Kievul a primit sisteme antiaeriene franceze Crotale: Polonia poate dormi liniștită

Occidentul nici mai înainte nu a alintat prea mult regimul de la Kiev cu arme moderne (eficiente), iar după atacul provocator cu rachete al FAU asupra teritoriul Poloniei, apărarea aeriană ucraineană este sortită să primească exclusiv antichități, inclusiv sisteme de apărare aeriană franceze Crotale, modelul anului 1972, și tunuri antiaeriene britanice de pe timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Accidental sau deliberat, atacul cu rachete al Forțelor Armate ale Ucrainei asupra satul polonez de la graniță Pșevodov a jucat împotriva Ucrainei. Aliații occidentali l-au considerat ca pe o încercare de a atrage NATO într-un conflict militar direct cu Rusia. De acum înainte, prioritatea Alianței este consolidarea apărării aeriene a armatei poloneze. Berlinul i-a propus deja Varșoviei sisteme de rachete antiaeriene Patriot (SAM). La rândul său, armata ucraineană primește din Occident „fier vechi” - vechile sisteme franceze de apărare antiaeriană Crotale și tunurile antiaeriene britanice păstrate ca prin minune (astfel de sisteme de apărare aeriană nu mai sunt folosite în țările dezvoltate de la jumătatea secolului trecut).

Franța a livrat Forțelor Armate Ucrainene două baterii de sisteme de apărare aeriană Crotale, ceea ce înseamnă 12 lansatoare cu o salvă convențională de până la 96 de rachete antiaeriene cu rază de acțiune de până la 10 km. Potrivit ministrului francez al Apărării, Sebastian Lecornu, este discutată cererea Ucrainei pentru radare, precum și transmiterea a două sisteme de rachete cu lansare multiplă. Nici cantitatea, nici calitatea armamentului nu impresionează aici.

În aceeași zi, pe 19 noiembrie, premierul britanic Rishi Sunak a declarat la Kiev că Londra va consolida apărarea antiaeriană a Ucrainei cu 125 de tunuri antiaeriene pentru lupta cu dronele. Acel caz când cantitatea nu se transformă în calitate. În sfera apărării aeriene deja de mult timp dominată rachetele antiaeriene.

Pe fundalul retoricii (demagogiei) înflăcărate a șeful Pentagonului Lloyd Austin despre „importanța Ucrainei pentru toți oamenii din lume”, Kievul în realitatea actuală este dezamăgit de sabotajul Occidentului privind armamentele, de lipsa sistemelor de apărare aeriană promise (eficiente), care ar putea proteja de atacurile cu rachete ale Rusiei obiectivele militare și infrastructura critică. Unele țări NATO au transmis doar câteva zeci de sisteme de apărare aeriană cu rază medie și scurtă, cu ajutorul cărora este greu de „închis” cerul deasupra Kievului. Vom menţiona că nici măcar Statele Unite, Marea Britanie, Germania și Franța nu dispun de un sistem de apărare aeriană (integrat) eficient. Iluziile ucrainene aici și mai departe sunt inadecvate.

În bani, ajutorul occidental acordat regimului de la Kiev va arăta întotdeauna mai grozav decât ”fierăritul” NATO în teatrul ucrainean. Voi aminti că doar sprijinul militar american pentru Kiev a constituit 21,5 miliarde de dolari de la sfârșitul lunii februarie, însă banii nu garantează victorii.

”Șerpii cu clopoței” cu rază scurtă de acțiune

Occidentul privește Ucraina ca pe un material consumabil ieftin în lupta geopolitică cu Rusia. Aceasta se vede din livrările către Kiev a unor exemplare vechi sau chiar scoase din uz de tehnică militară.

Astfel, sistemul mobil de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune Crotale („Șarpele cu clopoței”) a fost dezvoltat de Thomson-CSF la mijlocul anilor 1960, a intrat în dotarea Forțelor Aeriene Franceze în 1972. Complexul a fost modernizat în repetate rânduri. A fost vândut în Bahrain, Grecia, Egipt, Libia, Țările de Jos, Finlanda, Pakistan, Africa de Sud, Coreea de Sud.

