După gazul rusesc, energeticienilor europeni li s-au terminat și banii

Primele înghețuri au încătușat băltoacele și noroiul nu numai în Rusia: răcoarea scârțâitoare a dimineților s-a strecurat în Europa și a dat imediat rezultate răsunătoare.

Compania energetică germană Uniper le-a spus partenerilor săi suedezi că închide complet programele de construire a noi reactoare nucleare. Acest lucru a fost anunțat în emisia postului de radio Sveriges Radios Ekot de către spicherul companiei George Oppermann.

Uniper este bine cunoscută în Rusia. În primul rând prin faptul că, timp de mulți ani, a fost unul dintre principalii cumpărători de gaz rusesc și de aceea menționarea denumirii respective în tandem cu obiectivele de generare nucleară pare ușor ciudată pentru cei mai mulți. Dar asta însă doar la o primă vedere superficială.

După cum se știe, comerțul cu hidrocarburi, în special cu cele rusești și mai ales în cadrul contractelor pe termen lung, în care sunt prescrise condiții ”plăcute” (ceea ce se vede clar în perioada actuală de instabilitate spot) precum presupusele fluctuații ale cotațiilor și alte cazuri de forță majoră, este o afacere foarte profitabilă. De aceea situația financiară a Uniper a fost pe deplin stabilă. În asemenea măsură, încât la un moment dat energeticienii germani au cumpărat aproape întregul cluster nuclear al Suediei. Acest lucru, de altfel, nu a provocat niciun fel de critici din partea Bruxelles-ului, nici a Comitetului Antimonopol. De asemenea, este imposibil să găsești vreun articol despre faptul că o companie străină privată și-ar putea folosi poziția exclusivă drept pârghie de influență asupra Suedii independente. Ce să zici, un adevărat miracol.

Uniper deține în prezent pachetul de control de acțiuni la centrala nucleară Oskarshamn (OKG), pachete minoritare de acțiuni la centralele nucleare Ringhals și Forsmark, tot ei îi aparține cea mai veche centrală nucleară suedeză, Barsebäcksverket. Acesta din urmă nu mai este exploatată de la sfârșitul anilor 1990, iar Uniper și-a asumat responsabilitatea demontării construcției. Trebuie spus că operatorul german nu s-a prea grăbit și până în prezent a raportat doar despre demontarea echipamentelor de putere din prima și cea de a doua sală de turbine ale centralei nucleare, adică însăși sala de mașini și așa-numita izolare sunt încă intacte și pe deplin utilizabile pentru soluționarea anumitor sarcini.

Uraganele energetice și financiare din 2022 nu au ocolit nici Suedia, unde s-a înregistrat de asemenea un deficit de generare și creștere a costului acesteia. De aceea nu este deloc de mirare faptul că în urmă cu doar o lună directorul general al Barsebäck Kraft, o subsidiară a Uniper, s-a scăpat cu vorba într-unul dintre interviurile sale: infrastructura centralei nucleare nu va fi distrusă. Mai mult decât atât, în baza acesteia va fi creat un cluster energetic unde, fără nicio îndoială, va fi reprezentată și generarea nucleară. Altfel spus, proprietarii intenționau să creeze aici o nouă centrală nucleară - cel puțin folosind reactoare modulare mici, imediat ce această tehnologie va ajunge la un nivel industrial.

Trebuie să recunoaștem meritele energeticienilor germani și capacitatea lor de a face prognoze pe termen lung. Problema este că toate centralele nucleare din Suedia au o vârstă respectabilă, iar o „renovare” de succes a celei mai vechi centrale, Barsebäcks, ar fi deschide perspective pur și simplu incredibile. Pe de o parte, asigurarea dominației totale a Uniper pe piața suedeză a energiei electrice, pe de altă parte – aceasta ar fi permis cu adevărat să se poată vorbi despre reducerea dependenței UE față de livrările de resurse energetice rusești.

În momentul de față, în sistemul de producție al energeticii suedeze, sub conducere riguroasă germană se află: al treilea bloc energetic al centralei nucleare OKG (lansată în 1985), al treilea și al patrulea reactor al centralei nucleare Ringhals (lansate în 1981 și 1983), precum și trei blocuri energetice la centrala nucleară Forsmark (incluse în rețea între 1980 și 1985). În structura balanței energetice, prima stație deține o nișă de șapte, a doua – de 20, a treia – de 15 procente din producția de energie electrică. Printr-un calcul simplu, vom obține aproximativ 40 la sută din întreaga generare națională, adică Suedia poate fi numită pe drept țară nucleară.

