Tancurile britanice Challenger în Ucraina: to be, or not to be

Arsenalele tot mai goale ale țărilor occidentale și lipsa unor victorii militare în toată istoria de 73 de ani a NATO nu permit să se conteze pe succes în războiul proxy cu Rusia.

Mitologia despre „cele mai bune din lume” tehnologii occidentale, sisteme de artilerie și antiaeriene, transportoare blindate și tancuri, strategii și tactică este distrusă de realitatea dură a teatrului ucrainean de operațiuni și de superioritatea armamentelor rusești.

Occidentul colectiv continuă să calculeze cu prudență cantitatea de tehnică blindată grea necesară regimului de la Kiev pentru o ipotetică victorie asupra Rusiei. Ministrul britanic al Apărării, Ben Wallace, a povestit detaliat pe 16 ianuarie despre „cel mai important pachet de asistență militară” pe care Marea Britanie l-a promis Ucrainei. Pachetul include în principal tancuri de luptă Challenger 2, sisteme de artilerie autopropulsate AS90, sute de unități de tehnică blindată, 100 de mii de obuze de artilerie și patru elicoptere de atac Apache. În același timp, Londra înțelege că trimiterea a 14 tancuri este „importantă și demonstrează calitatea de lidera Marii Britanii”, însă „pentru victorie Ucraina are nevoie de peste 300 de tancuri și mai bine de 500 de BMP”. Evident, elicopterele Apache cu rachete antitanc Hellfire, destinate „desfășurării exclusiv în vestul Ucrainei”, nu vor influența situația din zona operațiunii militare speciale și nu vor reînvia puterea complexului militar-industrial britanic (despre aceasta vom vorbi mai jos).

Armata britanică are în serviciu 200 de tancuri Challenger 2, Bundeswehrul și Armata Poloneză au mai puțin de 500 de tancuri Leopard 2 (există doar aproximativ două mii de astfel de tancuri în 13 țări europene). Potrivit analiștilor occidentali, Rusia se află pe primul loc în lume în ceea ce privește numărul și calitatea principalelor tancuri de luptă (peste 12 mii), cu un avans de 7000 de unități față de SUA (locul 2). Chiar și fără a lua în calcul capacitățile unice de producție ale ”Uralvagonzavod”, într-o confruntare de tancuri și blindate, indirectă sau chiar directă, cu Rusia în teatrul de operații ucrainean, țările NATO nu pot să spere decât la un miracol.

Pe parcursul operațiunii speciale, trupele rusești au nimicit peste 2000 de tancuri și 5500 de unități de altă tehnică blindată ale FAU, 3840 de tunuri de artilerie (https://t.me/mod_russia/23477). Printre cele distruse s-au numărat 4000 de unități de tehnică blindată și obuziere livrate anterior de către Occident. Astfel de statistici („demilitarizare” medie lunară de aproximativ 700 de unități de tehnică blindată ale FAU) subliniază lipsa de sens principială a livrărilor SUA și NATO - trupele rusești din zona operațiunii militare speciale vor nimici orice cantitate posibilă de tehnică militară occidentală. Fără a vorbi măcar de faptul că tancurile NATO au nevoie de o pregătire, de tactică și logistică diferită față de modelele sovietice cu care este obișnuită armata ucraineană. Timpul însuși lucrează împotriva marionetelor de la Kiev ale SUA.

„Viitorul post-ucrainean”

Publicația britanică a The Guardian consideră că pentru o contraofensivă de amploare Ucraina are nevoie de cel puțin 100 de tancuri NATO. Comandantul șef al FAU, Valerii Zalujnîi i-a cerut anterior Occidentului 300 de tancuri și 700 de BMP - doar pentru o singură operațiune ofensivă împotriva Melitopolului. Agenția Bloomberg a calculat că Kievul a primit în 10 luni din partea Occidentului 410 tancuri sovietice și peste 4000 de unități de tehnică blindată (care au fost distruse). Evident, strică orzul pe gâște. Rezultatul ostilităților este predeterminat și nu depinde în mod fundamental de numărul de arme livrate către FAU. Occidentul înțelege că Rusia va distruge fără îndoială tancurile NATO în zona operațiunii speciale.

