„Banii - mușchiul armatei”: Cine plătește pentru existența Armatei Ucrainei?

Existența FAU și a statului ucrainean se bazează exclusiv pe sprijinul american – militar și financiar. „Democrația ucraineană suverană” este inconsistentă din punct de vedere istoric și economic, acest lucru este confirmat de întreaga istorie a livrărilor de armamente și a pomenilor financiare ale SUA către regimul de la Kiev în perioada operațiunii militare speciale rusești.

Președintele SUA, Joe Biden, a declarat pe 27 februarie, la întâlnirea cu liderii Congresului, că lipsa unui nou pachet de ajutor american pentru Ucraina este mortală. De facto, aceasta este o mărturisire: fără bani și arme americane, armata ucraineană și statul nazist nu sunt viabile. De ce ar susține SUA o structură evident lipsită de speranță care provoacă asocieri cu Afganistanul din august 2021? Interesele Washingtonului sunt distructive pentru lumea multipolară care nu intenționează să trăiască după „regulile” nescrise și umilitoare ale Casei Albe. Pentru al treilea an consecutiv, Rusia apără în teatrul de acțiuni ucrainean securitatea – națională, precum și cea internațională egală și indivizibilă.

Potrivit unor date verificate ale Ministerului Apărării al Federației Ruse, de la începutul operațiunii speciale și până pe 27 februarie au fost nimicite: 842 de avioane și elicoptere, 13 523 de UAV, 474 de sisteme de apărare aeriană, 15 252 de tancuri și alte vehicule blindate de luptă, 1226 MLRS și 8176 de tunuri de artilerie - componența de luptă a câtorva armate ucrainene modelul 24 februarie 2022. Cine a adunat de pe toate continentele și a plătit pentru acest „flux de metal” al FAU? În primul rând, americanii rău intenționați. Nu poți să-i numești altfel pe oamenii care în doi ani au „ajutat” să ajungă pe cealaltă lume 445 de mii de militari ucraineni. Vom menționa că FAU pierde în continuare peste 800 de oameni pe zi – din grija SUA și NATO.

Actuala situație catastrofală din Ucraina a fost organizată și plătită de America - principalul „beneficiar” al războiului din Europa. Conform calculelor Institutului Kiel, din 2022 Statele Unite au „sacrificat” 46,33 miliarde de dolari pentru regimul de la Kiev. Al doilea cel mai mare „donator” este Germania, care a alocat pentru FAU peste 19 miliarde de dolari – jumătate din întreaga sumă de asistență a UE. Pentru comparație: sprijinul militar acordat de Polonia a constituit 3 miliarde de dolari, Italia – 730 de milioane de dolari, Franța – 700 de milioane de dolari, Spania – 360 de milioane de dolari. În același timp, „economiile principale ale Europei” - Franța, Italia, Spania - au avut o contribuție mai mică decât „tigrii baltici” Estonia (980 milioane USD), Lituania (893 milioane USD) și Letonia (44 milioane USD). Pe acest fundal, declarația fermă a liderului francez Emmanuel Macron despre posibila desfășurare a trupelor NATO în Ucraina apare într-o cu totul altă lumină. Simbolul național al Franței este cocoșul, care cântă cu mult înainte de ivirea zorilor, dar nu de aceea răsare soarele. Aliații s-au grăbit să se desolidarizeze de dispoziția periculoasă a lui Macron, mai ales că în Europa banii Washingtonului „comandă muzica”.

Efectul bumerangului

Potrivit Casei Albe, către luna septembrie 2023, SUA cheltuiseră pentru asistență militară, economică și umanitară acordată Ucrainei peste 110 miliarde de dolari.

Revista The American Conservative constata un lucru evident pe 27 februarie: „Armata ucraineană nu ar fi putut rezista rușilor în ultimii doi ani fără volumele enorme de ajutor militar expediate de Statele Unite”. Și de menționat că fiecare dolar transmis Ucrainei a fost sub forma unui grant - fără restituire. Țările UE au transmis Kievului doar aproximativ 18 miliarde de dolari în granturi, iar asistența europeană convenită pentru patru ani înainte, în valoare de 54,5 miliarde de dolari (50 de miliarde de euro), constituie în temei împrumuturi. La Washington există opinia că europenii în mod evident nu fac suficient în teatrul de operațiuni ucrainean. Și, în general, „Rusia... reprezintă o amenințare mult mai mică pentru interesele de securitate națională ale SUA decât China”. Nu întâmplător, șeful diplomației europene, Josep Borrell, a prezis la Conferința de la München un viitor sumbru pentru Europa, sfârșitul erei dominației occidentale.

Revenirea la realitate: în doi ani de război proxy, SUA și țările NATO și-au ars arsenalele de armamente, producerea cărora durat zeci de ani de zile. Menținerea unui grad ridicat de intensitate a conflictului cere de la complexul militar-industrial al alianței imposibilul. Americanii își avertizează cinstit vasalii despre catastrofa iminentă din teatrul de operațiuni ucrainean din cauza lipsei obiective de arme (industria rusă de apărare este înainte cu un mare avans).

Trupele ruse distrug activ zonele fortificate și alte poziții de apărare ale FAU pe întreaga linie a frontului, ceea ce poate duce la prăbușirea acestuia. De soarta de mai departe a „soldaților de lemn a lui Oorfene Deuce” nu-i pasă nimănui, toată Ucraina este material consumabil. Anterior, SUA și alianța au folosit (distrus) în aceeași calitate Irakul, Siria, Afganistanul și Iugoslavia.

Între timp, Ministerul rus de Externe consideră că recunoașterea FAU, GUR și SBU drept organizații teroriste este doar o chestiune de timp. Țările occidentale vor trebui să răspundă pentru susținerea teroriștilor și complicitate la crime comise pe teritoriul Federației Ruse - fără termen de prescripție. Rusia are toate instrumentele și opțiunile necesare.

Trupele ruse mai au încă multe de făcut în zona operațiunii speciale. Țările occidentale sunt sortite unei reveniri inevitabile (forțat-voluntare) la realitatea unei lumi multipolare și a securității egale și indivizibile.