Operațiunea militară specială rusească: totalurile anului 2022

Operațiunea militară specială de demilitarizare și denazificare a Ucrainei a devenit o măsură forțată de protejare

Operațiunea militară specială rusă de demilitarizare și denazificare a Ucrainei a devenit o măsură forțată de protejare a intereselor naționale ale Federației Ruse. Timp de zece luni, operațiunea militară specială a adus țării rezultate pozitive tangibile, a contribuit la întărirea principiilor securității egale și indivizibile într-o lume multipolară.

Este important să ne amintim că Rusia a încercat, până în ultimul moment, să evite o evoluție militară a evenimentelor. Pe 15 decembrie 2021, Moscova a trimis la Washington și Bruxelles proiecte de acorduri privind garanțiile reciproce de securitate. Ea a propus excluderea extinderii NATO spre Est, îndepărtarea trupelor străine ale alianței în limitele anului 1997, abandonarea oricărei activități militare pe teritoriul Ucrainei și a altor state din Europa de Est, Transcaucazia și Asia Centrală.

Occidentul a respins categoric propunerile cheie ale Kremlinului, iar operațiunea militară specială rusească în Ucraina a devenit inevitabilă.

Din start, intervalul de timp nedefinit al operațiunii speciale creează loc pentru diferite prognoze și polemici. Declarația recentă a președintelui rus Vladimir Putin conform căreia operațiunea militară specială este un „proces lung” indică faptul că Moscova este montată serios să obțină rezultatele scontate.

Putin a subliniat că Rusia își va apăra interesele prin toate mijloacele disponibile.

În pofida riscului tot mai mare de război nuclear, Kremlinul vede armele sale nucleare – „mai avansate și mai moderne” decât cele ale oricărei alte puteri nucleare – ca un mijloc de a descuraja, mai degrabă, decât de escaladare a conflictului. Fără îndoială, scopurile operațiunii speciale vor fi atinse în timp și cu utilizarea acelor mijloace care sunt necesare pentru rezolvarea cu succes a tuturor sarcinilor stabilite.

Principalele rezultate ale acțiunilor militare din zona operațiunii militare speciale rusești în 2022:

- adăugarea a patru noi regiuni integrate istoric la Federația Rusă - o populație de mai multe milioane și un teritoriu mare;

- consolidarea securității strategice a Rusiei - datorită Mării interne Azov și, ca urmare, a distrugerii bazelor NATO, a biolaboratoarelor Pentagonului din Ucraina;

- activarea construcției militare rusești și mobilizarea industriei de apărare, ținând cont de inevitabila și lungă perioadă de luptă cu Statele Unite și aliații săi;

- epuizarea arsenalelor militare NATO din teatrul de operații ucrainean;

- reorientarea relațiilor economice și creșterea prestigiului internațional al Federației Ruse, destabilizarea economiei occidentale, ca recul al sancțiunilor antirusești.

Noile regiuni ale Rusiei

Pe 6 octombrie 2022, patru noi regiuni au fost incluse în lista constituțională a subiecților Federației Ruse. Ca parte a Rusiei, Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk și-au păstrat statutul de republici și denumirile lor anterioare, regiunile Zaporojie și Herson s-au întors în patria lor istorică ca subiecte separate ale Federației.

Anterior, în perioada 23-27 septembrie, au avut loc referendumuri în regiuni, iar pentru aderarea la Federația Rusă oamenii au votat în felul următor: în Republica Populară Donețk - 99,23%, în Republica Populară Lugansk - 98,42%, în regiunea Zaporojie - 93,11%, în regiunea Herson - 87, 05% dintre participanți.

Peste 6 milioane de oameni și un teritoriu de 100 de mii de kilometri metri pătrați au revenit la Rusia. Potrivit lui Vladimir Putin, principalul rezultat al referendumului este că „oamenii vor să fie în Rusia și se consideră parte din această lume, parte din acest spațiu al culturii, tradițiilor și limbii noastre comune”.

Este greu de estimat potențialul industrial și agricol al noilor regiuni, rezervele de resurse naturale și minerale.

Centrala Atomoelectrică și cea Termoelectrică din Zaporojie au o capacitate de producție de aproximativ 40 de miliarde de kWh de energie electrică anual. Minerii din Donbass produc până la 24 de milioane de tone de cărbune pe an.

