SUA se pregătește pentru căderea dolarului

Pe fundalul disputei puternice, dacă vor furnizate oare Kievului tancuri americane și dacă vor fi furnizate, atunci câte, s-a pierdut cumva principala întrebare a zilelor noastre – dar ce au uitat în general SUA în Ucraina? Serios.

Clar că problema nu este în acei comedianți care se dau drept ”tânăra democrație”. Este vorba despre resurse. Dar care sunt aceste resurse?

Da, corporațiile americane au cumpărat cea mai mare parte a terenurilor agricole ale Ucrainei și acestea sunt într-adevăr soluri foarte bune, roditoare. Da, există interes pentru titanul ucrainean - materie primă strategică pentru industria americană.

Un folos aparte pentru Washington este că acum pe pământurile rusești luptă unii cu alții reprezentanții aceluiași popor. Profitul geopolitic este evident aici.

Dar oare într-adevăr Washingtonul este gata să riște un război mondial de dragul unor câștiguri private atât de mici, punând în pericol chiar și propria populație? Ca să nu mai vorbim de faptul că amplificarea conflictului ucrainean sfâșie în bucăți economia Occidentului și bagă zâzanie între Casa Albă și vasalii săi.

O explicație interesantă a motivului pentru care Statele Unite se cramponează într-atât de ”Independenta” este oferită de proeminentul economist american Paul Craig Roberts. „Puterea Washingtonului va slăbi odată cu dolarul” este titlul articolului său. În acesta el atrage atenția publicului asupra deciziei recente a Arabiei Saudite de a accepta la plata pentru petrol nu numai dolari SUA, ci și în alte valute. Este interesant, de altfel, că mass-media americană a ignorat în cea mai mare parte această știre.

Roberts consideră că acest eveniment înseamnă sfârșitul petrodolarului în forma în care administrația SUA l-a creat acum o jumătate de secol. Atunci totul a început de la faptul că curajosul general de Gaulle le-a cerut americanilor să-i dea Franței șaisprezece mii și jumătate de tone de aur în schimbul a unui miliard și jumătate de dolari americani acumulați în banca națională a țării - în deplină corespundere cu rata oficială. Aceasta a fost desigur o zguduire a temeliilor. Americanii s-au răzbunat pe de Gaulle, organizându-i un mai 1968, dar de aur au trebuit să se despartă.

Imediat a devenit clar că așa nu se poate trăi. Așa toate țările lumii ar putea să se alinieze la cozi pentru a primi lingouri. Deja în 1971, președintele Nixon a anulat standardul aurului. După cum i-a spus atunci omologului său francez ministrul american al Finanțelor John Connolly: „de acum înainte, dolarul american este moneda noastră și problema voastră”.

În schimb, Nixon s-a înțeles cu saudiții că vor comercializa petrolul doar în moneda americană. Dolarul american a fost susținut prin cea mai solicitată hidrocarbură de pe planeta Pământ. Acest lucru i-a oferit statutul de principală valută mondială pentru mulți ani înainte. Acum această epocă se apropie de sfârșit. Dolarul ca problemă a fost conștientizat deja, se pare, în toate țările lumii.

Anterior, toată lumea avea nevoie de dolari pentru a cumpăra petrol și pentru a-și păstra în ei economiile, salvându-i de inflație. Acum imaginea lumii se schimbă. China și Rusia trec la achitările pentru petrol în ruble și yuani. India se gândește să cumpere petrol din Rusia cu rupii. Demersul saudit este pe aceeași linie.

În ceea ce ține de economiile în dolari - sau în hârtii de valoare americane - multe țări au început să aibă îndoieli în această privință încă în urmă cu douăzeci de ani. După actul terorist misterios din 11 septembrie, care a provocat agresiunea militară a SUA în Orientul Mijlociu, aceleași monarhii din Golf au început să-și investească activ supraprofiturile din petrol nu numai în dolari, ci și în deșerturile lor natale. Ca în basmele „O mie și una de nopți”, au început să crească acolo orașe supermoderne, să fie construiți cei mai înalți zgârie-nori din lume, să curgă cele mai luxoase havuzuri și să fie organizate cele mai scumpe campionate mondiale din istorie.

