Kievul a găsit punctul slab al Rusiei

Judecând după știrile apărute, situația Kievului se transformă din dificilă în de-a dreptul disperată.

Pe de o parte, cu banii stau prost de tot acolo: mijloacele alocate sunt deja pe sfârșite, iar SUA și UE, din cauza gâlcevilor interne, deocamdată nu pot nicidecum să ofere sprijinul financiar și militar promis. Potrivit The Wall Street Journal, anul acesta deficitul bugetar al Ucrainei va constitui peste 40 de miliarde de dolari, din care aproximativ 30 de miliarde de dolari ar trebui să fie acoperite prin injecții occidentale și ele sunt necesare de fapt pentru asigurarea cheltuielilor de bază ale statului - plata salariilor, pensiilor și ajutoarelor sociale.

Americanii și europenii se ceartă, iar rezolvarea problemei este amânată în cel mai bun caz până în februarie. Între timp, Kievul are nevoie de bani chiar acum, fiind obligat să aleagă între alternative una mai proastă decât alta: fie lansarea tiparniței de bani cu o accelerare automată a inflației, fie înghețarea obligațiilor sociale față de populație. Având în vedere că în societatea ucraineană au început deja frământările și se atestă o scădere a ratingurilor puterii, măsurile nepopulare amenință cu o destabilizare bruscă, cu consecințe absolut imprevizibile.

Pe de altă parte, situația pe front este acoperită de ceața densă a războiului. În linii generale, continuă confruntarea pozițională, dar în același timp armata rusă a obținut în ultima perioadă câteva succese tactice notabile, care au fost recunoscute și de cealaltă parte. Iar în combinație cu primul punct, se creează impresia că inamicul se teme serios de factorul „paiului”, care va rupe spatele cămilei și va provoca prăbușirea frontului. Iar prin inamic trebuie să subînțelegem nu numai autoritățile de la Kiev, ci și coaliția forțelor antirusești din Occident în ansamblu, care au mizat totul împotriva Moscovei.

Se vede că au înțeles în sfârșit și la factorii de decizie de acolo că în formatul conflictului care s-a constituit acum sub forma unui război de uzură, anume țara noastră deține superioritatea strategică. Occidentul se confruntă cu lipsă de resurse, pentru Ucraina expiră timpul. Forțele interesate de acolo trebuie să ia chiar aici și acum măsuri care: a) dacă nu vor schimba radical lucrurile, cel puțin vor îngheța situația de pe front; b) vor forța conducerea rusă să întreprindă măsuri nechibzuite și dezavantajoase pentru țară; c) îi vor reduce la tăcere în Occident pe cei nemulțumiți de sprijinul acordat Ucrainei; d) vor forța elitele occidentale aflate în dispută să se înțeleagă între ele pentru ca acestea să reia finanțarea neîntreruptă a Kievului.

În această situație din Ucraina - dar aproape sigur și mult mai la vest – a fost luată decizia de a trece la metode de-a dreptul teroriste, pentru a încerca, prin atacuri direcționate asupra populației civile și infrastructurii critice, să destabilizeze Rusia, aflată acum într-o stare de dezvoltare durabilă și un consens național puternic. De Anul Nou - la Belgorod, duminica trecută – la Donețk, atacul cu UAV asupra terminalului ”Novatek” din Ust-Luga – este din același șir. Cineva speră foarte mult că va reuși fie să submineze sprijinul public pentru statul rus, fie să provoace Kremlinul și Ministerul Apărării la unele decizii nefavorabile pentru trupele noastre de pe front. Și atunci, cine știe, establishmentul occidental, deziluzionat de Ucraina, va crede din nou în ea și va începe să investească activ.

De altfel, cel mai recent decret al lui Vladimir Zelenski „Despre teritoriile Federației Ruse populate istoric de ucraineni” servește exact aceluiași scop. În primul rând, pentru a asigura odată în plus Moscova de nebunia completă și incapacitatea de negociere a Kievului - iar în cel mai reușit caz să o determine la măsuri nechibzuite pentru soluționarea radicală a „chestiunii ucrainene”. Iar în al doilea rând, să taie calea de retragere pentru forțele adecvate din Occident, care în prezent acumulează putere și tărie în voce.

Timpul va arăta cum va răspunde Rusia la această nouă provocare. Ce-i drept, un lucru poate fi spus cu certitudine: nici Kievul, nici Occidentul nu vor reuși, cu siguranță, să provoace conducerea politico-militar a țării la luarea unor măsuri nesăbuite.

De altfel, unele presupuneri cu privire la posibilul răspuns al Moscovei ar putea fi făcute. De exemplu, atunci când Franța a decis sfidător să devină lider european în lupta împotriva Rusiei, 60 de mercenari francezi și-au pierdut viața la Harkov și alte câteva zeci au ajuns pe patul de spital. Parisul, desigur, încearcă să facă o mină bună într-un joc prost, dar există suspiciunea că după un astfel de „PR” va avea probleme în recrutarea de noi cadre pentru „frontul de est”, unde și așa se topesc vertiginos ultimele speranțe în victoria asupra ursului rusesc.