BUCUREȘTI, 12 mart – Sputnik, Georgiana Arsene. Ieri, Sputnik prezenta prima parte a unui material în care devoala implicarea Statelor Unite ale Americii în lovitura de stat din Venezuela.
Alfredo Torrealba, Însărcinatul cu Afaceri al Republicii Bolivariene Venezuela în România a vorbit despre tentativa de asasinat a președintelui Nicolas Maduro.
”Având în vedere că au renunțat la dialogul în Republica Dominicană și că au exclus calea democratică pentru a rezolva neînțelegerile, opoziția venezueleană, condusă de către Statele Unite, a luat calea violenței teroriste și a loviturii de Stat”, a explicat Excelența Sa.
Acesta a adăugat că în august 2018, a avut loc o operație cu scopul de a-l asasina pe președintele Nicolas Maduro și pe cele mai înalte autorități ale statului venezuelean. Forțele de ordine au împiedicat ca atacul să-și atingă obiectivul. Investigațiile și priceperea au dezvăluit că s-a planificat din Columbia cu un grup terorist venezuelean, condus de deputatul Julio Borges.
Fiindcă încercarea de asasinat a eșuat, SUA au decis să preia complet conducerea printr-o lovitură de stat în 2019. Un deputat din parlamentul venezuelean a decis să se auto-proclame ”președinte interimar” al Venezuelei, într-o piață publică, în fața unor manifestanți simpatizanți.
”Un grup de guverne conduse de SUA au decis să-l recunoască public. În acest caz, s-ar pune întrebarea cum se poate justifica legitimitatea unui ”președinte” rezultat dintr-o autoproclamare într-o piață publică, fără să fi fost ales pentru această funcție și fără a fi urmat procedurile minime de investitură care s-ar impune în orice parte a lumii?”, a precizat Alfredo Torrealba.
Opoziția venezueleană a justificat această auto-proclamare făcând referire la articolul 233 din constituția națională care stabilește un singur caz în care Președintele Adunării Naționale ar putea să-și asume temporar Președinția Republicii: ”În momentul în care Președintele ales lipsește în totalitate înainte de a prelua mandatul”.
”Atunci, - se admite că a fost un președinte care efectiv a fost ales și care nu a putut să-și asume funcția, sau pur și simplu se invocă un articol din Constituție pentru a i se da o înfățișare legală unei Lovituri de Stat?” se întreabă sursa citată.
Mai mult, articolul din constituție la care a făcut referire Excelența Sa solicită realizarea unei noi alegeri președințiale în următoarele treizeci de zile consecutive de când s-a înregistrat lipsa absolută a președintelui ales; perioada parcursă în care nu s-a îndeplinit condiția constituțională.
Obiectivul strategiei SUA de recunoaștere a lui Guaido
Alfredo Torrealba spune că guvernul Statelor Unite și aliații săi din regiune au decis să recunoască automat legitimitatea auto-proclamatului, iar de aici ne putem da seama că acest eveniment a fost planificat cu premeditare, după cum apare în evidența agenției AP care informează despre turneul deputatului Guaido prin Columbia, Brazilia și Statele Unite, în luna decembrie 2018, întâlnindu-se cu înalți funcționari ai acestor țări.
Recunoașterea lui Guaido de către anumite guverne europene rupe doctrina cea mai aplicată și extinsă în relațiile diplomatice care constă în a nu se pronunța în recunoașterea guvernelor, ci să se mențină relații cu guvernul care efectiv conduce țara.
”Pasul de a recunoaște ”un nou guvern” nu s-a dat în cazuri atât de complexe cum ar fi – Irak, fosta Iugoslavie, Libia sau Siria, dar s-a dat uimitor de rapid în cazul Venezuelei, chiar și când situația auto-proclamării este, cel puțin, confuză și controversată. Recunoașterea ca act politic a fost rezultatul presiunilor exercitate de către Guvernul Statelor Unite și de către forțele mai conservatoare în interiorul acestor țări, după cum a recunoscut și Ministrul de Relații Externe din Spania, Josep Borrel, într-una din aparițiile sale în Congresul Deputaților din țara sa: ”Există o presiune foarte mare, nu vă voi spune din partea cui, dar vă puteți imagina, pentru a vota contra creării acestui grup (de Contact Internațional pentru Venezuela)”, a explicat sursa citată.
