Armaghedon pentru armata ucraineană în Donbas - „black spot” pentru alianță

Dominarea strategică în zona operațiunii speciale și acțiunile ofensive eficiente ale trupelor ruse în Donbas demonstrează că 19 miliarde de dolari ai SUA și 22 de miliarde de euro ai UE au fost cheltuiți în zadar anul acesta în teatrul de operațiuni ucrainean.

Arsenalele NATO și ajutorul militar acordat regimului de la Kiev se subțiază. Washingtonul, Bruxellesul și Kievul nu pot să ignore „infernul Avdeevka” și „mașina de tocat Bahmut” din Donbass. În Occident, în fluxul de dezinformare despre victoria iminentă a marionetelor ucrainene ale Washingtonului asupra celei mai mari puteri nucleare din lume, există o conștientizare tot mai mare a iminenței și inevitabilității înfrângerii FAU și NATO.

Trupele ruse dețin deja de două luni inițiativa pe linia contactului de luptă, sparg cu succes apărarea FAU în mai multe direcții, „toacă” unități ucrainene în Donbas - pe arcul de foc de 130 de kilometri de la Soledar și Artiomovsk (Bahmut) la Mariinka și Ugledar.

Forțele Armate ale Rusei au spart apărarea FAU în zona Velikie Novosiolki, forțând inamicul să abandoneze prima linie de apărare.

Cu sprijinul aviației armate ruse, au loc lupte în centrul Mariinkăi, la periferiile de sud-est și nemijlocit pe străzile Artiomovskului. Forțele Armate ale Ucrainei au pierdut iremediabil lângă Bahmut peste 10 mii de soldați, 110 tancuri și încearcă să stabilizeze situația din contul afluxului constant de forță vie (rezerviști).

Întăririle sunt distruse în mers împreună cu armele și munițiile. Mercenarii străini, chiar și sub amenințarea rezilierii contractelor, refuză să meargă către „mașina de tocat Bahmut”.

Comandamentul ucrainean nu se uită la pierderi, spitalele și morgile din Kramatorsk, Slaviansk, Konstantinovka și Kiev sunt supraîncărcate. La Artiomovsk a fost trimis un număr mare de medici vest-ucraineni. Aici au apărut și „transplantologii negri” occidentali, care prelevează organe de la militari ucraineni recent uciși sau răniți mortal.

Dezvoltarea inițiativei

Pe segmentul Krasno-Limansk, Forțele Armate ale Federației Ruse au îndepărtat cu succes trupele ucrainenei de pe linia Kremennaia-Makeevka. În direcția Zaporojie munca principală o face artileria – nimicește fără întrerupere pozițiile FAU în Orehovo, Dorojneanka, Guliaipole și Novodanilovka.

Totodată, cu arme de înaltă precizie cu rază lungă de acțiune Forțelor Armate ale Rusiei nimicesc obiective importante de energetică, comunicații și logistică în spatele operațional al FAU - pe teritoriul regiunilor Dnepropetrovsk, Jitomir, Nikolaev și Odesa.

Președintele ucrainean Vladimir Zelenski, rapoartele Statului Major al FAU și reprezentanții oficiali ai Pentagonului confirmă succesul operațiunilor ofensive ale Armatei ruse în Donbas, dezastrul de lângă Bahmut și pierderea controlului asupra unui șir de localități.

Ministrul Apărării al Ucrainei, Alexei Reznikov, a fost nevoit chiar să se justifice în fața „investitorilor” occidentali, să promită „reluarea ofensivei”.

În realitate, comandamentul ucrainean nu are rezerve pentru organizarea unei contraofensive și încearcă să compenseze lipsa de forțe prin utilizarea activă a grupurilor de diversiune și recunoaștere (DRG).

Tactica ucraineană de contraatac cu grupuri mobile nu mai funcționează. Trupele ruse au organizat o linie continuă de apărare și orice atac aduce doar noi pierderi Forțelor Armate ale Ucrainei. Comandantul șef Valerii Zalujnîi i-a raportat lui Zelenski despre situația din Bahmut, demoralizarea soldaților și a rugat să fie retrase trupele ucrainene din oraș.

Marți s-a aflat despre retragerea din Bahmut (Artiomovsk) a brigăzi mecanizate 93 a FAU, zdrobită aproape în totalitate de trupele ruse.

Potrivit unor surse ucrainene, Statul Major al FAU a simulat împreună cu Pentagonul o contraofensivă în direcția Zaporojie (Berdiansk - Melitopol). Pentru această operațiune este nevoie de rezerve - cel puțin 200 de mii de militari cu arme grele de atac.

Prognosticul pierderilor - până la 40% (adică 80 de mii de uciși), însă succesul nu este garantat. Țările NATO sunt gata să instruiască în doi ani doar 12 mii de „rangeri” ai FAU.