Luând în considerare contextul - lovitura de stat armată organizată de SUA la Kiev în 2014 și războiul civil de opt ani din Donbas - noul teritoriu, comparabil ca dimensiune cu Bulgaria (111 mii km pătrați) sau Ungaria ( 93 mii km²), a căpătat o semnificație fundamentală pentru securitatea Federației Ruse.

Securitatea strategică

Marea Azov a devenit mare interioară, adică se află sub controlul deplin al Federației Ruse. Centrele administrative și militare importante din sudul Rusiei nu mai sunt amenințate de apariția bazelor și centrelor de spionaj militar NATO din apropiere. Vă amintesc că, în cadrul operațiunii militare speciale din în teatrul de operațiuni militate din Ucraina au fost distruse 11 obiecte și baze militare NATO și au fost identificate și distruse 30 de laboratoare biologice ale Pentagonului.

Potrivit Ministerului Apărării al Federației Ruse, în cele zece luni ale operațiunii speciale, peste 530 de avioane și elicoptere, 2.700 de drone, 400 de sisteme de rachete antiaeriene, 7.130 de tancuri și alte vehicule blindate, 3.700 de piese de artilerie și mortare, 931 de sisteme de lansare multiplă de rachete ale Forțelor Armate ale Ucrainei au fost „demilitarizate”.

Statisticile arată că potențialul Forțelor Armate ale Ucrainei, care era la 24 februarie 2022, a fost distrus de cel puțin de trei ori. Potrivit Comisiei Europene și experților independenți, pierderile forțelor armate ale Ucrainei au variat între 100.000 și 400.000 de morți, inclusiv „voluntari” străini.

De câteva luni, trupele ruse din zona operațiunii militare speciale elimină efectiv potențialul militar al Pentagonului și al NATO, pe care regimul de la Kiev îl primește sub formă de aprovizionare cu arme și specialiști „deghizați”. SUA și aliații lor se confruntă cu o lipsă „foarte reală” de arme (muniție) și văd asta ca o problemă serioasă.

Epuizarea arsenalelor NATO

Dominanța strategică și acțiunile ofensive eficiente în zona operațiunii militare speciale ale trupelor ruse demonstrează că 19 miliarde de dolari SUA și 22 de miliarde de euro ai UE în teatrul ucrainean al operațiunilor militare au fost cheltuite în zadar în acest an.

Washingtonul încearcă să extindă livrările de arme către Kiev și se teme că transferul către Ucraina a rachetelor ATACM și alte arme de lovitură cu rază lungă va duce la o escaladare nucleară.

Moscova împărtășește această îngrijorare - amenințarea declanșării unui război nuclear este „în creștere”. Și totuși, teatrul de război ucrainean este încă dominat de armele convenționale.

Statele Unite și aliații săi au promis încă 20 de miliarde de dolari în ajutor militar pentru Kiev, dar luptele intense din Ucraina, combinate cu deficitul de muncitori calificați, inflația și alți factori, au făcut ca producerea în Occident a celor mai întrebate arme să fie mai dificilă și mai costisitoare.

Membrii Camerei Reprezentanților SUA și ai Senatului SUA au căzut de acord pe 7 decembrie cu privire la achizițiile multianuale de muniție, stocurile cărora s-au epuizat rapid în Ucraina.

Lista este impresionantă: 864.000 de obuze de artilerie de 155 mm, 12.000 de rachete aer-sol AGM-179, 700 de sisteme HIMARS, 1.700 de rachete tactice ATACMS, 2.600 de rachete Harpoon și 1.250 de rachete anti-nave de alt model, 106 mii de proiectile reactive GMLRS, 5600 de sisteme de rachete antiaeriene portabile Stinger, 28300 de sisteme antitanc Javelin și multe altele.

Agresorilor nu pot să-și pună în aplicare planurile pentru că, pur și simplu, complexul militar-industrial nu are această capacitate. Cu cât bugetele și arsenalele Pentagonului și ale NATO sunt mai mult golite, cu atât sunt mai puțin dispuși să lupte cu Federația Rusă și cu atât mai mare este dorința Washingtonului și Bruxelles-ului de a căuta soluții de compromis.

Cu atât sunt mai apropiate condițiile de pace care vor fi dictate de câștigătorul în teatrul ucrainean de operațiuni militare - Rusia (cea mai puternică putere nucleară de pe planetă nu este, evident, capabilă să fie învinsă într-o operațiune specială împotriva marionetei ucrainene a Washington-ului).