Alegerile din 20 mai 2018 – libere, democratice, transparente
Pe 20 mai 2018, poporul venezuelean, în majoritatea sa, a decis prin alegeri libere, democratice, universale, transparente și totalmente auditate de către partidele concurente, ca Nicolas Maduro Moros să fie președintele Republicii pentru perioada 2019-2025, mandat pe care și l-a asumat pe 10 ianuarie 2019, așa cum stabilește Constituția venezueleană. A fost o zi pașnică în pofida provocărilor și sabotajului național și internațional de dreapta, la acest proces participând peste 200 de experți electorali internaționali care au fost martori la atitudinea exemplară a procesului de votare.
La aceste alegeri au participat diferite partide din opoziție, obținând 3 milioane de voturi contra a 6 milioane de voturi în favoarea opțiunii aceluia care până în acel moment era candidatul Nicolas Maduro, iar altă parte a opoziției îndemna la abținere și la sabotaj electoral, după ce au renunțat la semnarea acordurilor de la masa dialogului în Republica Dominicană. Acest proces electoral s-a organizat în baza acelorași reguli, proceduri și garanții care au fost utilizate pentru alegerile parlamentare din 2015 din care a rezultat câștigătoare opoziția, al cărui triumf a fost proclamat chiar de către Consiliul Național Electoral care, în mai 2018, a proclamat victoria președintelui Nicolas Maduro.
”Președintele Maduro, trebuie să renunțe la mandatul popular primit la aceste alegeri, sub presiuni, sancțiuni și amenințarea cu folosirea forței militare străine? Voturile și participarea a aproape 10 milioane de venezueleni la acest proces de votare nu contează sau ar conta doar dacă ar fi participat o parte a opoziției care a refuzat să concureze deoarece nu aveau un candidat unitar pentru a înfrânge chavismul? Legitimitatea alegerilor nu a fost recunoscută de către Statele Unite și aliații săi înainte, în timpul și după ce a avut loc acest proces. Actualmente, este un fapt verificat că așa zisa strategie de delegitimizare făcea parte din planul loviturii dirijate de la Washington”, a punctat Alfredo Torrealba.
Blocadă economică, ”ajutor umanitar”
Guvernul Statelor Unite i-a impus sancțiuni severe Venezuelei în fapt și prin măsuri formale. Acest lucru a afectat sever economia națională și capacitatea statului venezuelean de a satisface nevoile populației.
Cu toate acestea, ar trebui să ne punem întrebarea dacă un embargou economic impus industriei de care depind importurile de alimente și medicamente pentru toată țara este o măsură compatibilă cu respectarea drepturilor omului și libertatea populației venezuelene.
Au fost sancțiunile economice o cale eficientă pentru a schimba guverne în alte țări? Blocada la finanțare internațională a unei țări care și-a plătit la timp datoria externă, este compatibilă cu regimul de piață liberă sau cu sistemul multilateral al comerțului și investițiilor? Oricare dintre democrațiile occidentale, ar admite să le fie aplicate sancțiuni ca o formă coercitivă în scopul de a realiza schimbarea unui guvern sau a sistemului politic?
Ca orice țară din lume, și Venezuela are nevoie de acces la resursele provenite din vânzarea propriilor materii prime, la fel ca și accesul liber la finanțare în conformitate cu capacitatea noastră de plată. Dar această posibilitate care reprezintă un drept elementar recunoscut de toate națiunile lumii, îi este refuzată poporului venezuelean prin sancțiuni impuse de către Statele Unite.
