mecanismul de înrobire a statelor
Prin emiterea la scară mondială a unei valute care nu este fixată de vreo valoare fizică, Federal Reserve Banck și-a dezvoltat un interes puternic în menținerea unei cereri globale stabile și în creștere pentru dolari SUA. Să nu uităm că FED creează dolari din nimic și apoi câștigă profit prin impunerea unor dobânzi pe care și le-a stabilit singură. Ce sistem minunat și-a creat Rezerva Federală pentru ea însăși, nu-i așa? Nu e de mirare că grupul privat care gestionează FED (cunoscut și ca „Elita de pe Wall Street”) ignoră toate încercările de audit, adică de a fi supravegheat de guvern sau de a se interveni în vreun fel în propriul sistem.
În felul acesta puterea de dominație a dolarului american a crescut continuu, iar celelalte state ale lumii au ajuns să funcționeze în pierdere. Plini de „solicitudine umanitară” cămătarii de pe Wall Street propun însă oricărui stat aflat în dificultate să îl ajute printr-o soluție „salvatoare”: să îi acorde împrumuturi! De fapt ei se asigură prin marionetele lor instalate prin corupție la conducerea acelor țări că respectivele guverne vor accepta ofertele FMI sau ale Băncii Mondiale. Prin această cursă statele intră într-o spirală a datoriilor care cresc amețitor de la an la an, fapt care le face și mai ușor de controlat (șantajat). Iată pe scurt cum statele lumii ajung progresiv prin acest sistem în postura de state vasale.
Bineînțeles, situația a generat în timp din partea statelor înșelate o serie de inițiative de a trece la alte monede de referință. Dar aceste încercări au fost prompt și aspru pedepsite de elitele globaliste. Sub diferite pretexte, respectivele țări au fost atacate economic și chiar militar de NATO (care este mai degrabă o fațadă cu aparență internațională a intereselor SUA) și nu de puține ori conducătorii acelor state au fost asasinați și înlocuiți cu alții mai... cooperanți. Exact din aceste motive au fost atacate țări precum Libia, Iran, Irak, Venezuela, Siria și multe altele. România a reușit performanța extraordinară ca în 1989, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, să își plătească integral datoria externă. Mai mult decât atât, Ceaușescu intenționa să instituie alături de țările arabe o bancă ce ar fi oferit împrumuturi într-o altă monedă decât dolarul, la o rată a dobânzii mult mai mică decât cea impusă de FMI. Așa cum era de așteptat, după asasinarea brutală a lui Ceaușescu acest plan a fost abandonat.
Și în Statele Unite au existat inițiative de eliberare a țării de sub dominația devastatoare a oligarhiei financiare globaliste. Una dintre aceste inițiative este cunoscută ca „Planul NESARA”. Subliniez încă o dată că în pofida a ceea ce mulți au impresia, sclavia statelor lumii nu are loc față de statul american în sine, ci față de „Elitele” financiar-bancare globaliste, care au importante sedii în Statele Unite ale Americii. SUA însăși a fost (ca țară) supusă și sclavizată, tocmai pentru a fi folosită fără crâcnire ca instrument al exercitării controlului planetar. Este semnificativ că Statele Unite au în prezent o datorie uriașă, cea mai mare din lume! Dar v-ați întrebat cui datorează America acești bani? Ei bine, răspunsul este edificator: în primul rând instituțiilor financiare care au „împrumutat”-o, desigur! Deja este un fel de „secret public” că administrația de la Washington, împreună cu Congresul SUA, au devenit simple instrumente docile în mâinile bancherilor internaționali.
Conform site-lui US Debt Clock [1], la începutul lui martie 2020 datoria publică a Statelor Unite era de 23,45 trilioane de dolari (un trillion înseamnă 1000 de miliarde de dolari). Adică aproximativ 180.000 de dolari pentru fiecare contribuabil la fiscul american. De la sfârșitul anului fiscal 2018 și până la sfârșitul anului fiscal 2019, datoria guvernului SUA a urcat cu 1.2 trilioane de dolari, ceea ce înseamnă că, în medie, datoria națională a crescut în fiecare zi cu 3,5 miliarde de dolari. Iar datoria se află de mulți ani într-un ritm amețitor de creștere, practic vorbind, fără șanse de a mai fi plătită vreodată! Chiar dacă în administrația Trump economia americană înregistrează o evidentă ameliorare.
Preocuparea majoră a Federal Reserve este ca cererea globală pentru dolarul american să continue, pentru a menține astfel marea majoritate a statelor în condiția de subordonare condiționată. Să observăm că în lumea unipolară dorită de păpușarii care acționează din spatele administrației SUA nu mai există nici măcar aparența de aderare la normele internaționale formale, ca să nu mai vorbim de respectarea legilor sau tratatelor.
Bineînțeles, pe măsură ce FED a tipărit în neștire dolari, aceștia au ajuns să aibă o tot mai mică valoare. În anul 2008, „Elita” bancară a ajuns la concluzia că ar fi necesar să reseteze sistemul financiar global și tocmai de aceea l-au introdus în mod intenționat în faliment. Ei au dat în felul acesta o lovitură devastatoare economiei mondiale, eliminând practic clasa de mijloc a societății. Lumea a devenit dramatic împărțită într-o infimă minoritate a celor super-bogați, și, de cealaltă parte, marea majoritate a populației, care a rămas captivă într-o acută capcană a sărăciei.
Pentru a-și salva propriile afaceri și instituții de criza din 2008, pe care tot ei au provocat-o, bancherii internaționali au introdus politici fiscale cu denumiri pretențioase --cum ar fi „bail out” (plan de salvare), „quantitative easing” (ușurare cantitativă) sau „negative interest” (dobândă negativă)-- care au avut scopul real de a injecta bani în anumite sectoare (în special bănci) considerate a fi „too big to fail” (prea mari pentru a fi lăsate să eșueze). Este semnificativ că, așa cum a explicat Steve Bannon [2], fost consilier de campanie electorală al lui Donald Trump, pentru a salva afacerile globaliste de pe teritoriul SUA, „elitele” de pe Wall Street au deschis robinetele de lichidități și au tipărit nu mai puțin de 4.000 de miliarde de dolari. Acești bani au fost însă integral direcționați spre interesele celor bogați și nu i-au ajutat cu absolut nimic pe oamenii de rând, care au fost devastați.
Referințe
1.US Debt Clock, US National Debt, 8 martie 2020.
2.Adrian Pătrușcă, Strategul lui Donald Trump anunță cine va domina Europa curând. Steve Bannon despre lupta contra Globalismului, Evenimentul zilei, 16 aprilie 2019.