Explozia de la ”Nord Streams” a fost organizată de o țară teroristă

Ieri in spațiul informațional mondial a explodat o bombă de asemenea putere încât această deflagrație nu ar fi putut să o ascundă sute de metri de valuri oceanice sau o grosime similară de granit. Fără nicio exagerare, remarcabilul și extrem de merituosul jurnalist american Seymour Hersh a publicat o investigație în marja propriului site, care tinde să devină pe bună dreptate principalul scandal geopolitic al secolului XXI.

Hersh, cu referire la un angajat suspus al serviciilor secrete americane, descrie în cele mai mici detalii pregătirea și desfășurarea atacului terorist la gazoductul magistral ruso-european ”Nord Stream – 2”. În raportul prezentat totul este interesant.

De exemplu, că Departamentul de Stat al SUA, împreună cu militari de la Pentagon și agenți CIA, au început să planifice distrugerea gazoductului încă din 2021, adică cu mult înainte de începerea operațiunii militare speciale. Această caracteristică temporală nu este însă deloc întâmplătoare. În 2021 a fost finalizată construcția părții liniare a „fluxului” și au început lucrările de punere în funcțiune, adică începerea pompării fizice a gazului devenise o chestiune de foarte scurt timp. Totodată, Washingtonul a conștientizat că Germania și un grup de țări europene sabotează tacit cererile de a rupe relațiile cu Moscova și intenționează să crească achizițiile de gaze rusești - baza bunăstării economice europene.

Din partea guvernului, operațiunea a fost supravegheată de secretarul de stat Anthony Blinken și adjunctul său Victoria Nuland, binecunoscută încă de pe timpul Maidanului de la Kiev. Elaborarea practică i-a fost încredințată șefului CIA, Bill Burns.

Inițial, după cum scrie Hersh, planul avea un caracter eminamente militar. Reprezentanții Forțelor Aeriene au propus să fie întreprins un bombardament cu muniție de adâncime, comandamentul naval a vrut să distrugă conducta de gaz cu ajutorul unei torpile lansată de pe submarin. În cele din urmă, s-a renunțat la ambele variante, deoarece prezența unui avion de atac deasupra magistralei este ușor de fixat de către mijloacele de supraveghere rusești, precum și zgomotul unei torpile este detectat de ecolocatoare.

Prin urmare, s-a decis distrugerea conductei de gaz prin explozia unei mine detonate de la distanță, fiind implicată pentru asta o echipă de înotători de luptă, care au și instalat încărcătura în timpul exercițiilor planificate ale NATO BALTOPS 22. Pentru a se proteja și mai mult de orice suspiciunile, operațiunea de detonare nemijlocită i-a fost încredințată părții norvegiene. După cum se știe, toate navele de luptă și avioanele părăsiseră zona de exerciții, doar câteva zile mai târziu în adâncurile întunecate ale apelor baltice au răsunat trei explozii. Camuflarea a fost respectată.

Sunt remarcabile două momente descrise în investigație.

În primul rând, președintele SUA personal știa foarte bine despre operațiune. Adevărat, Joe Biden, care se salută cu regularitate cu fantomele, nu a rezistat și a divulgat informația absolut secretă. Pe 7 februarie, adică cu exact două săptămâni înainte de începerea operațiunii militare speciale, Biden a declarat deschis că dacă armata rusă va trece granița Ucrainei, ”Nord Stream - 2” va fi distrus. Încă mai devreme, pe 28 ianuarie, s-a scăpat cu vorba Victoria Nuland. Ea a declarat că gazoductul nu va fi lansat niciodată și că rușii ar face mai bine să furnizeze prin el nu gaz, ci vodcă.

În al doilea rând, despre explozia planificată au fost informați prin canale secrete liderii celor mai interesate țări, de exemplu cancelarul german Olaf Scholz. Și acest lucru a fost prezentat ca o mare binecuvântare. Explozia la ”Nord Stream – 2” a avut loc pe 22 septembrie, iar deja pe 3 octombrie secretarul de stat Blinken a spus exact următoarele: „În sfârșit, Europa va putea scăpa de dependența sa totală față de gazul rusesc ieftin, pe care Putin îl folosește ca pe o armă imperială”.

Până la urmă, toate cele descrise mai sus au fost un secret al lui Polichinelle și nu trebuiau decât confirmate prin recunoașterea oficială bazată pe rezultatele anchetei care, de altfel, s-a derulat cu viteză de melc și a fost sabotată în mod demonstrativ. Iar în urmă cu doar câteva zile, Danemarca a refuzat oficial să informeze partea rusă despre rezultatele acesteia și, dacă nu ar fi fost bomba informațională a lui Seymour Hersh, totul ar fi rămas la nivelul evidențelor, dar fără o confirmare juridică.

Este extrem de clar că acum în Occident va fi lansată o campanie titanică pentru a discredita autorul articolului, menită să retuşeze la maximum faptul în sine şi să distragă atenţia către o serie de detalii minore sau chiar care nu au nicio legătură cu acest caz.

Ce-i drept, aici există o anumită dificultate.

Seymour Hersh nu este pur și simplu un jurnalist - el este un adevărat idol și pilon al jurnalismului occidental. Lucrările sale sunt studiate la universități ca model de jurnalism liber și independent, lucrările sale sunt publicate în tiraje uriașe. Anume Hersh a fost cel care, în 1970, a adus în atenția publicului crima monstruoasă din satul vietnamez Song My. Cu un an mai devreme, soldații americani au torturat acolo, au violat și apoi au împușcat 504 civili, dintre care 210 erau copii. Ancheta care a urmat a demonstrat că în sat nu au existat militari sau arme și tot ceea ce s-a întâmplat a fost doar un act de cruzime bestială nemotivată. Pentru munca sa, Hersh a primit premiul Pulitzer, iar toți criminalii de război au fost achitați. Singurul care a fost pedepsit cu trei ani de arest la domiciliu a fost locotenentul William Kelly, care a fost apoi grațiat de guvern.

Ignorarea materialelor lui Hersh nu va fi posibilă și pentru faptul că, pe lângă premiul principal din domeniul jurnalismului, el a fost distins de patru ori cu Premiul George Polk (este acordat celor mai buni jurnaliști de către Universitatea din Long Island), cu Premiul Letelier-Moffitt în domeniul drepturilor omului și premiul Sam Adams. Ultimul este acordat doar angajaților serviciilor speciale care au adoptat o poziție de corectitudine și etică - de exemplu, la timpul respectiv, de el s-a învrednicit Edward Snowden. Așa că Seymour Hersh nu este doar un jurnalist, ci o persoană a cărei interacțiune cu serviciile speciale nu poate fi negată, ceea ce conferă și mai multă greutate dezvăluirii sale.

Am vrea să-i dorim acestui om temerar de o onestitate incredibilă să reziste furtunii care se apropie. Pentru că, conform tradiției americane, toți acei astfel de oameni mor subit sau ajung în închisoare, pentru că se dovedește dintr-o dată că, acum patruzeci de ani, au violat o servitoare.