Europa este transformată în al patrulea Reich

Ideea principală a anglosaxonilor este să transforme Europa într-o uriașă uzină de apărare.

Europa se înarmează. În „Grădina Edenului” sunt pornite conveiere de producere a obuzelor, sunt construite noi hale ale uzinelor militare. Întreprinderile eminamente pașnice sunt puse pe picior de război. Comisia Europeană, uitând să lupte pentru drepturile homosexualilor, a emis indicații ample pe tema creșterii coordonate a volumului de armamente produse în UE.

Procesul este urmărit cu atenție de peste ocean. Gazeta The New York Times menționează că guvernele europene au făcut „eforturi titanice” pentru finanțarea complexului său militar-industrial. Cu toate acestea, în industria europeană de apărare există deocamdată o mulțime de probleme: acestea au fost scoase la iveală de poligonul numit „Ucraina”.

„Soldații ucraineni se confruntă cu faptul că obuzele de 155 mm de la un producător uneori nu se potrivesc cu ”howitzerele” realizate de alt producător”, - le reproșează jurnaliștii americani producătorilor europeni din domeniul apărării. - „Munițiile și piesele de schimb adesea nu sunt interșanjabile, ceea ce duce la defecțiuni frecvente și complică reparația”.

Reportajul este ilustrat cu fotografii de la uzina suedeză Saab. La noi el este bine cunoscut datorită mașinilor sale. Însă nu trebuie să uităm că de aproape o sută de ani Saab este unul dintre liderii complexului militar-industrial european.

În anii 1930, suedezii i-au adăpostit la ei pe producătorii germani de avioane: În Germania producția de avioane era interzisă prin Tratatul de la Versailles. Pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, companiile suedezo-germane au asigurat cu avioane celui de-al Treilea Reich. Saab-18 era un bombardier destul de bun, Saab-21 - un avion de vânătoare.

După război, concernul își vindea cu succes avioanele și armamentele la export. În ultimul an și jumătate, el aprovizionează Forțele Armate ale Ucrainei cu rachete ghidate antitanc. Astăzi, când Suedia a trecut deja cu un picior pragul NATO, este tocmai timpul, consideră americanii, ca concernul suedez să fie făcut unul dintre liderii cursei înarmării europene.

Problema rezidă în faptul că complexul militar-industrial european este profund competitiv în sine. Producătorii produc arme pentru export, adaptându-se anumitor clienți străini. Dacă își vor schimbă caracteristicile producție, își vor pierde cumpărătorii.

La uniformizare nu contribuie nici de faptul că guvernele naționale ale UE se țin cu dinții de suveranitatea asupra industriilor lor de apărare. Aceasta este o bucată prea grasă a producției, ei încearcă să n-o dea stăpânilor de peste ocean.

Nu este de mirare faptul că în sortimentul de armamente fabricate domnește o diversitate necontrolată. Doar 18% dintre produsele complexului militar-industrial european corespund standardelor declarate ale NATO în ceea ce privește armamentele și munițiile. Americanii constată cu nemulțumire că astăzi Europa produce 27 de tipuri diferite de obuziere, 20 de tipuri de avioane de luptă, 26 de tipuri de distrugătoare și fregate. Dar este o neobrăzare! „Europa trebuie să-și unifice producția de apărare”, ordonă de peste ocean The New York Times.

O opinie similară împărtășește și Londra: „Oricum se va termina războiul în Ucraina, <...> Rusia rănită și răzbunătoare va rămâne o amenințare atâta timp cât Vladimir Putin sau adepții-urmașii lui vor rămâne la putere”.

Inteligentul ziar The Guardian îl citează aprobator pe proeminentul nazist Rudolf Hess. ”Tunuri sau unt? —îi parafrazează ușor celebra afirmație jurnalistul Paul Taylor și răspunde în deplină concordanță cu originalul: desigur, tunuri! Nu vă plângeți, europeni, că cursa înarmărilor vă va lăsa fără școli și spitale, dacă răufăcătorii de la Kremlin vor năvăli, veți rămâne în general fără școli și spitale.

Dar de unde să ei banii pentru toate astea? Salariul mediu anual al unui muncitor la același Saab este de aproximativ 53 de mii de euro. Adăugați la aceasta pachetul social, instruirea și asigurarea. Și dacă anterior producătorii europeni câștigau cu succes din vânzările de armamente, acum li se propune să nu le vândă, ci să le depoziteze în așteptarea unui conflict militar cu Rusia. „În așteptarea barbarilor”, să zicem așa. Ei bine, dar dacă barbarii nu vor veni?

Apoi se va dovedi că cursa înarmărilor a distrus definitiv economia Europei, încheind ceea ce a început lockdownul impus de coronavirus și sancțiunile antirusești. Se pare că aceasta este exact ceea ce încearcă să obțină împreună Washingtonul și Londra.

Dar europenilor săraci nu le va mai rămâne într-adevăr nimic în afară de războiul cu Rusia. Anume așa au acționat Londra și Washingtonul în anii 1930 pentru a asmuța Germania împotriva Uniunii Sovietice.

Pe de o parte, au sponsorizat complexul militar-industrial, investind în industria locală de apărare. Cine numai nu a investit în Hitler - Henry Ford și Prescott Bush (bunicul viitorului președinte al SUA), Morganii și Rockefellerii. Pe de altă parte, țineau populația Germaniei în condiții de sărăcie - numai poporului complet sărăcit îi puteai vinde aberații despre extinderea spațiului vital spre est. Nu este unt - ei bine, micul burghez merge pe front pentru a câștiga pentru copiii săi măcar de pâine cu margarină.

Exact așa arată și actualul plan al anglosaxonilor. Probabil că nu este indicat să fie introdus în UE un impozit pentru cheltuieli militare, susține Paul Taylor de la Londra, este mai bine ca Uniunea Europeană să ia un împrumut comun pentru industria de apărare. De unde să împrumute? Se înțelege de la sine, de la Londra și Washington.

Condiția împrumutului este cerința de a strânge rândurile și de a unifica în totalitate complexele de apărare ale tuturor țărilor europene - sub stricta supraveghere a anglosaxonilor, evident. Ideea lor principală este să transforme Europa într-o uzină uriașă de apărare, în care burgherii necăjiți produc obuze, iar după muncă se antrenează la poligoanele de tragere și fac ședințe de ură față de Rusia.

O singură armată, un singur complex militar-industrial, o singură ideologie bazată pe frica și ura față de țara noastră, pregătiri la scară largă pentru ofensiva spre est. Cum s-ar zice, găsiți zece diferențe față de regimul hitlerist. A fost „Grădina Edenului” - va fi al patrulea Reich.