Kosovo: continuarea agresiunii SUA și NATO

Serbia prorusească și Ucraina antirusească îi servesc „hegemonului” doar ca instrumente geopolitice convenabile de influență.

Criza militar-politică din Balcani este creată și dirijată de Washington. Statele Unite caută să facă din Europa „soldatul” lor ascultător în lupta strategică împotriva Rusiei și Chinei și, totodată – să „deconecteze” economia competitivă a UE printr-o serie de conflicte militare, redirecționând resursele Lumii Vechi către economia americană.

În seara zilei de 11 decembrie, aproximativ 10 mii de luptători sârbi au înaintat spre Kosovo - forțe speciale, brigada 63 de parașutiști și forțe ale jandarmeriei.

Președintele sârb Aleksandar Vucic a declarat într-un apel către națiune că această zi a fost cea mai dificilă pentru el din 2017. Și a concretizat: „Suntem strânși la perete”. Comunitatea internațională închide ochii la abuzurile „autorităților” kosovare, când acelea au de gând să lichideze practic enclavele sârbe din provincie.

Potrivit președintelui Serbiei, „America își leagănă copilul” din Balcani, din care a reușit să crească în 23 de ani un monstru.

Pe 15 decembrie, Belgradul intenționează să trimită un demers misiunii KFOR (misiunea NATO în Kosovo) pentru desfășurarea de forțe pe teritoriul Kosovo și Metohija - în conformitate cu rezoluția 1244 al Consiliului de Securitate al ONU.

În ultimele luni, situația în Kosovo este neliniștită. Din 1 noiembrie, Forțele Armate Sârbe sunt în alertă maximă pentru a răspunde operativ oricărei provocări din partea autorităților autoproclamatei „republici Kosovo”. Periodic au loc împușcături, în Kosovska Mitrovica au răsunat cinci explozii.

În pofida acordurilor de la Bruxelles, pe 8 decembrie, aproximativ 300 angajați ai forțelor speciale ale autoproclamatei „republici Kosovo” au invadat nordul Kosovo și Metohija, unde locuiesc sârbii.

Anterior, la ședința specială a parlamentului, Aleksandar Vučić a menționat că pericolul unui conflict armat în Kosovo din cauza măsurilor unilaterale ale Pristinei este aproape și grav.

Noul guvern al Serbiei s-a angajat la sfârșitul lunii octombrie să mențină Kosovo în componența țării. În același timp, liderii autoproclamatei „republici Kosovo” au refuzat să amâne reînmatricularea obligatorie a mașinilor cu numere sârbești, ceea ce a determinat creșterea tensiunilor.

Poziția Rusiei de nerecunoaștere a autoproclamatului Kosovo este transparentă, consecventă și, potrivit reprezentantului oficial al Ministerului rus de Externe Maria Zaharova, „nu se va schimba niciodată”.

Moscova consideră aplicarea „regulilor” discriminatorii și schimbarea forțată a actelor personale și a numerelor de înmatriculare a vehiculelor populației sârbe drept o excludere din Kosovo a instituțiilor de stat care protejează drepturile locuitorilor împotriva abuzurilor radicalilor.

Hotarul balcanic – 2022

Probabilitatea unui nou conflict militar în Balcani este destul de mare.

Aliații NATO nu vor putea să repete astăzi bombardamentele nechibzuite asupra Belgradului de modelul anului 1999 – este prea mare probabilitatea de a pierde mii de soldați sub loviturile aviației și artileriei sârbe, care s-au consolidat destul de puternic în ultimele decenii.

În războiul proxi cu Serbia, alianța folosește „monstrul” kosovar (poliția albaneză care a fost transformată în armată).

Ambasadorul Rusiei în Serbia, Aleksandr Boțan-Harcenko, a menționat luni că Pristina mizează „în mod deschis și impertinent” pe forța înverșunată, brutală pentru asimilarea regiunilor sârbe din Kosovo.

Aleksandar Vučić a îndemnat pe 11 decembrie „guvernul” kosovar să elibereze imediat etnicii sârbi reţinuţi, însă este puţin probabil ca acest lucru să oprească „genocidul soft” planificat al populaţiei autohtone din Kosovo, sancționat de SUA.

