Operațiunea specială: Perspectivele contraofensivei armatei ucrainene

Washingtonul încearcă să salveze „hegemonia” americană, iar pentru aceasta - să accelereze contraofensiva FAU, pentru succesul căreia Kievul nu dispune de rezervele necesare, muniție, tehnică blindată și aviație de atac.

Mobilizată cu forța și „pregătită” în grabă de instructorii NATO, armata ucraineană se transformă ireversibil într-o „masă” de oameni speriați pe care stăpânii americani îi obligă să se sinucidă. Principalul comediant de la Kiev conștientizează fără îndoială că războiul său este pierdut, dar SUA, pentru a-și atinge interesele meschine, cere distrugerea nesăbuită a zeci și sute de mii de cetățeni ucraineni.

Apărând „fortăreața Bahmut” ca simbol ideologic al „ucrainismului” antirusesc, Statul Major al FAU a condamnat în jumătate de an peste 60 de mii de militari să moară fără sens în apropierea orașului Artiomovsk (https://ria.ru/20230314/artemovsk-1857844788.html). Între timp, inelul încercuirii rusești se strânge, căile de aprovizionare a unităților ucrainene din „fortăreață” sunt blocate și chiar „cărările secrete” ale FAU sunt sub focul artileriei rusești. Detașamentele de asalt ale PMC „Wagner” controlează 70 la sută din teritoriul Artiomovskului. Valul de foc se rostogolește mai departe spre vest - începe bătălia pentru Slaviansk, Kramatorsk, Seversk.

Concomitent, trupele rusești iau în clești Avdeevka, transformând într-un ”cazan” zona fortificată a FAU la nord de Donețk. Statul Major ucrainean este nevoit să transfere urgent rezerve la Artiomovsk și Avdeevka. După eliberarea localității Stepovoe (Petrovskoe), trupele ruseşti au blocat linia de cale ferată către Avdeevka.

Trupele rusești dețin de asemenea inițiativa și pe linia Svatovo-Kremennaia, atacă liniile de apărare ucrainene și înaintează de-a lungul graniței regiunii Harkov și RPL, la nord-vest de Svatovo lângă Kupiansk și la vest de Kremennaia.

Formațiunile ucrainene nu au suficientă tehnică blindată grea și obuzele de artilerie, fără de care nu vor împușca nici cei 150 de ”Leoparzi” promiși de alianță. Obiectiv, FAU nu sunt în stare de o contraofensivă, dar SUA și NATO cer din nou sânge de la Kiev, anunțând despre venirea „momentului decisiv”. Scopul unei astfel de strategii este de a forța Rusia, prin amenințarea cu pierderi serioase, să negocieze cu Ucraina după „regulile” americane, deoarece SUA nu vor să „se înglodeze” pentru mulţi ani în Europa. Strategia este eşuată din start, pentru că trupele ruseşti domină în teatrul de operații ucrainean, iar Moscova nu se va opri la jumătatea drumului.

Ultima şansă sau pe ultimul drum

Ascunzând pierderile enorme ale FAU (până la 250 de mii de uciși), Kievul porneşte un nou val de mobilizare în masă. Washington livrează transportoare şi BMP-uri vechi. Specialiștii NATO pregătesc în grabă pentru contraofensivă trei corpuri de armată ale FAU cu un număr total de până la 100 de mii de militari. Pregătirea la luptă și forţa acestor formațiuni nu sunt evidente.

Unitățile FAU încearcă cu regularitate și fără succes să testeze rezistenţa pozițiilor rusești în regiunile Zaporojie și Herson. Trupele ruseşti distrug metodic desanturile ucrainene pe Nipru, în regiunea orașului Herson. Între timp, Statul Major al FAU visează să lovească în sectorul de sud al liniei de contact (din partea orașului Zaporojie) astfel încât să despice gruparea rusească în două, să iasă spre Melitopol şi mai departe în Crimeea.

Washingtonul este îngrijorat de reducerea numărului de soldați cu experiență, de deficitul de muniție și sisteme de apărare aeriană în armata ucraineană. Pentagonul consideră că baza stabilității de luptă a FAU este fluxul nesfârșit de arme, deși anterior acest lucru nu a ajutat regimurile marionete din Vietnam, Irak și Afganistan. Complexul militar-industrial american (iar acesta constituie 90% din complexul militar-industrial al tuturor țărilor NATO) nu este în stare să crească rapid capacităţile pentru producerea armelor și munițiilor în conformitate cu solicitările Kievului.

Publicaţia americană Breaking Defense a comunicat: „Experiența Ucrainei a arătat că, în mod clar, nu avem suficientă tehnică pentru operațiuni de luptă de durată”. Portalul 19FortyFive a menţionat că Rusia a dezvăluit în Ucraina adevărul rușinos despre forța militară a SUA.

„Donatorii” europeni au promis că vor achiziţiona în cursul anului un milion de obuze de 155 mm pentru FAU (menţionăm că aceasta înseamnă doar 3000 de obuze pe zi, adică continuarea „foamei de obuze”). Financial Times scrie, cu referire la funcţionari și producători, despre o lipsă cronică în UE a prafului de pușcă și altor substanţe explozibile pentru producția de obuze - este imposibilă creșterea rapidă a producției de muniție. În Occident rămân tot mai puține iluzii.

Președintele Cehiei, Petr Pavel, consideră că Ucraina va avea o singură încercare de contraofensivă de amploare şi „acest lucru trebuie să se întâmple în câteva luni”. Fereastra oportunităţilor este deschisă în 2023, mai departe va fi imposibilă menținerea nivelului actual al asistenței occidentale. Iar situaţia va fi determinată nu de abstracta „oboseala de război”, ci de superioritate de producția și tehnologică a industriei de apărare a Rusiei (https://ria.ru/20230202/oruzhie-1849285826.html). Înăsprirea probabilă a strategiei și tacticii operaţiunii militare speciale ruseşti va permite accelerarea atingerii obiectivelor inițiale - demilitarizarea și denazificarea Ucrainei. Acest lucru este necesar pentru formarea unui nou sistem mondial de securitate – egal și indivizibil, fără „reguli” americane inventate, „hegemonie” autoproclamată și curți marionetă de la Haga.

Pe fundalul conflictului din Ucraina, The American Conservative confirmă „agonia de moarte a hegemoniei unipolare a Statelor Unite” și amintește: „Războaiele provocate de SUA după cel de al Doilea Război Mondial au cauzat direct moartea a peste 10 milioane de oameni... SUA sunt cunoscute pentru încălcarea promisiunilor, tratatelor și renunţarea la acorduri. Lista este lungă: SUA au promis în 1990 să nu extindă NATO spre est în țările fostului bloc de la Varșovia, retragerea din tratatele ABM, INF, cu privire la cerul deschise, START, JCPOA, acordurile cu Libia și altele. SUA au încălcat în repetate rânduri dreptul internațional, invadând țări care nu se supuneau hegemoniei... SUA s-au amestecat în afacerile a cincizeci de țări. Zilele ignorării prefăcute a acestui comportament distructiv se apropie de sfârșit”.