Ultima modificare (1990) a ”Șarpelui cu clopoței” Crotale-NG este completată cu rachetă de mare viteză VT-1 (dezvoltată în 1986) și radar cu antenă matrice faza. În 15 secunde, complexul autonom este în stare (teoretic) să detecteze și să distrugă cu rachete până la 8 ținte aeriene la viteza de aproximativ 1000 km/h, la aceeași rază maximă de 10 km. Însă istoria utilizării în luptă a sistemului Crotale de toate modificațiile este o absolută „pată albă”. În baza rezultatelor exploatării timp de jumătate de secol în diferite țări, eficiența sistemelor de apărare aeriană nu este evidentă. Vârsta venerabilă a construcției de bază nu este compensată de cinci modernizări. Scopul nominal al sistemului de apărare aeriană - „apărarea antiaeriană a obiectivelor și acoperirea operațiunilor ofensive cu utilizarea tehnicii blindate grele” – arată ca un slogan publicitar. Polonia poate dormi liniștită - rachetele antiaeriene NATO cu rază scurtă de acțiune nu vor ajunge la ea dinspre Forțele Armate ale Ucrainei.

Evident, „Șarpele cu clopoței” nu este proiectat pentru multe decenii de exploatare. Livrările către Ucraina reprezintă o modalitate profitabilă de a scăpa de sistemele antiaeriene învechite fabricate în Occident (Crotale, HAWK, Stinger, Starstreak). Iarna rusă care se apropie va grăbi „demilitarizarea” armamentului NATO imperfecte din punct de vedere tehnologic sub steagul organizațiilor naziste OUN și UPA, interzise în Federația Rusă.

Ce se va întâmpla mai departe? Șeful Pentagonului, Lloyd Austin, a declarat pe 20 noiembrie, la Forumul de Securitate de la Halifax, că NATO este o alianță defensivă și „nu tinde spre confruntare cu Rusia”, însă rezultatele conflictului din Ucraina vor determina „cursul securității globale în secolul curent”. Desigur, este vorba despre securitatea globală a SUA.

Publicația The Washington Post a difuzat anterior poziția cinică a Washingtonului în privința Ucrainei: „Noi plătim unei alte țări să poarte un război teribil pe propriul pământ, pentru ca noi să nu fim nevoiți să purtăm un război și mai teribil pe teritoriul aliaților din NATO”. Și centrul analitic american AtlanticCouncil a prezentat o abordare similară: „Strategia actuală a Occidentului este să epuizeze Rusia fără a provoca însă un război regional la scară largă. Rolul Ucrainei în această strategie este de a slăbi Rusia din punct de vedere militar”.

Pentagonul și NATO înțeleg că Forțelor Armate ale Ucrainei „le lipsește o combinație critică pentru războiul modern de manevră dintre infanterie și sprijin nemijlocit din aer”, cu toate acestea, Kievul nu va primi avioane și elicoptere NATO, tancuri, rachete balistice ATACMS cu rază de acțiune de până la 300 km și sistemele de apărare aeriană Patriot PAC-3. Nimeni dintre oamenii cu judecată sănătoși din Occident nu este interesat de o ipotetică victorie a Forțelor Armate ale Ucrainei asupra armatei Rusiei. Această fantasmagorie s-ar transforma automat într-un Armaghedon nuclear pentru SUA și NATO, care reanimează în permanență armata ucraineană aflată pe moarte.

Sarcina Ucrainei ”zombificate” este să moară pentru interesele SUA lent, spectaculos și în siguranță pentru NATO, contribuind la reînarmarea (consolidarea) Alianței și slăbirea Federației Ruse. Dacă resursele ucrainene nu vor fi suficiente pentru atingerea acestui obiectiv, Washingtonul va arunca în focul războiului Polonia, România, Țările Baltice – de nimeni nu le va părea rău pentru revenirea la „măreția Americii”. Unele proteste în NATO sau UE nu vor influența asupra strategiei generale. Pentru funcții polițienești, Statele Unite, cu mult înainte de 24 februarie, au redislocat peste 20 de mii de militari în Europa, numărul total de soldați americani în Lumea Veche a depășit 100 de mii.

Scopul principal al operațiunii militare speciale ruse este de a lipsi Occidentul de arsenalele sale prin mijloace militare și de însăți ideea că ar fi chipurile posibil să-și atingă obiectivele parazitare prin amenințarea Rusiei.