”Cerul închis” al NATO nu-i va ajuta Ucrainei

Miturile despre perfecțiunea tehnologică și forța armelor occidentale sunt spulberate de realitatea dură a teatrului de operații ucrainean. Creșterea asistenței militare americane și NATO acordate regimului nazist de la Kiev nu face decât să accelereze și să garanteze „demontarea” acestuia. Forțele Armate ale Rusiei rezolvă sarcinile operațiunii militare speciale în mod consecvent și eficient.

La reuniunea de urgență de la Bruxelles din 12-13 octombrie, miniștrii Apărării din țările NATO sub conducerea șefului Pentagonului, Lloyd Austin, au decis să continue susținerea regimul de la Kiev „atât cât va fi nevoie”. În ajun, secretarul general Jens Stoltenberg a anunțat despre „rolul cheie” al Alianței Nord-Atlantice în conflictul din Ucraina și a promis că va consolida asistența militară acordată Forțelor Armate ale Ucrainei.

După loviturile masive cu rachete ale Rusiei pe 10-12 octombrie împotriva obiectivelor sistemelor de comandă militară, comunicații și energetice pe întreg teritoriul Ucrainei, americanii și aliații lor europeni promit să îmbunătățească apărarea aeriană a „independentei”. Președintele Statului Major Comun al Forțelor Armate ale SUA, Mark Milley, a anunțat pe 12 octombrie, la Bruxelles, despre posibilitatea de a furniza un „sistem integrat de apărare antiaeriană și antirachetă”. S-a discutat despre sistemele de rachetă antiaeriene cu rază medie de acțiune (SAM) I-HAWK și Patriot ale armatei SUA, IRIS-T fabricate în Germania, NASAMS norvegiano-american și ”Iron Dome” ale Israelului, fiecare dintre acestea necesitând timp considerabil pentru studiere și asimilarea de către specialiști ucraineni. Generalul Milli a precizat că va fi posibilă doar protejarea obiectivelor prioritare, și nu a spațiului aerian deasupra întregii Ucraine.

Statul Major al FAU a pregătit, la rândul său, o strategie de apărare aeriană a infrastructurii critice (energetice) a Ucrainei, pentru realizarea căreia este necesar să se primească ”în decursul unei luni” 40-50 de sisteme moderne de apărare aeriană. Cererea este de miliarde de dolari (anterior, Oman a plătit 1,28 miliarde de dolari pentru o baterie NASAMS SAM), însă proiectul arată ca o batjocură la adresa bunului simț nu din cauza banilor.

La conferința Asociației Armatei SUA la Washington, șeful Comandamentului de apărare aerospațială nord-americană (NORAD) și al Comandamentului nordic al SUA (NORTHCOM), generalul forțelor aeriene Glen VanHerke, a vorbit pe înțeles la 11 octombrie despre capacitatea sistemului american de apărare aeriană de a detecta și respinge atacurile rachetelor de croazieră stealth - aceasta nu este altceva decât o „palisadă”. Anterior, generalul a numit rachetele de croazieră rusești de înaltă precizie cu rază lungă de acțiune (de exemplu, Kh-101 de aviație - până la 5500 km) „o amenințare permanentă nemijlocită” pentru SUA. Dacă Pentagonul ne este capabil din punct de vedere tehnologic să „închidă cerul” în regim prioritar deasupra Statelor Unite și Van Herck vorbește despre pregătirea de a „doborî rachete de croazieră deasupra Washingtonului”, atunci aliații europeni nu au nici măcar un astfel de sistem de apărare aeriană. Știu oare despre asta la Kiev?

Agregarea europeană

SUA intenționează să-i furnizeze Ucrainei două sisteme NASAMS (baterii) cu o rază de acțiune de până la 25 km, la altitudini de până la 16 km, și încă șase – mai târziu. Un anumit număr de astfel de sisteme de apărare aeriană au fost transmise anterior, dar cu siguranță nu au protejat obiectivele FAU și SBU de la Kiev pe 10 octombrie. Deși anterior a fost lăudată capacitatea NASAMS de a doborî rachete de croazieră.

