Deputatul Daniel Ghiţă: ”Uităm mereu de românii din Ucraina!”

Deputatul Daniel Ghiță atrage atenția printr-o declarație politică în Parlament că România a uitat de românii din Ucraina

BUCUREȘTI, 26 oct – Sputnik. Daniel Ghiță amintește într-o declarație politică de românii din Bucovina de Nord, de cei din Sudul Basarabiei, denumit Bugeac (fostele județe românești Cahul, Bolgrad și Ismail) și din ținuturile Herţa (situat lângă Bucovina de Nord, la sud-estul acesteia) și Hotin (care a făcut parte din provincia românească Basarabia, fiind situată în nordul acesteia), despre care au mai pomenit și alții, arată el, în schimb ”nu s-a spus iarăşi nici un cuvânt de cei peste 40.000 de români care trăiesc în regiunea Transcarpatia (ZaKarpatia) situată în sud-vestul Ucrainei, între Tisa şi Carpaţii Ucraineni, la graniţa cu România, având capitala în oraşul Ujgorod”.

Deputatul PSD consideră că ”profesorul Marga a pus punctul pe i” prin observațiile sale și că românii din Transcarpatia și teritoriul ocupat compact și exclusiv de aceștia, respectiv mai mult de jumătate din Maramureșul istoric, nu sunt pomeniți nici în aproape uitata Declarație a Parlamentului României cu privire la Referendumul din Ucraina din 1 Decembrie 1991, care a avut drept obiect declararea independenței Ucrainei și s-a desfășurat (întâmplător sau nu?!) de Ziua Națională a României.

Paragraful cel mai relevant din această declarație uitată este următorul: ,,Având în vedere că acest referendum ar urma să se desfășoare și pe teritoriile românești-Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Ținutul Hotin, precum și județele din Sudul Basarabiei-, Parlamentul României declară solemn că aceste teritorii au fost rupte din trupul țării, iar Pactul Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul și neavenit, ab initio, de URSS la 24 decembrie 1989 și de Parlamentul României la 24 iunie 1991.”

Din păcate, arată deputatul, și profesorul Andrei Marga, una din cele mai marcante personalități ale României contemporane (fapt dovedit ca rector al Universității Babeș-Bolyai, ministru al Educației Naționale și ministru al Afacerilor Externe) a omis Maramureșul istoric din Transcarpatia în recenta și verticala sa declarație care a inflamat spiritele atât în România cât și în Ucraina. Deputatul PSD consideră însă salutară și fundamentată opinia profesorului Marga, care a afirmat, în esență, că Ucraina este în frontiere nefirești și ar trebui să cedeze teritorii: Ungariei-Transcarpatia, Poloniei-Galiția, României-Bucovina și Rusiei-Donbass și Crimeea. Cu corectivul că regiunea ucraineană Transcarpatia include și partea de nord a Maramureșului istoric românesc, subliniază deputatul.

Potrivit recensământului efectuat în Ucraina în 2001, amintește Daniel Ghiță, în Regiunea Transcarpatia au fost înregistraţi în jur de 42.000 de români, dintre care 32.000 locuiesc compact în 13 localităţi într-o zonă care a făcut parte din Maramureşul istoric, lângă frontiera româno-ucraineană limitrofă cu judeţele Maramureş şi Satu Mare din România. O altă comunitate de circa 10.000 de români, numiţi volohi, trăieşte în 11 localităţi într-o zonă din nord-vestul Regiunii Transcarpatia, spre frontierele cu Slovacia şi Polonia. Volohii descind din curteni valahi și robi țigani ai domnitorului Țării Românești, Șerban Cantacuzino, care s-a refugiat în această zonă în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea, după ce sultanul otoman a descoperit că l-a trădat la asediul Vienei și i-a fost oferit un domeniu de către regele polon.

Localităţile româneşti din această zonă sunt cele mai arătoase din Transcarpatia, locuitorii vorbesc o limbă maternă mai pură decât în multe zone ale României, iar românii maramureșeni sunt cunoscuţi şi recunoscuţi ca fiind cei mai gospodari şi întreprinzători din regiune, mulţi dintre ei lucrând, îndeosebi în domeniul construcţiilor, în Rusia, Polonia şi unele state din vestul Europei. Mândri de obârşia lor istorică şi de situaţia lor materială şi culturală, românii de aici spun că trăiesc în „România Mică”, vizavi de „România Mare”, mai arată deputatul.

”Românii maramureşeni din dreapta Tisei se simt însă uitaţi și, mai grav, neglijaţi de autorităţile din România. Ei ar dori ca Ambasada României din Ucraina, precum şi Consulatul General de la Cernăuți și Consulatul local de la Slatina (Solotvino), înființat cu circa un deceniu în urmă, unde se adresează cel mai frecvent pentru obţinerea de vize pentru intrarea în România, întrucât lor nu le-a fost recunoscută cetățenia română de către statul român, din care au făcut parte timp de doi ani (1918-1920), să se implice mai mult în problemele lor”, atenționează deputatul. El mai spune că românii din acea zonă ar dori o colaborare mai consistentă şi permanentă cu Departamentul Românilor de Pretutindeni şi cu Institutul Cultural Român, care până acum au făcut mai mult figurație în zonă.

”Ba, comportamentul unora dintre reprezentanții acestor instituții le-a provocat o imensă repulsie localnicilor: unul a cerut băutură și femei, altul s-a dat la bărbați, iar altul a pretins parandărăt pentru banii care ar fi urmat să le fie alocați”, dezvăluie deputatul.

