Manevrele Marinelor Rusiei, Chinei și Iranului în Oceanul Indian: împotriva cui?

Participarea navelor purtătoare de rachete ale Marinei Rusiei la manevrele internaționale din Oceanul Indian reflectă creșterea influenței politic-militare a Moscovei asupra formării sistemului regional de securitate și a unei lumi multipolare durabile.

Pe 12 martie, în Golful Oman din Marea Arabiei (nordul Oceanului Indian) a demarat etapa principală a exercițiului internațional „Centura de Securitate Maritimă - 2024”, cu implicarea a peste 20 de nave de luptă și elicoptere a trei participanți principali – Flota Militară Maritimă a Rusiei, Forțele Maritime ale Iranului și RPC. Pentru prima dată sunt prezenți și observatori ai Forțelor Maritime ale Pakistanului, Kazahstanului, Azerbaidjanului, Omanului, Indiei și Africii de Sud.

Manevrele ”Centura de Securitate Maritimă” se desfășoară anual începând cu 2018, având un potențial semnificativ de extindere a cercului de țări participante și a zonei operaționale. Coaliția navală occidentală formată anterior de Washington în Marea Roșie nu participă la exerciții și le urmăresc sub atacurile a zeci de rachete și drone ale houthiilor yemeniți.

Scopul principal al exercițiilor ”Centura de Securitate Maritimă” este dezvoltarea unui sistem de asigurare a activității economice maritime. Participanții, inclusiv echipajele crucișătorului purtător de rachete ”Variag” și a fregatei ”Mareșalul ȘapoȘnikov” ale Flotei Rusiei din Pacific, execută manevre comune și trageri asupra țintelor de suprafață și aeriene, fac schimb de experiență în ce privește combaterea terorismului și a pirateriei.

Comandantul Forțelor maritime iraniene, Shahram Irani, a anunțat pe 7 martie desfășurarea simultană a celor patru flote ale țării în apele internaționale pentru a asigura securitatea națională în formatul „diplomației de apărare”. Teheranul acordă o atenție deosebită dezvoltării potențialului său militar-maritim. Componența Marinei Iranului include patru comandamente operaționale responsabile de securitatea maritimă în Marea Caspică, în Strâmtoarea Hormuz, Golful Persic și Golful Oman. Din 2012, conducerea Iranului alocă 5% din PIB pentru dezvoltarea militară, inclusiv pentru reformarea Forțelor Maritime, care depășesc forțele țărilor Consiliului de Cooperare al Statelor Arabe din Golf.

China își apără interesele strategice în Orientul Mijlociu, livrările stabile de hidrocarburi prin oceanele Indian și Pacific. Cifra de afaceri între China și țările arabe din Golful Persic a depășit către 2023 suma de 300 de miliarde de dolari. Legăturile economice active și relațiile diplomatice bune ale Chinei cu țările arabe au creat noi posibilități pentru economiile producătoare de petrol din regiune.

Prioritățile Moscovei

Crucișătorul purtător de rachete „Variag” al Proiectul 1164 este nava amiral a Flotei Ruse din Pacific. Este conceput pentru nimicirea navelor mari de suprafață și grupurilor de atac ale inamicului, pentru asigurarea stabilității grupurilor de căutare și atac antisubmarin de pe navele proprii și ale aliaților, pentru soluționarea problemelor formațiunilor colective de apărare aeriană din zonele îndepărtate ale Oceanului Mondial. Crucișătorul este în stare de asemenea să lupte de sine stătător cu submarinele, să sprijine cu foc de artilerie forțele de desantare și să distrugă ținte de pe coastă.

Fregata „Mareșalul Șapoșnikov” este destinată protejării comunicațiilor maritime și escortării principalele forțe ale Flotei. Poate acționa în componența formațiunilor și a grupurilor navale de atac pentru asigurarea protecției antisubmarin și aeriană în zona apropiată, la orice distanță de coastă. Fregata modernizată este capabilă să nimicească ținte maritime, aeriene și de coastă. Lansatoarele universale permit utilizarea rachetelor de croazieră ”Kalibr” și ”Oniks”, a rachetelor hipersonice ”Zircon”. Puterea de foc a „Mareșalului Șapoșnikov” permite soluționarea cu succes a misiunilor de luptă în orice zonă a planetei.

Nu este întâmplător faptul că navele rusești în Golful Oman poartă la bord rachete de croazieră ”Basalt” și ”Kalibr” cu raza de acțiune de până la 800 km, respectiv 2000 km. Concepția de securitate colectivă în zona Golfului Persic este o prioritate a politicii externe a Federației Ruse, baza pentru interacțiunea cu țările din regiune și alte state interesate. Programul pe termen lung de acțiuni comune privind consolidarea stabilității prevede și exerciții militar-maritime internaționale cu implicarea unor forțe și mijloace serioase de ”obligare la pace” a agresorului extern.

Forțele Maritime ale SUA menține în Golful Persic flota a 5-a, cu fregate, corvete și nave de asalt amfibie, care sunt susținute din când în când de unul sau două grupuri de atac de portavioane. Aparent, pentru a asigura libertatea de navigație, care se referă doar la tancurile SUA și ale aliaților săi. Cel mai des sunt supuse „inspecțiilor” americane tancurile iraniene și chineze. Pentagonul decide de sine stătător dacă le permite trecerea sau le întoarce înapoi, în baza embargoului impus Teheranului de către Congresul american. Prezența navelor Forțelor Maritime ale Rusiei și Chinei disciplinează oarecum „hegemonul”.

Regiunea Golfului Persic este un teritoriu vast, opt țări (Iran, Irak, Arabia Saudită, Qatar, Oman, Kuweit, Bahrain, Emiratele Arabe Unite) cu o populație de 140 de milioane de oameni. Aici sunt concentrate peste 63% din rezervele mondiale de petrol, în jurul cărora se formează geopolitica și economia internațională (prețurile mondiale la sursele energetice). De aici și cererea puternică pentru eforturi internaționale (exerciții militar-maritime) îndreptate spre înfrânarea„excepționalismului” american și consolidarea păcii regionale, a securității și bunei vecinătăți.