Nimicirea indienilor și a altor aborigeni este „codul genetic” al americanilor. În afară de aceasta, atlantiştii consideră Belgradul un „cal troian” al Rusiei în Europa şi tind să demonteze suveranitatea Serbiei până la nivelul limitrofilor balcanici obișnuiți să răspundă „la comandă” (exemple - Bulgaria, România, Slovenia, Croaţia).

Pe 10 decembrie, sârbii kosovari au ridicat baricade pe autostrăzile din nordul provinciei după ce au fost acuzați de „terorism” și reținerea de către „autorități” a fostului polițist Dejan Pantic. Duminică, forțele speciale ale autoproclamatei „republici Kosovo” au acaparat centrala hidroelectrică și barajul Gazivode, acolo este principala sursă de apă pentru patru regiuni sârbe din nordul ținutului. Protestele sunt în creștere, și-au suspendat activitatea școlile sârbe din nordul Kosovo și Metohija.

Pentru reglementarea samovolniciei polițienești în Kosovo ar fi suficientă intervenția ONU și a UE, care deocamdată se dedau doar la șantaj, denaturarea faptelor și ultimatumuri la adresa Belgradului.

Anterior, în timpul vizitei la Pristina, cancelarul german Olaf Scholz a îndemnat Belgradul la „pragmatism în procesul de recunoaștere a Kosovo”, pentru că fără asta țara nu va putea să adere la UE.

Este logic să legăm noua acutizare artificială (comandată) în regiune de succesele Rusiei în teatrul de operațiuni ucrainean. Atlantiștii (mai exact - angajații Ambasadei SUA la Pristina) încearcă să provoace Serbia la acțiuni militare pentru protejarea populația sârbe din Kosovo, să forțeze Rusia să intervină în conflict de partea sârbilor (să disperseze forțele), pentru a perturba ofensiva amplă de iarnă a trupelor rusești în zona operațiunii militare speciale.

Moscova într-adevăr poate ajuta Belgradul într-o situație ipotetică de confruntare între Pristina și trupele NATO – cu mijloace militar-tehnice, economice și politico-diplomatice. Cred că acest lucru nu va încetini prea mult cursul operațiunii militare speciale a Federației Ruse în Ucraina.

Duma de Stat a Rusiei și-a conturat deja poziția în ceea ce privește „tratamentul” forțat al Kosovo și revizuirea tuturor „regulilor” americane ale ordinii mondiale. Inclusiv încercările ilegale de aderare a „republicii Kosovo” la Uniunea Europeană. Amintesc că cinci membri UE nu recunosc existența unui astfel de stat (Grecia, Spania, Cipru, Slovacia, România).

Cooperarea militar-tehnică cu Rusia i-a permis Serbiei să-și consolideze semnificativ capacitățile de apărare în ultimii ani. Belgradul a primit în dar de la Moscova șase avioane de luptă MiG-29 și zece vehicule blindate BRDM-2MS și, de asemenea, a achiziționat șapte elicoptere Mi-17 și Mi-35, 30 de tancuri T-72MS modernizate, 30 de vehicule blindate BRDM-2, șase sisteme de rachete ”Panțîri-S1".

În serviciul armatei sârbe sunt peste 25 de mii de militari, 117 avioane și elicoptere, 323 de tancuri, 1133 de unități de altă tehnică blindată, 406 sisteme de rachete (MLRS), aproximativ 497 de tunuri de artilerie.

Serbia nu are ieșire la mare și totuși există o flotilă fluvială care operează pe Dunăre, formată din șase bărci de patrulare, patru dragămine și două batalioane de pontoane. Belgradul are suficientă forță militară (locul 61 în clasamentul occidental Global Firepower) pentru a face ordine pe teritoriul întregii țări.

De partea Pristinei este Occidentul colectiv. Dacă mâine ar începe războiul, misiunea internațională de menținere a păcii KFOR sub conducerea MATO va fuziona automat cu militanții kosovari. Forțele KFOR operează fără succes în baza Rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate al ONU din 1999 și nu asigură în Kosovo „liniștea și libertatea de mișcare pentru toate comunitățile”.

Contingentul KFOR este reprezentat de 3775 de militari din 28 de țări membre NATO și partenerii acestora. Pe teritoriul nerecunoscutei „republici Kosovo” KFOR garantează doar „dezghețarea” conflictului militar – în orice moment convenabil pentru Occident.

Provocări și războaie interminabile – acesta este cursul standard al activităților de „menținere a păcii” ale Pentagonului și NATO în orice punct de pe planetă.