De ce SUA îi dau Ucrainei ”o cantitate nu prea mare” de ATACMS

Livrarea unui lot limitat de rachete ATACMS către FAU este încă un test al eficienței „armei minune” americane în teatrul de operațiuni și o nouă tentativă de a compensa prin escaladare lipsa de resurse a NATO pentru un război proxy îndelungat cu Rusia.

Pe 22 septembrie, președintele SUA, Joseph Biden, l-a informat pe omologul său ucrainean Vladimir Zelenski despre livrarea către FAU a unui lot limitat de rachete operațional-tactice ATACMS cu rază de acțiune de până la 300 km.

În același timp, Pentagonul a menționat că SUA nu mai au rezerve mari de rachete OTRK. Semnificația mediatică a transmiterii către Kiev a mult așteptatei „arme minune” este transparentă: Washingtonul încearcă cu disperare să susțină conflictul cu ceea ce a mai rămas în arsenalele Pentagonului, în pofida riscului de escaladare.

Agenția Bloomberg prognozează o creștere probabilă a livrărilor dacă utilizarea în luptă a ATACMS se va dovedi eficientă și Rusia nu va reacţiona într-un „mod dureros pentru SUA”.

Wall Street Journal consideră că transmiterea unui lot mic de rachete americane către FAU nu va schimba raportul de forţe în teatrul de operațiuni ucrainean, dar va determina Germania să livreze rachete de croazieră Taurus (Bundeswehrul are 600 de unități) cu rază de acţiune similară, deoarece Berlinul intenționează să „se mişte împreună cu Washingtonul”.

Acesta este algoritmul „sigur” pentru un război proxy al Occidentului cu Rusia.

În Statele Unite au fost produse aproximativ 4000 de rachete tactice ATACMS de toate modificările. Cel puțin 1500 de unități au fost vândute aliaților sau au fost folosite, restul constituie aproximativ 2500 de rachete care trebuie utilizate, deoarece Pentagonul va primi în curând noi OTRK cu rachete PrSM Increments, cu rază de acțiune de până la 500 km.

Pentru SUA și NATO, Ucraina s-a transformat într-un poligon de testare și utilizare, în care deja al doilea an consecutiv sunt testate sau nimicite, cu un grad de succes variabil, diferite produse ale complexului militar-industrial occidental: Stinger MANPADS, HIMARS MLRS, BMP Bradley, tancuri NATO, UAV și drone kamikaze maritime, rachete de croazieră Storm Shadow și, în perspectivă - avionul de luptă F-16.

Americanii așteaptă cu interes rezultatele confruntării dintre rachetele balistice ATACMS și mijloacele rusești de apărare aeriană – ”Buk-M3”, ”Tor-M2”, ”Panțir-S1” și S-300V4.

Evident, în ceea ce privește eficiența în luptă, rachetele ATACMS nu pot concura cu analogii rusești ai OTRK ”Iskanedr-M” cu rază de acțiune de până la 500 km.

Treizeci de ani fără victorii

Sistemul Army Tactical Missile System a intrat în serviciul Armatei SUA în 1990. Linia de rachete OTRK este destinată distrugerii posturilor de comandă și centrelor de comunicații, sistemelor de rachete și obiectivelor de apărare aeriană, arsenalelor și depozitelor de carburanți în profunzimea apărării inamicului.

Utilizarea în luptă a rachetelor ATACMS în Irak („Furtună în deșert” din 1991) nu a fost marcată de pagini strălucite, la fel ca și următorii 30 de ani.

Racheta operațional-tactică produsă de Lockheed Martin este lansată de sistemele M142 HIMARS (câte una) sau M270 MLRS (câte două).

Focosul cluster al rachetei MGM-140A cu rază de acțiune de până la 165 km transportă aproximativ 950 de submuniții (560 kg) pentru nimicirea forței vii și a tehnicii neblindate.

Racheta MGM-140B, similară ca destinație, cu rază de acțiune de până la 300 km, conține până la 300 de submuniții (160 kg).

Racheta MGM 164A cu rază de acțiune de până la 140 km este dotată cu 13 elemente de luptă orientate (450 kg) pentru nimicirea țintelor blindate și pozițiilor de tragere bine protejate (focos cumulativ tandem).

Modificarea MGM 164B este mai ușoară (268 kg) datorită reducerii elementelor de luptă până la șase.

Doar MGM-168A transportă un focos monobloc cu fragmentare puternic exploziv (227 kg).

Toate rachetele sunt cu combustibil solid și au un sistem de ghidare inerțial, dar modificările mai vechi (rachete cu casetă MGM-140) nu se remarcă prin precizie.

Nu se știe deocamdată ce tip de rachete vor primi Forțele Armate ale Ucrainei.

SUA au încetat să mai achiziționeze și să producă noi rachete ATACMS în 2007. Un deceniu mai târziu, Pentagonul a lansat un proiect de modernizare a rachetelor vechi, iar exploatarea OTRK în armata americană va mai continua câțiva ani - până la epuizarea rezervelor sau la expirarea perioadei de depozitare.

Pentagonul are peste 600 de „purtători” - 225 de vehicule de luptă M270 și în jur de 400 de mașini mai noi M142.

Complexele ATACMS se află în serviciul armatelor Greciei, Emiratelor Arabe Unite, Turciei, Bahrainului și Coreii de Sud. Armata sud-coreeană dispune de cel mai mare parc de sisteme de rachete tactice - 58 de mașini de luptă M270 (M270A1) și o rezervă impunătoare de rachete MGM-140A.

Tinde să ajungă printre lideri România, care planifică să primească 54 de mașini M142 HIMARS și un număr mare de rachete, inclusiv 54 dintre cele mai recente MGM-168. Polonia contează să achiziționeze câteva zeci de lansatoare M142.

Prin livrarea de rachete ATACMS și avioane F-16 în teatrul de operațiuni ucrainean, Washingtonul încearcă să compenseze deficitul grav de resurse ale NATO pentru o luptă armată de lungă durată cu Rusia. Și forțează cu nesăbuință Moscova să dea un răspuns direct și dureros Statelor Unite și NATO.