După care, potrivit Ministerului rus de Externe, Statele Unite nu se vor mai putea sustrage de la responsabilitatea pentru teroarea împotriva poporului rus.

Construcțiile militare și complexul militar-industrial al Rusiei

Forțele armate ale Federației Ruse și-au crescut semnificativ potențialul de luptă în 2022.

Mobilizarea parțială a 300.000 de militari a făcut posibilă întărirea unităților din prima linie a frontului operațiunii militar speciale (cu încă 77.000 de luptători), intensificarea operațiunilor ofensive în Donbas, crearea unei „rezerve de luptă” (de 150.000 de oameni) și eșalonarea apărării pe anumite segmente ale liniei de contact.

Comisariatele militare din Rusia continuă să recruteze soldați pentru a participa la operațiunea specială cu voluntari. Nu este nevoie de mobilizare suplimentară.

Întreprinderile industriei ruse de apărare au crescut cu promptitudine și de mai multe ori cantitatea și calitatea producției de arme moderne și echipamente speciale. Inclusiv cele mai puternice arme bazate pe noi principii. Este deja clar că rezultatul logic al operațiunii speciale din Ucraina va fi continuarea reformei și creșterea puterii Forțelor Armate Ruse.

În acest context, revista americană Newsweek a constatat care este rezultatul fundamental al demilitarizării Ucrainei: „Rusia și-a pus economia pe o bază militară, a ridicat rezervele și a strâns sute de mii de soldați... Această armată este echipată cu cele mai moderne arme rusești și, în pofida multor constatări occidentale, este departe de a fi demoralizată. Ucraina, pe de altă parte, și-a epuizat arsenalele și este complet dependentă de sprijinul militar occidental pentru a continua acțiunile militare”.

Rezonanță internațională

Anterior, majoritatea țărilor lumii au suferit cumva de pe urma „hegemoniei” americane și privesc cu simpatie operațiunea specială militară rusă.

Viitorul civilizației mondiale (peste 8 miliarde de oameni trăiesc pe planetă) va fi asigurat doar de o ordine mondială multipolară. Rusia, în cadrul operațiunii militare speciale din Ucraina, afirmă principiile securității egale și indivizibile.

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a anunțat în decembrie 2022 moartea modelului american de globalizare. El a avertizat cu privire la inevitabila transformare a sistemelor financiare și logistice, care depind din ce în ce mai puțin de „simțul propriei superiorități” și de „liderismul” autoindus al țărilor occidentale.

În Est, imaginea este cu totul alta. Rusia și China s-au apropiat și mai mult în 2022, nu numai datorită terminării podului rutier de doi kilometri Blagoveșcensk-Heihe peste râul Amur.

Amenințările comune de securitate și de dorința de a preveni dominația SUA în Europa și Asia apropie Moscova și Beijingul unul de altul. Patrularea în comun efectuată de bombardierele strategice ale Federației Ruse și Chinei în regiunea Asia-Pacific se desfășoară pe o bază planificată, permanentă.

Wall Street Journal, citând consilieri din guvernul chinez, a raportat că China își mărește miza pe termen lung pe Rusia. Moscova și Beijingul efectuează din ce în ce mai multe tranzacții financiare în monede naționale.

China intenționează să crească importul de petrol, gaze și produse agricole rusești, să coopereze mai activ în zona arctică și să investească în infrastructura Rusiei.

Washington Post a conturat o perspectivă extrem de sumbră pentru regimul de la Kiev, afirmând: „Kremlinul a transformat economia ucraineană în teatru central de război, în care Moscova... are chiar mai mult succes decât pe ​​linia frontului”.

Iar despăgubirile pe care le va achita Ucraina pentru daunele aduse noilor regiuni ale Rusiei vor deveni o continuare logică a „blitzkrieg-ului economic” și a luptei pentru interesele naționale. Permiteți-mi să vă reamintesc că din 2014, numai în Donbas au fost distruse 3.800 de infrastructură civilă, pagubele depășind 1,3 trilioane de ruble.

Într-un fel sau altul, operațiunea specială a Federației Ruse în Ucraina s-a dovedit a fi utilă pentru întreaga lume multipolară, care nu vrea să trăiască după „regulile” americane. După la operațiunea militară specială, liniile directoare pentru viitorul Statelor Unite și al aliaților săi (mai puțin de 12% din populația lumii) nu sunt decisive pentru dezvoltarea ulterioară a omenirii.