”În acest context, orice guvern suveran ar putea admite intrarea pe teritoriul său a unui presupus ajutor umanitar sub amenințarea folosirii forței din partea celui mai puternic stat al lumii? Nu ar fi mai convenabil să se ridice sancțiunile și să se deblocheze fondurile statului venezuelean în banca internațională, pentru ca poporul venezuelean să poată avea acces la alimente și medicamente în condiții mai bune?”, a explicat Alferdo Torrealba.
Acesta a precizat că țara sa este dispusă să primească cooperare tehnică umanitară din partea agențiilor și organismelor Națiunilor Unite, respectând strict normele internaționale și suveranitatea națională. Dar în realitate, cea mai bună asistență care i s-ar putea oferi Venezuelei este aceea de a se ridica sancțiunile și să se elibereze cei peste 30 de miliarde de dolari care ne-au fost confiscați, pentru a servi dezvoltării sociale și economice a țării noastre.
În sânul ONU s-a format un grup din care fac parte 60 de țări, decise să apere respectarea și validitatea principiilor și scopurilor Convenției Națiunilor Unite. Asta, în baza pretențiilor Guvernului Statelor Unite de a impune un nou și periculos unilateralism și violarea dreptului internațional în fața amenințării cu o intervenție militară în Venezuela.
Președintele Maduro, sute de apeluri la dialog cu opoziția
Însărcinatul cu Afaceri al Republicii Bolivariene în România spune că, încă de la începutul mandatului său, președintele Nicolas Maduro a lansat peste 300 de apeluri la dialog cu opoziția. În urma auto-proclamării, chiar și când reprezenta o intenție de lovitură de stat, a relansat apelul la un proces de dialog și negociere cu convingerea că divergențele, oricât de profunde ar fi, ar putea fi abordate și rezolvate între părțile interesate venezuelene sub o formă pașnică, pentru asta folosindu-se instrumentele politicii.
De aceea, a explicat sursa citată, președintele Maduro și-a exprimat sprijinul total la Mecanismul din Montevideo ca inițiativă regională condusă de Uruguay, Mexic și CARICOM, în favoarea păcii, a înțelegerii și conviețuirii pașnice în Venezuela.
Această cale pașnică este respinsă deschis de către Guvernul Statelor Unite și aliații regionali și naționali, care persistă să utilizeze căi violente pentru a ajunge la putere, dirijându-se inclusiv către posibilitatea unei intervenții militare străine în Venezuela, ceea ce ar reprezenta un grav pericol pentru pacea și stabilitatea din toată regiunea latinoamericană și caraibiană, a atras atenția Alfredo Torrealba.
”Pentru a împiedica absurditatea impunerii unei intervenții militare și a unui război în Venezuela, ne adresăm guvernelor și celorlalți actori politici europeni, să abandoneze calea părtinirii în acest conflict și să aleagă o cale a echilibrului constructiv și moderație, care să permită facilitarea unei căi pașnice și negociată între părțile venezuelene”, a precizat Excelența Sa.
Încotro merge Venezuela?
Alfredo Torrealba precizează că Venezuela nu este singură și că au venit mesaje de solidaritate fraternă din toate părțile lumii. Astfel, de pe cele cinci continente sosesc mesaje de respect, apreciere și afecțiune care ”ne dau forță să mergem mai departe”.
”Marea majoritate a Statelor lumii respectă Venezuela și-l recunosc pe Nicolas Maduro ca președinte legitim și constituțional pe care poporul l-a ales prin alegeri libere și democratice. Indiferent de colosala inegalitate în tratamentul internațional al situației venezuelene și indiferent de gravele amenințări cu integritatea Patriei noastre, suntem pregătiți să apărăm suveranitatea noastră și independența cucerită acum peste 200 de ani, ca și revendicarea căilor de dialog, de negociere și înțelegere pentru ca, în cadrul Constituției noastre, să asigurăm pacea pe termen lung, în Venezuela și în toată regiunea”, a punctat Alfredo Torrealba.