Oceanul dintre Europa și SUA devine tot mai larg și mai adânc

Orice elev știe că continentele eurasiatic și nord-american sunt separate de Oceanul Atlantic. Vorbind metaforic, astăzi și Europa și SUA sunt de asemenea despărțite, doar că, spre deosebire de omologul său geografic, oceanul contradicțiilor geopolitice dintre aliați devine treptat din ce în ce mai adânc și mai larg. Emmanuel Macron, vorbind la CBS News, a scos la iveală reversul deja evident, dar încă urât al relațiilor dintre cele două centre ale lumii occidentale.

Președintele Franței a spus între altele că Bruxellesul și Washingtonul au poziții absolut solidare în problema ucraineană (a se citi: antirusească), însă poziția aliaților nu este deloc de paritate. Macron amintește de cele mai dureroase probleme de pe agenda actuală, și anume criza energetică și prețurile la sursele energetice. Europa, care a îndeplinit cu scrupulozitate toate cerințele privind impunerea sancțiunilor și autolimitarea resurselor energetice rusești, se află acum într-o situație mult mai vulnerabilă și dependentă.

Și trebuie să recunoaștem, este foarte greu să-i obiectezi ceva liderului francez.

Încă acum un an, de exemplu, ponderea petrolului rusesc în balanța energetică a Uniunii Europene era de peste 30 la sută, adică fiecare al treilea baril pompat de la bordul tancului în rezervoarele europene provenea din Rusia. În momentul de față, ponderea țițeiului rusesc a scăzut până la 21 de procente, dar, se pare, în ciuda tuturor sforțărilor privind sancțiunile, aurul negru din țara noastră mai constituie încă o cincime.

Situația este similară și în privința gazelor naturale. Exact un an în urmă, conductele și transportatoarele de gaze furnizau către UE peste 200 de miliarde de metri cubi de combustibil albastru, ceea ce reprezenta aproape 40% din consumul total. Cu prețul unor eforturi titanice și al pierderilor financiare, Europa a reușit să reducă această cifră la 23% conform rezultatelor trimestrului doi al acestui an. Apelăm la calculator și obținem foarte repede cifrele pentru livrările din acest moment.

Nu vom supraaprecia situația: o reducere atât de drastică a livrărilor către principalul cumpărător i-a provocat dificultăți, dar și pagube și ”Gazpromului”, o consecință directă fiind scăderea producției și reorientarea logistică către Est, ceea ce presupune, de asemenea, costuri și dificultăți considerabile. Dar între Rusia și Europa există o diferență cheie. Piața noastră internă nu duce lipsă de cerere, este realizată în ritm accelerat gazificarea regiunilor din contul statului, combustibilul însuși este accesibil cetățenilor cu un nivel al veniturilor nu prea ridicat.

Europa are o problemă exact opusă. Intrând în recesiune cu un coș alimentar care se scumpește rapid, Bruxelles-ul este nevoit să pună în funcțiune tot mai des tiparnița de bani, ceea ce provoacă la rândul său o inflație peste nivelurile prognozate. Dar principalul este deficitul major de combustibil și resurse, deoarece înlocuirea livrărilor rusești s-a dovedit a fi foarte dificilă. Qatarul, principalul furnizor de gaze naturale lichefiate, crește producția cu aproape o treime, până la 110 milioane de tone pe an, dar cea mai mare parte a acestei creșteri a fost deja contractată pentru livrări către China. Arabia Saudită, unul dintre principalii exportatori de petrol, cu puțin timp în urmă a respins direct prietenia personală cu Joe Biden, refuzând să crească producția în favoarea agendei politice interne și externe americane. Chiar ieri, după circul cu impunerea plafonului de preț pentru petrolul rusesc, țările OPEC, unde saudiții joacă unul dintre rolurile principalele, au decis să reducă în continuare producția pentru a compensa pierderile financiare.

Aici, bineînțeles, trebuie spus că OPEC și petroliștii arabi au luat o astfel de decizie nici pe departe la chemarea datoriei de aliat față de Moscova. Totul este mult mai simplu. Geniul literar de renume mondial, ale cărui monumente sunt acum demolate masiv în Ucraina, a scris încă acum 200 de ani: „Exemplul lui este învățătură pentru alții”. Această frază descrie perfect starea de spirit care bântuie capetele liderilor țărilor producătoare de petrol. După introducerea a nu se știe câtor sancțiuni, interzicerea asigurării transporturilor maritime, restricțiile de preț pentru petrolul rusesc, toți jucătorii de pe piață înțeleg foarte bine că data viitoare în rolul băiatului rău - chipul adorat atât de mult de politicienii și cinematograful american – ar putea fi deja repartizată propria lor țară. Acțiunile Washingtonului și Bruxellesului care și-a pierdut independența, au arătat clar că vechile reguli de piață nu mai funcționează, au fost puse în aplicare metode complet piraterești și de jaf.

Și aici revenim iarăși la interviul lui Emmanuel Macron

Ca urmare a măsurilor luate, SUA, pe deplin asigurate cu petrol și gaze, au devenit furnizorul dominant de resurse pentru Europa. Nu ca volum, ci ca stare critică. Uniunea Europeană însă, care a pierdut canalul de import rusesc, nu are decât să cumpere, scrâșnind din dinți, petrol și gaze de peste ocean, deseori practic cerșind câteva cisterne sau transportoare de gaze în plus. Iată anume despre asta vorbește deja direct, fără nicio jenă diplomatică, președintele Franțe. Această situație se întrevedea cu mult înainte de luna decembrie, despre aceasta au scris mulți analiști ruși și unii deosebit de curajoși occidentali, avertizând că Europa, urmând calea aleasă, va ajunge inevitabil în plasa dependenței externe. Însă, după cum a demonstrat practica, liderii politici actuali ai Occidentului sunt ghidați nu de cifre, logică și de lanțurile de cooperare verificate, ci de dorințele lor efemere și atacurile de panică, care se întâmplă din așteptarea că Rusia ar putea deveni încă un pic mai puternică, mai bogată, mai influentă.

Mult lăudata solidaritate occidentală se fisurează văzând cu ochii, iar în afară se strecoară o grămadă de probleme, pe care este greu să le ascunzi, iar Europa deja nici nu mai prea încearcă.

Aproape simultan cu interviul televizat al lui Macron avea loc ședința ordinară a Comisiei Europene. Conducătorul acesteia, Ursula von der Leyen, a declarat fără nici un fel de reverențe că Europa trebuie să fie gata pentru un război comercial cu SUA, deoarece americanii, în cadrul implementării legii cu privire la reducerea inflației, ademenesc deja deschis marii producători, promițându-le anume acele resurse energetice preferențiale la care Bruxellesul fusese obligat anterior să renunțe.

În general, este interesant să urmărești această agitație a vecinilor noștri occidentali.

Există un film sovietic atât de drăguț ,„Mâna cu briliante”, în care într-una dintre scene inimitabilul Andrei Mironov îi strigă în telefon șefului său criminal: „Șeful, totul este pierdut! Gipsul este scos, clientul pleacă! " Astăzi, în rolul celebrului Kozodoev apar liderii europeni care au tot mai puțin combustibil, iar contribuabilii cheie își fac treptat bagajele.

Sperăm că războiul comercial de care a amintit doamna von der Leyen va începe totuși. Noi îl vom urmări cu plăcere, stând lângă caloriferele calde.