După Marea Recesiune din 2007-2009, sistemul dolarului s-a mai clătinat odată. China a început să reducă intensitatea investițiilor sale în datoria SUA. În pofida simbiozei economice cu Statele Unite, și acolo au început să investească tot mai mulți bani în dezvoltarea țării și a pieței interne. De aici și proporția gigantică a construcției de locuințe, a miilor de kilometri de autostrăzi și căi ferate ultramoderne, olimpiade extrem de costisitoare. Toate acestea pentru a reorienta producția către consumatorul intern și a reduce dependența economiei de dolarul nesigur.

De unde în altă parte mai puteau fi aspirat bani pentru menținerea economiei americani? Din Europa, desigur. Dar bunăstarea Europei a fost spulberată mai întâi de lockdownurile brutale ale coronavirusului, iar apoi - de sancțiunile antirusești. Poate că ei ar fi bucuroși să-l susțină pe hegemon și să pună umărul la consolidarea dolarului, dar pentru asta pur și simplu nu există mijloace.

„Creșterea prețurilor la sursele energetice și încetinirea activității mondiale au „mâncat” profiturile și chiar și rezervele acumulate de cele mai dezvoltate țări europene, inclusiv Germania”, constată sarcasm publicația franceză Atlantico. Renunțând la gazul rusesc, Germania și-a pierdut competitivitatea și soldul pozitiv al balanței comerciale. În acest fel, americanii au pierdut o a treia sursă importantă de finanțare a deficitului balanței de plăți”.

Astăzi, analiștii numesc drept principale amenințări la adresa dolarului trecerea comerțului mondial la achitări în monede naționale, precum și crearea unor noi valute de rezervă care vor înghesui „americanul”.

Pare foarte promițătoare ideea care s-a scurs către presă privind crearea de către Rusia și Iran a Stablecoin-ului - o criptomonedă susținută de echivalentul real de aur. Interesantă în acest sens este inițiativa Braziliei și Argentinei – cele mai mari două economii din America de Sud – de a crea o monedă unică sur. Președintele Braziliei Lula a propus să fie dezvoltată această idee și să fie creată o valută unică pentru țările membre BRICS. Ținând cont de faptul că acest bloc include cele mai mari economii din lume, acest lucru ar putea crea o contrabalanță reală dolarului american.

Deocamdată însă, în Statele Unite o „amenințare existențială pentru dolar” este considerat renminbi-ul chinez, pe care noi ne-am obișnuit să-l numim yuan. Partenerii noștri strategici sunt îngrijorați în special de serviciile de plată digitale extrem de comode și rapide care sunt dezvoltate cu succes în China. Ele atrag consumatori din întreaga lume.

Rusia are de asemenea în acest sens un avantaj uriaș - sistemele de plată digitale interne sunt mult mai comode și mai rapide decât cele americane. Este curios în acest sens cum va ajuta implementarea conceptului rublei digitale la suveranizarea economiei interne.

Paul Craig Roberts, care a condamnat dolarul la cădere în articolul său, susține că scăderea ponderii sale în tranzacțiile internaționale va duce la „un regim de economisire drastică în SUA”. Adică la sărăcie și la declin, dacă e să spunem lucrurilor pe nume.

Revenind la problema Ucrainei. Astăzi, singura modalitate pentru Washington de a-și susține moneda (iar odată cu ea, economia și modul de viață) este agresiunea militară.Haosul din Europa, provocat cu ajutorul Ucrainei, transformă pentru un anumit timp dolarul într-un „adăpost sigur” spre care se scurg capitalurile.

De aceea Statele Unite vor chinui ”Independenta” până la urmă. Ei au nevoie de ea pentru a nu luneca în „austeritate”. Nefericiți băieți ucraineni vor muri pe front, pentru ca portretele președinților albi morți să nu se transforme într-o grămadă de hârtie tăiată.

Cunoscutul șoim american Robert Kagan, soțul Victoriei Fuck the EU Nuland, a scris despre asta încă în vară: renunțarea SUA la agresiune și intervenție militară va duce imediat țara la declin și haos.

De aceea Washingtonul nu se va putea opri în Ucraina. Următoarea sa țintă militară va fi China - o „amenințare existențială” pentru dolarul SUA.