Raket moldovenesc sau ce înseamnă creditul de stat pentru ”Moldovagaz”

Săptămâna trecută, guvernul Republicii Moldova a decis să acorde întreprinderii ”Moldovagaz” un împrumut în sumă de 1,05 miliarde lei moldovenești (54,28 milioane de dolari) pentru achitarea datoriei față de ”Gazprom”.

Analiză de Vadim Pavlov

Cu aceste mijloace, compania energetică moldovenească i-a plătit parții rusă pentru livrările din septembrie și, de asemenea, potrivit contractului în vigoare - un avans în valoare de 50% din suma totală a livrărilor pentru luna octombrie.

S-ar părea că și o parte, și alta ar trebui să fie mulțumită, dar în toată această poveste există o mulțime de capcane. Printre acestea - dobânda la credit foarte mare, cele mai valoroase active drept gaj și neclaritate totală în chestiunea privind plata datoriei istorice pentru gaze a Chișinăului către Moscova .

Sputnik a clarificat cum a intenționat guvernul Moldovei ”să-i dea țeapă” Rusiei.

Cum a ajuns Moldova până la asta

După venirea la putere, noul guvern pro-european al Moldovei a adoptat o poziție destul de stranie cu privire la plata datoriilor țării. Concret – datoria acumulată pe parcursul mai multor ani a Chișinăului față de Rusia pentru livrările de gaze.

Potrivit declarației de anul trecut a reprezentantului oficial al ”Gazprom” Serghei Kuprianov, corpul datoriei este de 433 de milioane de dolari, dar ținând cont de întârzierea plăților, suma totală a datoriei a depășit pragul de 700 de milioane de dolari (și aceasta fără a lua în calcul nerecunoscuta Transnistrie).

Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat anterior în mod explicit că Rusia nu ar trebui să insiste asupra rambursării datoria pentru gazele consumate „într-o perioadă economică dificilă”, iar premierul Natalia Gavrilița a spus că, potrivit Chișinăului, datoria istorică pentru gaze nu ar trebui să fie parte a negocierilor privind contractul cu ”Gazprom”.

La sfârșitul lunii septembrie 2021, contractul de furnizare a gazelor între Moldova și ”Gazprom” a expirat și Chișinăul oficial se eschiva demonstrativ de la participarea la negocierile cu privire la chestiunea gazului.

Mai întâi (imediat după ce a fost aleasă), Maia Sandu s-a distanțat de negocierile pentru un nou contract, referindu-se la faptul că negocierile sunt în exclusivitate treaba entităților economice (adică ”Moldovagaz” și ”Gazprom”).

În același timp, doamna Sandu purta negocieri privind livrarea „combustibilului albastru” cu Polonia, Austria, cu oficiali de rang înalt ai UE și SUA, dar totul fără niciun rezultat (aici, nu se știe de ce, nu a fost vorba de nicio treabă exclusivă a entităților economice). Anumite volume mici, evident, au fost livrate de diverse companii occidentale, dar nici măcar actualul guvern moldovenesc nu le consideră o alternativă deplină la „combustibilul albastru” din Rusia.

Totodată, Chișinăul, în cadrul negocierilor pentru un nou contract „al gazelor” cu Moscova, a dorit să urmeze în continuare regulile Uniunii Europene, care impun liberalizarea piețelor de gaze și sporirea concurenței – adică prețul gazului ar trebui să fie de piață, iar contracte pe termen lung nu ar trebui să existe.

Între timp, costul pentru mia de metri cubi de gaz de pe piață a început să se îndrepte cu încredere spre 2 mii de dolari (conform contractului anterior, Moldova a cumpărat mia de metri cubi de gaz de la Rusia în medie cu 148 de dolari), însă Chișinăul a respins imediat propunerile ”Gazprom” de a amâna îndeplinirea regulilor Uniunii Europene pentru a menține un preț acceptabil la „combustibil albastru”.

Drept urmare, în octombrie trecut, contractul a fost prelungit de facto conform condițiilor părții moldovenești. Termenul contractului este de cinci ani, volumul livrărilor - de 3,3 miliarde de metri cubi de gaz pe an (aproximativ 9 milioane de metri cubi pe zi). Formula de stabilire a prețurilor a fost propusă de asemenea de Republica Moldova - prețul gazului este parțial legat de coșul de produse petroliere și parțial de – de prețurile spot la gaze în Europa.

