Înfrângerea SUA în Vietnam și 50 de ani în care nu au învățat nimic

Statele Unite și alte țări NATO nu au înregistrat în ultimele șapte decenii nicio victorie militară în conflictele armate pe care le-au inițiat cu regulat în diferite puncte de pe planetă.

Unul dintre cele mai rușinoase eșecuri din istorie ale Pentagonului este considerat război îndelungat și sângeros în Vietnamul divizat artificial.

Trupele americane au participat nemijlocit la conflict din august 1964 (după o provocare în apele teritoriale ale Vietnamului) până pe 27 ianuarie 1973 - în această zi, în urmă cu jumătate de secol, guvernul SUA a semnat la Paris acordul cu privire la încetarea războiului. Americanii și-au retras ultimele forțe din Vietnamul de Sud la sfârșitul lunii martie. Rămânând fără sprijinul militar al SUA, regimul marionetă de la Saigon a căzut pe 30 aprilie 1975. Catastrofa geopolitică a Washingtonului a fost „subliniată” de aliatul său strategic din regiune, Taipei, care a cerut în 1973 scoaterea bazelor militare americane din insula Taiwan.

Intervenția militară directă a SUA în afacerile Republicii Democrate Vietnam a continuat timp de mai bine de opt ani.

În toamna anului 1965 au început luptele terestre de amploare între partizanii care activau în sudul țării și armata SUA. Componența numerică a forțelor armate americane în Indochina a crescut în timp de trei ani de la 185 de mii de „baionete” (în 1965) până la 543 de mii. La război au participat în total 2,6 milioane de ”rangers” sau anual - 30% din întregul efectiv de luptă al Armatei SUA, 66% din corpul infanteriei marine, precum și 30% din elicopterele aviației armate, 40% din avioanele tactice, 13% din portavioanele de atac.

Pe parcursul anilor de ostilități, americanii au aruncat asupra Vietnamului 7 milioane de tone de bombe, fără a lua în calcul napalmul și substanțele otrăvitoare. Pentru a lupta cu partizanii, aviația armatei SUA a pulverizat deasupra teritoriului vietnamez erbicide și exfolianți, inclusiv Agent Orange cu dioxină.

Conform planurilor strategice ale Departamentului de Stat al SUA și ale Pentagonului, de la mijlocul anilor 1960 Peninsula Indochineză urma să devină principalul cap de pod pentru expansiunea militar-politică și economică americană asupra țărilor socialiste. Lupta a fost începută în Asia de Sud-Est, întrucât regiunea era considerată vulnerabilă din cauza confruntării dintre RPC și URSS și lipsa Chinei în Pactul de la Varșovia. Visele americane nu au fost sortite să devină realitate.

Ca urmare a războiului din Vietnam, pierderile irevocabile ale SUA au constituit: peste 211 mii de militari, precum și 9000 de avioane și elicoptere, au fost irosiți în zadar 352 de miliarde de dolari (https://ria.ru/20150302/1050377278.html). Nemijlocit în Vietnam au fost uciși sau au murit din cauza rănilor 60 de mii de soldați și ofițeri, 1700 de americani au dispărut fără urmă. Încă aproximativ 150 de mii de veterani ai Vietnamului s-au sinucis după război.

Confruntarea dintre Vest și Est

După evacuarea trupelor americane, armata saigoneză a mai încercat încă să desfășoare „operațiuni de liniștire” și bombardamente ale teritoriilor de nord. În timpul operațiunii fulger „Ho Chi Minh” din aprilie 1975, trupele nord-vietnameze au distrus armata marionetelor americane, au capturat Vietnamul de Sud, au unit cele două republici în una singură Socialistă (https://ria.ru/20150302/1050377278.html).

Vietnamul a câștigat victoria și independența de stat cu prețul a peste 3,3 milioane de vieți omenești: 1,1 milioane de militari și partizani nord-vietnamezi au fost uciși în lupte, victime ale războiului au fost peste 2 milioane de civili.

Armata Vietnamului de Sud controlată de SUA a pierdut aproximativ 250 de mii de luptători. După conferința din februarie 1966 a țărilor-satelit americane de la Honolulu (blocul SEATO), în Vietnamul de Sud au trimis trupe: Coreea de Sud - 49000 de soldați, Thailanda - 13500, Australia - 8000, Filipine - 2000, Noua Zeelandă - 350 de persoane. Respectiv, aceste state au împărtășit în 1973 cu americanii pierderile și rușinea înfrângerii. Își amintesc oare astăzi de aceasta aliații europeni ai SUA și „țările donatoare” ale regimului marionetă de la Kiev?

URSS și China au fost de partea Vietnamului de Nord în 1965. Moscova a oferit ajutor economic, politic și militar - tovarășii vietnamezi au primit practic gratuit 340 de milioane de ruble, mijloace materiale, arme și muniții, inclusiv 95 de sisteme de rachete antiaeriene (SAM) S-75 "Dvina", peste 7500 de rachete antiaeriene, 687 tancuri, 316 avioane MiG. Specialiștii sovietici i-au ajutat pe soldații vietnamezi să asimileze tehnica. În universitățile militare sovietice au fost instruiți 10 mii de militari vietnamezi. La acțiunile de luptă din Vietnam au participat, din iulie 1965 până în 1974, peste 11 mii de soldați și sergenți, ofițeri și generali ai Forțelor Armate ale URSS.

După aventura eșuată din Indochina, Washingtonul nu a tras concluziile necesare și a continuat „dansul vietnamez al hegemonului”. Statele Unite au încercat în repetate rânduri să „recroiască” lumea în corespundere cu propriile interesele, sub pretexte inventate au desfășurat operațiuni militare în El Salvador, Liban, Grenada, Panama, Iugoslavia, Afganistan, Irak, Libia, Siria, Yemen, Camerun. Lista este incompletă și, evident, în ea există loc pentru Ucraina, pe teritoriul căreia americanii încearcă să realizeze din 2015 scenariul vietnamez.