El arată că, oameni mândri şi demni, românii din dreapta Tisei nu cer în primul rând bani de la autorităţile române, ci vor cărţi pentru bibliotecile comunale şi şcolare din localităţile româneşti și carte religioasă pentru bisericile româneşti. Mai vor sprijin pentru editarea publicaţiilor şi cărţilor în limba română şi pentru organizarea manifestărilor culturale tradiţionale. De asemenea, românii își doresc permanentizarea unor relaţii de colaborare sau parteneriate cu instituţiile de cultură din România pentru proiecte transfrontaliere susţinute cu fonduri publice și permanentizarea unor relaţii de colaborare cu consiliile judeţene şi inspectoratele şcolare Maramureş şi Satu Mare.

”Și, în fine, ce este mai important, vor să fie recunoscuţi şi trataţi ca români atât de Ambasada României de la Kiev, cât şi de Consulatul general de la Cernăuţi și de Consulatul local de la Slatina, precum şi de poliţiştii români de frontieră şi de alte autorităţi ale statului român, cum ar fi Autoritatea Națională pentru Cetățenie”, se arată în declarația politică din Parlament.

Cel mai mult însă, românii din dreapta Tisei vor ca ţara mamă să-i sprijine să aibă aceleaşi drepturi pe care le are minoritatea ucraineană din România, drepturi conforme cu standardele europene în materie.

Daniel Ghiță arată că după 2004, la Kiev s-a manifestat o tendinţă de ucrainizare a şcolilor româneşti, în anul 2009 dispunându-se printr-un ordin al ministrului Învăţământului din guvernul condus de primul-ministru Iulia Timoşenko ca materiile de bază să fie studiate în limba ucraineană, iar situaţia a fost restabilită doar prin legea minorităţilor naţionale adoptată după câştigarea, în 2010, a alegerilor parlamentare de către Partidul Regiunilor (partid de centru-stânga) şi a alegerilor prezidenţiale de către candidatul susținut de acest partid, Victor Ianukovici.

După Euro-Maidan însă, la începutul anului 2014, una dintre primele măsuri adoptate imediat de noua guvernare, tot declarativ pro-europeană, a fost abrogarea legii minorităților naționale, fapt ce a atras proteste din partea minorităților mai semnificative (rusă, maghiară, română).

”În 2021, după câștigarea, cu doi ani înainte, a alegerilor prezidențiale de către Volodimir Zelenski și a alegerilor parlamentare de către Partidul Slujitorul Poporului, Parlamentul de la Kiev a adoptat controversata și contestata lege privind limba de stat din Ucraina, care este cea mai restrictivă lege din istoria acestei țări, precum și din Europa acestor zile, în ce privește utilizarea limbii materne de către minoritățile naționale. Conform acestei legi, începând din septembrie 2023 toate școlile cu predare în limba română vor fi obligate să predea toate disciplinele în limba ucraineană, exceptând limba și literatura română”, dezvăluie deputatul PSD.

Prin declarația sa politică, Daniel Ghiță adresează Parlamentului României un apel special pentru a se preocupa şi de soarta comunităţilor româneşti din Regiunea Transcarpatia din Ucraina, luând exemplele Ungariei și Poloniei.

”Propun ca Declarația Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina din 1 Decembrie 1991 să fie recitită în plenul reunit al celor două camere și să fie completată cu noi argumente factuale și juridice. Fac, de asemenea, un apel la solidaritate şi la implicare în reprezentarea şi apărarea intereselor acestor comunități îndeosebi către colegii parlamentari şi reprezentanţii administraţiei publice locale din judeţele Maramureş şi Satu Mare”, mai spune deputatul.

El a cerut și implicarea europarlamentarilor români faţă de problemele românilor din Transcarpatia, alături de ale celorlalţi conaţionali de pe teritoriul Ucrainei, precum și a Departamentului Românilor de Pretutindeni și a Institutului Cultural Român care să elaboreze şi să prezinte soluţii concrete de finanţare a proiectelor de prezervare a identităţii naţionale, etnice, culturale și religioase a românilor din Transcarpatia.

De asemenea, Daniel Ghiță a solicitat Ministerului Educației, organizațiilor neguvernamentale (fundații, asociații, ș.a.) și agenților economici din România să acorde burse de studii și premii elevilor și studenților români merituoși din Transcarpatia.

”Nu în ultimul rând, solicit Preşedintelui României şi ministrului Afacerilor Externe, în calitate de diriguitori ai politicii externe a statului roman, să discute atât cu autorităţile de la Kiev, cât şi în forurile europene şi internaţionale problemele minorităţii române din Transcarpatia, Ucraina”, arată deputatul în declarația sa politică.

Timp de peste două decenii, respectiv până în 2014, românii au fost considerați cei mai mari dușmani ai ucrainenilor, conform sondajelor realizate în țara vecină, iar militarii ucraineni studiau în manualele lor variante de acțiune împotriva unui stat român agresor, atrage atenția Daniel Ghiță. El mai arată că până acum, minoritatea română din Ucraina a avut parte de un tratament statal dur și a fost deseori terorizată de către organizații ultranaționaliste, cu accese fascistoide, ca RUH sau Sectorul de Dreapta, redenumit mai nou Sectorul 4 (după cele trei sectoare/încărcătoare aflate în dotarea unui soldat pentru pistolul mitralieră).

Daniel Ghiță mai arată că în 2014, în cursul primului război din Donbass, etnicii români din această țară au luptat pentru Ucraina în prima linie, fiind folosiți de multe ori drept carne de tun, iar în războiul actual din Ucraina, au fost și sunt luați cu arcanul din mijlocul familiei, din biserici în timpul slujbelor religioase, din restaurante unde sărbătoresc diverse evenimente sau din alte locuri publice, deși mulți dintre ei obiectează că nu au motivație să lupte si să-și riște viața pentru o țară care le refuză drepturi elementare.