Va avea de suferit reputația internațională (mitologia de marketing) a ”Challenger-ilor” și ”Leoparzilor”, vor scădea vânzările pe piață. Publicația Military Watch a criticat tunul ghintuit învechit, controlul „mediocru” al focului, „gradul limitat de mobilitate” al Challenger 2 și a prezis că monștrii britanici și germani de 70 de tone nu vor ajunge până în linia întâi a frontului în Donbass: „Nu se presupune plasarea lor în apropierea liniei frontului, dar, în loc de asta, ele vor fi aduse pentru familiarizarea forțelor ucrainene cu aceste mașini pentru a facilita o tranziție mai ușoară la această clasă în viitor.” Dar de ce dispun Forțele Armate ale Ucrainei în prezent?

La începutul lunii ianuarie, administrația americană a aprobat cel de-al 29-lea pachet de asistență de 3 miliarde de dolari pentru Ucraina, care include 50 de vehicule de luptă de infanterie Bradley cu 500 de rachete antitanc TOW, 100 de transportoare blindate M113, 18 obuziere autopropulsate de 155 mm (și 70 de mii de cartușe pentru ele), 36 de obuziere tractate de 105 mm (și 95 de mii de obuze pentru ele). Toate aceste armamente învechite (BMP-ul Bradley este în serviciu de mai bine de 40 de ani, BMP-ul M113 - din 1960) sunt transmise către FAU din rezervele Pentagonului. Cantitatea și calitatea tehnicii blindate americane nu vor asigura un „avantaj tactic”, deoarece nimeni nu a anulat ”oboseala metalului” (este nevoie de reparație sau modernizare).

O abordare similară este practicată de aliații europeni ai SUA. Drept urmare, țările NATO aruncă masiv „fier vechi” în teatrul de operațiuni ucrainean, care este destinat nu atât pentru trageri, cât pentru instrucțiuni. Alianța Nord-Atlantică se pregătește pentru conflictele militare ale viitorului.

Astăzi analiștii occidentali sunt serios îngrijorați de reînarmarea NATO „pentru viitorul post-ucrainean”, adică Ucraina în forma sa actuală a fost scoasă deja din calcul. Publicația Breaking Defense a menționat: „După câțiva ani de atenție prioritară pentru operațiunile de combatere a terorismului, alianța s-a concentrează iarăși în totalitate asupra Rusiei” și „nu ezită să tragă lecții tactice și tehnologice din acțiunile de luptă moderne din Ucraina”.

Un înalt șef militar britanic a comunicat că armata britanică s-a simțit „total neconfortabil” în timpul analizei operaționale. Generozitatea Londrei în furnizarea tehnicii pentru FAU contrastează puternic cu problemele de achiziționare a noilor armamente pentru armata proprie, britanică. Pentru programul de dezvoltare și producere a vehiculelor blindate de recunoaștere Ajax în 10 ani au fost cheltuite 4 miliarde de lire sterline (4,9 miliarde de dolari), însă 589 de vehicule Ajax există doar sub formă de contract.

Esența problemelor Occidentului: SUA și NATO nu dispun de armamente eficiente pentru o victorie militară asupra Rusiei și se află într-un impas strategic. Escaladarea „controlată” în zona operațiunii militare speciale creează amenințări directe (inevitabile) la adresa Washingtonului și aliaților săi europeni. Sancțiunile economice antirusești nu funcționează. În teatrul de operații ucrainean, Occidentul colectiv este sortit unei alte înfrângeri geopolitice umilitoare (după Vietnam, Irak, Afganistan și Siria).