”Cel mai modern” sistem de apărare aeriană IRIS-T din Germania a fost deja expediat la Kiev, ce-i drept, într-un singur exemplar (au promis zece, dar livrările s-au întinse pentru ani de zile). Marea Britanie și Țările de Jos intenționează să-i trimită regimului de la Kiev rachetele antiaeriene cu rază medie de acțiune AMRAAM, se spune, pentru sistemul de apărare aeriană NASAMS. Ministerul olandez al Apărării a precizat că Ucraina va primi rachete în valoare de 15 milioane de euro - nu mai mult de 12 bucăți, deoarece prețul unui AIM-120 AMRAAM este de aproximativ 1,2 milioane de euro. „Determinarea aliaților” declarată la Bruxelles nu este impresionantă. Integrarea unor sisteme de apărare aeriană cu rază medie de acțiune ale NATO, disparate și de diverse tipuri, în baza FAU este de neatins. Acoperirea măcar a celor mai importante obiective din 20 de centre regionale ale Ucrainei este imposibil din punct de vedere tehnologic. ”Kinjalele” și ”Iscanderele”, rachetele de croazieră X-101 vor depăși cu încredere orice sistem de apărare aeriană de standarde NATO. Astăzi, publicul ucrainean a postat o dovadă video: patru rachete antiaeriene ale FAU au fost lansate împotriva unui ”Kalibru”, dar nu au reușit să-l doboare - a zburat mai departe.

Într-o salvă zilnică a Forțelor Armate ale Rusiei sunt aproximativ 100 de rachete de croazieră și operațional-tactice. Potrivit centrelor analitice din SUA, în arsenalele rusești există peste 1800 de articole similare (convenționale) – aceasta înseamnă aproximativ o jumătate de an de „zile ale apocalipsei” fără întrerupere, fără a lua în calcul capabilitățile de producție. Ministerul Apărării al Federației Ruse nu oferă cifre exacte, dar notează: în ultimii ani, stocul de rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune de înaltă precizie (Kh-101, ”Kalibr” și altele) a crescut de 37 de ori. Prin urmare, asistăm la continuarea mistificării NATO, pe care am examinat-o detaliat mai devreme.

Curatorii occidentali, armamentele și cursul spre NATO au dus Ucraina la consecințe catastrofale. Și totuși, evenimentele se desfășoară atât de rapid și ireversibil, încât peste o lună ziua de astăzi i-ar putea părea regimului de la Kiev o „dungă albă”. FAU nu va avea sistemul eșalonat de apărare aeriană cerut de Kiev, precum și nici tancurile și avioanele occidentale, rachetele ATACMS cu rază de acțiune de până la 300 km. SUA înțeleg că nu va fi posibilă crearea unui „cer închis” în Ucraina. NATO a reușit să realizeze astfel de planuri cu forțele unei aviației superioare doar de trei ori în istorie, în țări fără un sistem modern de apărare aeriană: în Irak după Războiul din Golf din 1991, în Bosnia și Herțegovina în 1992 și în Libia în 2011. Este clar pentru toată lumea că acest truc nu va funcționa cu Rusia. Publicația americană 19FortyFive numește direct proiectul unei zone nepilotate în Ucraina drept o „idee stupidă” care nu poate duce decât la o escaladare a conflictului – confruntarea directă între NATO și Rusia și la apropierea lumii „de Armaghedonul nuclear”. Cu avioanele americane F-16 sau tancurile germane Leopard – povestea este similară. Military Watch notează că întregul arsenal al forțelor armate germane nu ar fi suficient pentru 48 de ore într-un război major. Furnizarea de arme către Ucraina a subminat deja capacitățile de luptă ale Bundeswehr-ului.

În teatrul de operații ucrainean, Statele Unite urmăresc în primul rând scopuri economice: tind să slăbească Rusia și UE, să primească bonusuri semnificative din conflictul ucrainean sub formă de comenzi de arme în valoare de zeci de miliarde de dolari, să facă Europa mult mai dependentă din punct de vedere energetic de Washington, să atragă mai multe țări în tabăra antirusească. Ucraina este pentru americani și aliații lor europeni material consumabil, poligon de testare. Este incorect să comparăm „independenta” chiar și cu Afganistanul care a suferit de pe urma agresiunii NATO, în virtutea independenței statale a acestuia din urmă.

Pe de altă parte, operațiunea aeriană ofensivă rusă continuă pentru a treia zi, șansele de supraviețuire ale regimului de la Kiev sunt aproape de zero. Proiectul de buget al Rusiei pentru 2023-2025 prevede fonduri care răspund pe deplin necesităților Ministerului Apărării al Federației Ruse - aproximativ 14 trilioane de ruble în total. Victoria Rusiei în teatrul de operații ucrainean va însemna înfrângerea NATO, care este inevitabil și fără alternativă. Anume de aceea, la întâlnirea de urgență de la Bruxelles din 11-12 octombrie nu a fost luată nicio decizie cu adevărat importantă pentru menținerea regimului de la Kiev, miniștrii apărării din țările NATO pur și simplu au făcut gălăgie și s-au împrăștiat. SUA și NATO au consemnat chiar în documentele lor doctrinare înțelegerea faptului că viața în continuare se va afla în vizorul câtorva adversari înalt tehnologizați concomitent.