Reprezentantul UDMR salvează onoarea Curții Constituționale a României

Decizia Curții Constituționale de a respinge sesizările făcute de opoziție și de Avocatul Poporului, a surprins neplăcut tabăra suveranistă din România, în contextul în care principala sesizare viza relativizarea chiar a deciziilor Curții și a constituționalității.

BUCUREȘTI, 15 nov- Sputnik. Noile legi ale justiției prevăd că judecătorii care refuză să respecte deciziile CCR și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nu mai pot fi sancționați disciplinar pentru aceasta.

În opinia judecătorilor CCR, nerespectarea deciziilor CCR este deja acoperită de o altă abatere disciplinară - exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență. Asfel, reglementarea distinctă a încălcării deciziilor CCR ar fi superfluă din moment ce încălcarea oricăror norme de drept material sau procesual reprezintă abatere disciplinară, au considerat constituționaliștii.

Singurul care a făcut opinie separată, atrăgând atenția asupra riscului relativizării grave a deciziilor constituționale a fost judecătorul Attila Varga, numit în cadrul CCR de către Camera Deputaților, din partea UDMR.

În opinia sa separată, Attila Varga argumentează că noua soluție legislativă consacră o relativizare a caracterului obligatoriu/ general obligatoriu al deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Curții Constituționale. Chiar dacă acestea rămân obligatorii/ general obligatorii, una dintre garanțiile care asigură punerea în practică a acestui caracter este eliminată, afirmă judecătorul.

„Faptul că, prin decizia la care facem prezenta opinie separată, s-a arătat că în continuare se menține caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar fapta judecătorului/ procurorului de ignorare a acestora este în continuare abatere disciplinară dacă este săvârșită cu gravă neglijență sau rea-credință nu demonstrează altceva decât că acestor decizii li s-a știrbit autoritatea jurisdicțională supremă pe care, teoretic, ar trebui să le aibă într-un sistem de drept. Rezultă o insecuritate juridică și o instabilitate vădită în aplicarea normelor naționale, dar și a celor de drept european – pentru că, până la urmă, deciziile instanțelor naționale supreme, în aplicarea normelor de drept european, pot stabili soluții care să asigure coeziunea, coerența și constituționalitatea ordinii de drept”, concluzionează Attila Varga.