Pe lângă obligația „Moldovagaz” de a plăti la timp pentru gazul consumat (spoiler – a fost încălcat cu regularitate), în noul contract a fost introdus un punct care obligă partea moldovenească să facă un audit al datoriei sale istorice și să încheie cu ”Gazpro” un acord privind stingerea acestei datorii până la data de 1 mai.

În realitate însă totul s-a dovedit a fi altfel: ”Gazprom”, conform contractului, a continuat să furnizeze „combustibil albastru” în Moldova, prețurile pieței, la care spera atât de mult Chișinăul, continua să doboare recorduri, ”Moldovagaz” a început să întârzie iar și iar cu plățile și să roage ”Gazpromul” să-i acorde o amânare, iar auditul datoriei istorice așa și nu a fost efectuat până în ziua de astăzi (promit, s-ar părea, către sfârșitul lui ianuarie 2023).

”Gazpromului”, evident, nu i-a convenit toată această istorie cu încălcările repetate ale contractului și, la începutul lunii octombrie, compania rusă a amenințat Chișinăul că dacă nu se va face plata la timp (până pe 20 octombrie), livrările vor fi pur și simplu oprite.

Și iată că aici Ostap Benderilor de Chișinău le-a venit o idee genială...

Înșelătorie în stil chișinăuian

Miercuri seara – pe 19 octombrie - viceprim-ministrul, ministrul Dezvoltării Regionale și Infrastructurii Moldovei, Andrei Spînu, a declarat că autoritățile îi vor acorda întreprinderii ”Moldovagaz” un împrumut în valoare de 1,05 miliarde lei moldovenești (circa 54 de milioane dolari).

Cu ajutorul acestor mijloace, ”Moldovagaz” a reușit să achite la timp plata către ”Gazprom” pentru luna septembrie, precum și să introducă un avans pentru octombrie.

Termenul de stingere a creditului a fost stabilit până la 1 mai 2023. Dobânda este egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei - 21,5% pe an.

Drept garanție reală a rambursării creditului și plății dobânzii, autoritățile moldovenești au preluat în gaj integral 100% din acțiunile ”Moldovagaz” în capitalul statutar al SRL ”Moldovatransgaz” (împreună cu activele transmise acesteia de către ”Moldovagaz” în vederea administrării economice).

Vorbind într-un limbaj mai simplu, guvernul Moldovei a luat drept garanție întregul sistem de transport al gazelor din țară.

Natalia Gavrilița a declarat tot atunci că acum - când ”Moldovagaz” a plătit în sfârșit la timp pentru gazul furnizat - blocarea livrărilor de către ”Gazprom” ar putea avea loc doar din motive politice, dar nu comerciale. „Și în acest caz ne vom adresa în judecată”, a spus prim-ministrul țării (doamna Gavrilița a trecut tacticos cu vederea șirul de încălcări ale contractului menționate mai sus, care ar putea duce la oprirea livrărilor).

Să ne lămurim mai detaliat cu împrumutul guvernamental pentru ”Moldovagaz”. Compania se confruntă în mod regulat probleme privind plata la timp pentru „combustibilul albastru” livrat și îi solicită în mod regulat părții ruse să i se acorde o amânare. Și chiar și o astfel de sumă (54 de milioane de dolari) au fost nevoiți să o împrumute pentru a-și achita datoriile.

Pentru înțelegere: potrivit declarației șefului „Moldovagaz” Vadim Ceban, în septembrie țara a achiziționat „combustibil albastru” de aproximativ 90,5 milioane de dolari, din care a putut să plătească singură doar 36,9 milioane de dolari.

Și atunci care este probabilitatea ca până la 1 mai anul viitor compania să poată returna guvernului toată această sumă (care, incluzând dobânda, va crește până la aproximativ 58 de milioane de dolari) și să continue să achite la timp plata către ”Gazprom”? Sincer vorbind, este destul de redusă.

Mai ales luând în calcul actualele dificultățile atât de prognozare a prețurilor de piață la gaze, cât și a viitoarelor cotații ale petrolului, care vor determina costul „combustibilului albastru” pentru Moldova în perioada de iarnă conform contractului (amintim, de luna viitoare, țările OPEC+ au convenit să reducă semnificativ producția, iar ce acorduri vor fi în viitorul apropiat în actualele realități geopolitice și cum se vor reflecta asupra pieței, am putea doar să ghicim).

Și într-o astfel de desfășurare a evenimentelor, în luna mai a anului viitor, guvernul va prelua, în esență, singurul activ de valoare de la ”Moldovagaz” - întreaga infrastructură de transport a gazelor din țară (inclusiv gazoductele).