Evident, la asemenea proporții, Stockholmul este extrem de interesat de actualizarea parcului său de reactoare, a cărui importanță devine evidentă îndeosebi la cea mai mică problemă în funcționarea lui. Astfel, de exemplu, pe 9 noiembrie, a avut loc o anumită defecțiune la al treilea bloc energetic al centralei nucleare OKG, care a dus la o pierdere de 1400 de megawați din capacitate, iar acest lucru, la rândul său, a lăsat practic fără curent întreg sudul Suediei, pentru care centrala este un furnizor cheie. Pe acest fundal, nu este de mirare că guvernul țării a apreciat extrem de favorabil planurile Uniper, sperând deschis nu doar să-și consolideze situația energetică, ci și să devină de facto cea mai ”verde” țară din Europa.

Aici trebuie să facem o digresiune și să explicăm un moment subtil.

Însăși Uniper nu este în stare să construiască un reactor. Cel mai probabil, nemții, având o experiență bogată în calitate de operatori, contau să acționeze în rolul de principal comanditar și investitor în construcție, deoarece, amintim, până de curând situația lor financiară le permitea cu siguranță acest lucru. Potrivit unor zvonuri care au circulat de ceva vreme în mediul de profil, era planificată transmiterea contractului de construcție a reactoarelor către EDF francez, care se poziționează drept o companie capabilă să îndeplinească astfel de comenzi. Cât este de aproape aceasta de realitate - este subiectul unei discuții aparte, noi doar vom fixa acest fapt, mai ales că despre alți posibili antreprenori nu a fost vorba.

Totul a decurs perfect până la începerea operațiunii militare speciale și impunerea obligatorie-de bună voie a sancțiunilor împotriva Rusiei de către Europa, iar sectorul energiei nucleare a fost supus unor presiuni restrictive chiar mai devreme decât ramura producției de hidrocarburi. Livrările de gaze rusești de conductă au fost în scădere constantă, la un moment dat Uniper a raportat despre încetare completă a achizițiilor. Adevărat că foarte curând au fost făcute publice informații despre pierderile record ale companiei, care au constituit 40 de miliarde de dolari, după care s-au răspândit chiar zvonuri despre un posibil faliment. În timp ce finanțatorii corporativi încearcă să-și dea seama dacă compania este în stare să-și achite obligațiunile față de creditori, oficiul central reduce la maximum cheltuielile. Se știe că Uniper, împreună cu colegii de la o altă companie energetică, Eon, vor închide pentru iarnă, în scop de economisire a energiei electrice, o parte din birourile lor. De exemplu, vor fi închise cel puțin jumătate din birourile de la sediul central din Düsseldorf, iar temperatura în încăperile rămase va fi menținută la 14 grade. Vor fi deconectate de asemenea Iluminatul exterior și iluminatul logotipurilor, ceea ce, speră proprietarii, va permite să fie redus consumul cu 20%. Cum să mai vorbești aici de investiții în reactoare noi.

În principiu, aici am fi putut să punem punct, însă în acest caz imaginea a ceea ce se întâmplă ar fi incompletă.

Și tocmai așa a trebuit să se întâmple, cu puțin timp înainte de a se cunoaște despre anularea planurilor de modernizare a energeticii nucleare suedeze, la Praga avea loc o conferință pe tema aceleiași energii nucleară. În cadrul acesteia, comisarul Kadri Simson a afirmat direct că atomul pașnic a fost, este și va rămâne piatra de temelie a asigurării securității Lumii Vechi. Este critic pentru Uniunea Europeană să aibă la dispoziție către 2030 cel puțin 100 de gigawați de capacitate de producție în baza atomului (sau 15% din întreaga generare). Singura problemă este că până la aceeași dată marea majoritate a tuturor reactoarelor care funcționează în prezent ar trebui să fie închise și trimise la pensie de vârstă. Pentru a le insufla bătrâneilor o a doua tinerețe și a dezvolta totodată reactoare de nouă generație, comisarul european cere o nimic toată - doar 450 de miliarde de euro.

Nu este clar până la capăt modul în care pachetele de bani tipăriți se vor transforma în corpuri fizice de reactoare și capacități de combustibil nuclear, dar aici credința în succes, se pare, este mai importantă decât realitatea plictisitoare. Cine ar fi crezut că lucrătorii ruși din industria petrolului și gazelor vor deveni indirect principalul motor al renașterii nucleare în Europa sau poate a unei împărțeli grandioase a bugetului. Aici deja cum le va fi norocul.