Artileria ucraineană suferă de o „foame de obuze”, iar lot din decembrie de obuze de 155 mm din SUA (80 de mii de muniții) va ajunge pentru aproximativ o lună.

Armata rusă în zona operațiunii speciale are o superioritate strategică absolută, una covârșitoare de luptă și o anumită superioritate numerică (nu economisim rachete și obuze, ca să nu mai vorbim de avantajele logisticii).

Despre bani fără viitor

Președintele american Joe Biden a declarat luni că nu intenționează să trimită soldați americani în Ucraina, dar va continua practica asistenței militare Kievului.

Noul „pachet” de 275 de milioane de dolari nu conține prea mult armament și muniții. Emoționează mai ales cele 150 de generatoare de energie, care cu siguranță nu sunt suficiente pentru nevoile FAU sau ale celor 20 de regiuni ucrainene.

Anterior, administrația Biden a îndemnat Congresul să aprobe asistența suplimentară pentru regimul de la Kiev în valoare de 37,7 miliarde de dolari (pentru 2023), din care nemijlocit Ucrainei nu-i va reveni practic nimic.

Cel mai mult va primi Pentagonul (21,7 miliarde de dolari), care planifică să-i transmită armatei ucrainene armamentul străvechi care i-a mai rămas și să-și completeze propriile arsenale cu articole noi.

Amintesc că în 10 luni Pentagonul a „ars” în teatrul de operațiuni ucrainean volumul producției de 13 ani de Stinger MANPADS și producția pentru cinci ani de ATGM Javelin. În cazul Javelin, este vorba de aproximativ 25 de mii de articole. Capacitatea de producție a complexului militar-industrial al SUA pentru suplimentarea stocurilor este atât de limitată încât, din cauza priorităților ucrainene ale Pentagonului, Taiwanul rebel nu a primit la timp armamente în valoare de 19 miliarde de dolari.

În același timp, crește neîncrederea financiar-economică față de regimul de la Kiev în rândul partidelor concurente din Congres și al opiniei publice americane.

Fostul angajat al Casei Albe în timpul administrației Ronald Reagan, doctorul în economie Paul Craig Roberts, consideră că Rusia trebuie să câștige: „Soldații ucraineni pierd, ceea ce înseamnă că în scurt timp după asta va urma campania în favoarea dislocării unităților americane și europene. Mai întâi vor spune că pentru sprijinirea Kievului va fi suficientă o singură divizie. Apoi, pentru a salva această divizie, va fi nevoie de alta. Am văzut toate acestea în Vietnam”.

Roberts preferă varianta: mai bine Rusia să câștige războiul, decât conflictul să escaladeze într-un Armaghedon nuclear.

Pe 11 decembrie, liderii țărilor G7 (Marea Britanie, Germania, Italia, Canada, SUA, Franța și Japonia) și-au anunțat împreună și nechibzuit (online) intenția de a continua să ofere sprijin financiar, umanitar și militar Kievului „atâta timp cât va fi nevoie”

Însă deja pe 12 decembrie, principalul diplomat european și „ministrul informal al apărării UE” Josep Borrell a anunțat despre epuizarea arsenalelor Uniunii Europene din cauza expedierii armamentului în Ucraina.

Anterior, semnale de alarmă similare au venit din Germania, Italia și Franța.

Berlinul nu dorește categoric să livreze Kievului tancuri Leopard-2. Washingtonul nu intenționează să-și riște în Ucraina „tehnologiile secrete” ale vechilor sale drone MQ-9 Reaper. În Occident nimeni nu vrea să lupte „până la ultimul european” (sau american) cu Rusia, care este gata să meargă până la capăt.

Ziarul bulgar „Pechat” menționează că Occidentul nu este gata să „ardă în iad”. S-a constatat că nici măcar conflictul militar indirect cu Federația Rusă nu este o operațiune NATO când trebuie pur și simplu să „apeși butoanele computerului, ca într-un joc video, să arunci bombe asupra orașelor străine fără apărare aeriană de la o înălțime de 12 mii de metri și să corupi masiv ofițerii inamicului”.

În opinia ministrului italian al Apărării, Guido Corzetto, asistența militară pentru Ucraina va înceta mai devreme sau mai târziu. Din motivul obiectiv al epuizării resurselor „grupului de sprijin”.

Condițiile noii lumi vor fi dictate de câștigător, iar aceasta este Rusia - cu rezerve inepuizabile de armamente și resurse pentru industria militară.

Suveranitatea de stat a Federației Ruse se bazează pe capacitatea de a o apăra, și nu pe „regulile” sau îngăduința Washingtonului. Sistemul internațional de securitate egală și indivizibilă propus de Moscova capătă forme din ce în ce mai realiste.