În același timp, este important de înțeles că acest activ aparține de facto ”Gazpromului” - compania rusă controlează 51% din acțiunile ”Moldovatransgaz”, care deține această infrastructură.

Sunt oare legale acțiunile? Probabil, mai mult nu decât da. Acest lucru l-a recunoscut și Natalia Gavrilița, potrivit căreia contractul de împrumut a fost încheiat fără aprobarea prealabilă a consiliilor de administrație și/sau a adunărilor generale ale acestora (adică fără participarea ”Gazprom”, care este de asemenea și acționar la ”Moldovagaz”).

„Noi am acționat prin Comisia Situații Excepționale cu derogare de la prevederile legii care ar necesita decizia Consiliului de Administrație pentru a aproba acest gaj””, a declarat anterior prim-ministrul.

Adică: guvernul Republicii Moldova impune ilegal un împrumut companiei fără știrea principalului ei acționar, iar în calitate de gaj pune cel mai valoros activ al acesteia. Împrumutul, în același timp, pare de la bun început de nesuportat pentru companie, iar asta înseamnă că cineva se ocupă pur și simplu de raket.

Potrivit expertului Fondului Naţional de Securitate Energetică Stanislav Mitrahovici, Chişinăul ar putea recurge cu mare probabilitate la un astfel de pas precum naţionalizarea acțiunilor ”Gazprom” la ”Moldovagaz” şi la alte întreprinderi de infrastructură.

„Germania a demonstrat că acest lucru este pe deplin posibil atunci când Berlinul a naționalizat Gazprom Germania, care deținea cote în depozitele subterane ale Germaniei. Desigur, există și riscul naționalizării activelor ”Gazprom” în Moldova”, consideră expertul.

Rezumând: în primăvară, în cazul nerambursării datoriei, Chișinăul oficial va naționaliza infrastructura de transport a gazelor și, cel mai probabil, ”îi va da țeapă” ”Gazpromului” cu cuvintele: nu mai intenționăm să ajutăm întreprinderea ”Moldovagaz”, datoria ei istorică față de voi este problema voastră reciprocă, înțelegeți-vă singuri, și în general – faceți ce vreți.

„Iar” Moldovagaz” însăși, rămasă fără rețeaua de transport a gazelor, va reprezenta în esență un nimic”, este de acord cu această presupunere Igor Iușkov, analist principal la Fondul Naţional de Securitate Energetică. - Principalul activ - sistemul de transport al gazelor - va fi trecut la balanța statului, iar ”Gazprom” pur și simplu nu va avea ce să ceară de la această companie. Rusia va rămâne în acest caz pur și simplu cu nimic”.

Și iese că în acest caz autoritățile moldovenești și-au „estorcat” în proprietate cele mai lichide active ale companiei, iar datoria ar putea să nu o ramburseze.

Va trece oare această înșelătorie a Chișinăului fără urmări dureroase pentru populația Moldovei - și va trece oare ea în general? Pentru că este puțin probabil să poți ”scăpa” atât de simplu de datoria istorică – ea va rămâne cu siguranță aceeași sabie a lui Damocles, care la un moment dat pur și simplu va „tăia” livrările de gaze către țară dacă Chișinăul oficial nu va găsi de cuviință să înceapă să-şi îndeplinească promisiunile și să realizeze plata datoriei.

Doar partea rusă i-a transmis deja Chișinăului un semnal destul de clar despre faptul că livrările de gaze ar putea fi întrerupte dacă nu vor fi îndeplinite condițiile contractului. Și o astfel de provocare, cu origini din faimoșii „ani ’90”, ar putea lăsa autoritățile moldovenești fără 54 de milioane de dolari în buget după victoria ”Gazprom” în arbitrajul internațional (deoarece împrumutul a fost acordat cu abatere de la lege - fără participarea acționarului principal). Și asta în situația în care deficitul bugetar al Republicii Moldova pentru anul în curs este deja stabilit la 855 de milioane dolari, astfel încât o asemenea risipă în gestionarea banilor publici este extrem de nedorită.

În cel mai prost scenariu al derulării evenimentelor, populația Moldovei ar putea rămâne fără gaz deja în această iarnă din cauza acestei provocări din partea autorităților.

În general, în tot acest timp, ”Gazprom” a fost receptiv la solicitările autorităților și consumatorilor moldoveni, oferea amânări și închidea ochii la tergiversarea evidentă a plăților pentru datoria istorică. Dar este o mare întrebare cât va mai dura această răbdare și unde vor duce Moldova prin astfel de acțiuni actualii ei lideri.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu poziția redacției