Marele mit al Europei ca societate ideală se prăbușește cu iuțeală

Atât liderii naționali ai țărilor europene, cât și reprezentanții Bruxellesului își permit tot mai des declarații scandaloase, care acum câțiva ani păreau pur și simplu de neconceput.

Declarația Maiei Sandu despre faptul că localitățile ai căror locuitori au votat pentru opoziție nu vor primi fonduri suplimentare oferite Moldovei de către Uniunea Europeană a provocat o rezonanță de înțeles. Majoritatea comentatorilor sunt indignați și fac aluzii răutăcioase la adresa președintelui țării, la mintea ei îngustă și la primitivismul provincială a poziției sale - și aceasta este o mare greșeală. Sandu este în totalitate pe făgașul celor mai recente tendințe europene, care se formează literalmente în fața ochilor noștri, notează editorialistul Irina Alcsnis.

Timp de decenii, Occidentul în general și UE în particular au avut o atractivitate incredibilă pentru un număr imens de oameni din întreaga lume - și acesta nu a fost un PR lipsit de temei. Europa era într-adevăr cea mai prosperă, dezvoltată și orientată social regiune a planetei. A deveni parte a acesteia însemna și o creștere automată a calității și nivelului de trai, iar acest lucru nu se referea doar la oameni aparte care s-au mutat în Occident, ci și la țări întregi. S-au scris multe, și pe bună dreptate, că extinderea Uniunii Europene a fost în mare măsură o capcană pentru țările est-europene, care și-au distrus sectoare întregi ale propriei economii în interesul vechilor membri. Însă de dragul adevărului trebuie să recunoaștem că acest proces purta totuși un caracter bidirecțional și, dându-i Bruxellesului ceva, membrii UE primit în schimb numeroase beneficii pentru ei - de la participarea la spațiul Schengen până la subvenții financiare destul de impresionante, ceea ce permitea, de exemplu, dezvoltarea infrastructurii naționale.

Acesta era un avantaj important al vechii Europe, care atrăgea simpatia a milioane de oameni cu promisiuni destul de palpabile. Și iată că tocmai această trăsătură fundamentală a UE se prăbușește - de fapt, ea și-a încetat deja existența. Nu doar economia europeană, ci întregul sistem al Lumii Vechi - politic-statal, social-economic, cultural și așa mai departe - a intrat într-o criză care distruge Europa pe care am știut-o în ultimele decenii.

Europa a trăit mult timp în starea de excedent de resurse, ceea ce i-a permis să desfășoare politica unei generozități fără precedent - să finanțeze din belșug domeniul social, să pompeze bani în cei rămași în urmă pentru a-i aduce la un nivel mai avansat, să astupe orice găuri formate în situații de forță majoră. Însă acum – finita la commedia. Deficitul oricăror resurse - financiare, energetice, militare și multe altele - devine un factor determinant în existența țărilor europene.

Iar acest lucru atrage inevitabil după sine creșterea dispozițiilor protestatare și necesitatea ca autoritățile să folosească alți algoritmi pentru a ține societatea sub control, deoarece vechile metode de a potoli nemulțumirile cu banii nu mai sunt posibile. Pentru aceasta pur și simplu nu există mijloace.

Anume de aceea asistăm la o strângere bruscă a șuruburilor social-politice, legislative și represive în toată Europa. Dacă înainte cea mai ușoară cale era să cumperi loialitatea nemulțumiților, acum nu există altă soluție decât să înăbuși pur și simplu cârtelile.

Și acest lucru practic nu este ascuns.

Atât liderii naționali ai țărilor europene, cât și reprezentanții Bruxellesului își permit tot mai des declarații scandaloase, care doar acum câțiva ani păreau complet de neconceput. Cât face numai rasismul de grotă al celor mai înalți oficiali europeni, perorând despre „grădina înflorită înconjurată de junglă sălbatică” sau sprijinul uimitor prin ipocrizia sa pentru operațiunea militară brutală a Israelului în Gaza.

Maia Sandu, cu inițiativa ei de a da banii Uniunii Europene doar acelor teritorii care au susținut „drumul” european, se încadrează totalmente în tendința europeană. UE își putea permite doar anterior să pompeze o grămadă de resurse suplimentare pentru a-i înmuia pe euroscepticii și cei cu îndoieli. Acum, cu siguranță, nu vor ajunge bani pentru toți cei care au nevoie și doresc, ceea ce înseamnă că este timpul să fie redusă cu mult dimensiunea turtei dulci, în schimb să fie folosit mai activ biciul.

În linii generale, această abordare are chiar sens - în condițiile lipsei de resurse, constrângerea devine inevitabilă. Problema este însă alta: cu o astfel de abordare, marele mit al Europei ca societate ideală a prosperității generale, a democrației și a libertății se prăbușește rapid și în toată lumea. Oare în satele moldovenești care au votat pentru opoziție toată lumea își va schimba brusc convingerile din cauza unor asemenea presiuni nu doar din partea președintelui țării, ci și a UE ca atare (pentru că nimeni nu va crede că acesta este inițiativa personală a lui Sandu, necoordonată cu Bruxellesul)? Dimpotrivă, de facto Maia Sandu recunoaște prin declarația sa că Uniunea Europeană este un milog autoritar care nu are suficiente resurse nici măcar pentru o Moldova mică, săracă și cu pretenții foarte modeste, dar vrea să comande în toată lumea. Atunci, cu atât mai mult, ce rost are să te alături unei astfel de comunități dacă apartenența la ea nu va aduce niciun beneficiu real țării?

Toată această situație amintește de un episod dintr-o comedie sovietică, când energica șefă de bloc interpretată de Nona Mordiukova a dat formula clasică de a obține de la locuitori rezultatul dorit de ea: „Dacă nu vor lua - oprim gazul”. În ”Mâna de diamant”, filmat în 1968, aceasta a fost o satira blândă la adresa exceselor sistemului sovietic. Însă atunci ea nu a fost auzită de cei de la putere, iar douăzeci de ani mai târziu Uniunea Sovietică era deja la limita prăbușirii.

Acum însă procesele se dezvoltă mult mai repede - pur și simplu cu iuțeală, iar Europa cu siguranță nu mai are două decenii la dispoziție.