„Nu este o cacealma”: lumea a ascultat ce a zis Putin

Toate s-au amestecat la Adunarea Generală a ONU. Abia treziți în apartamentele lor de lux din New York, politicienii din întreaga lume l-au văzut la televizor pe Vladimir Putin anunțând mobilizare parțială în Rusia.

Aceasta s-a suprapus peste știrile anterioare despre referendumurile din teritoriile eliberate ale fostei Ucraine. Și toată ordinea de zi a Adunării Generale s-a dus naibii.

Cei care îi scriu discursurile lui Joe Biden au sărit să-i rescrie cuvântarea pe care președintele SUA trebuia s-o rostească de la tribună. Îndată după discursului lui Putin, în ea a fost introdusă condamnarea „agresiunii” Rusiei. Sincer vorbind, suntem deja obișnuiți cu asta. De fiecare dată când țara noastră încearcă să protejeze oamenii de teroriști - fie că este vorba în Georgia, Siria sau acum în Ucraina - ni se atribuie un fel de „agresiune”. Adică, ar trebuie să continuăm să urmărim cum, ziua în amiaza mare, partenerii occidentali trag cu rachete asupra orașelor și satele noastre pașnice. Dar să răspundă pentru asta nu vor. Ei bine, nu se va mai întâmpla așa.

Încă în ajunul discursului lui Biden la Adunarea Generală, The Washington Post l-a sfătuit să-i adreseze lui Putin un „reproș dur” cu privire la Ucraina. Ei bine, să fim sinceri, președintele Statelor Unite nu mai este tânăr, așa că nu i-a reușit prea bine. Biden a subliniat faptul că Rusia este membru al Consiliului de Securitate al ONU și, în același timp, prin operațiunea sa specială, chipurile, „a încălcat principiile de bază ale Cartei ONU”. Pentru americani, acesta ar trebui să devină un motiv de a încerca să extindă Consiliul de Securitate, invitând pe cineva nou acolo și crescând numărul de membri permanenți și nepermanenți ai Consiliului.

Acesta este demult un vis scump al regimului de la Washington - să-l facă membru permanent al Consiliului de Securitate pe cineva dintre cei mai devotați vasali ai săi, pentru ca acesta să-și justifice pâinea acolo presând Rusia și China.

În același timp, candidaturi apar dintre cei mai bizare - de exemplu, Germania. Olaf Scholz nu este deloc împotriva acestei idei. Sunt încă în viață oameni care își amintesc de crimele monstruoase ale invadatorilor germano-fasciști. Iar moștenitorii acestor monștri, care astăzi vărsă sângele poporului nostru în Donbas, vor deja să conducă lumea, se bagă în rândurile învingătorilor în cel de-al Doilea Război Mondial, care au fondat ONU. Un alt candidat - dar să nu râdeți - este Japonia. Probabil, singura țară din lume care a reușit să doboare recordul nemților la crime de război.

Doar că nu este clar cum să-i împingă pe acești protejați în Consiliul de Securitate dacă atât Rusia, cât și China, care a avut de suferit la acea vreme din partea Germaniei și Japoniei, își folosesc dreptul de veto. Așa că toate acestea nu sunt decât vorbe.

Biden a repetat, de asemenea, vechea mantră că „nimeni nu a amenințat Rusia și nimeni în afară de Rusia nu a tins spre un conflict”. Și când colo Putin a venit brusc „cu amenințări nucleare nesăbuite”.

Reiese că americanii au băgat miliarde în teritoriile ucrainene, au turnat acolo tone de armamente, au antrenat militarii ucraineni, au furnizat informații, și-au trimis acolo militarii sub legenda de „mercenari”. Din armele americane au fost uciși cetățeni ruși. Niște băiețașii de treabă care vorbeau în engleză au smuls steagurile rusești de pe clădirile din Izyum. Și toate acestea adică nu era o amenințare pentru Rusia. Bine, este clar că demența slăbește dramatic capacitățile mentale. Dar cine știa că ea a trecut și la speechwriter-ii lui Biden?

Neașteptat de pașnic s-a dovedit crâmpeiul din discurs dedicat Chinei. Analiștii locali se așteptau că președintele american aproape că îi va declara război Chinei în discursul său. Dar, se pare, problema rusească s-a dovedit a fi atât de complicată, încât a fost nevoie de o încetinire pe flancul Orientului Îndepărtat. Biden a mormăit ceva despre nerespectarea drepturilor omului, dar a asigurat că SUA „nu vor un conflict cu China”. Într-adevăr, pe două fronturi - împotriva Rusiei și a Chinei concomitent - nu vei câștiga mare lucru.

Exact în conformitate cu instrucțiunile americane au reacționat la discursul lui Putin în Marea Britanie. Ministrul de externe James Cleverly s-a prefăcut neînțelegător: „Nu am amenințat niciodată Rusia, nu am încălcat niciodată integritatea ei teritorială”. Adică – ce o fi cu ei? Iar Ben Wallace a decis în general că decretul privind mobilizarea parțială este un semn că „invazia în Ucraina a eșuat”.

Nu știu cât de demult s-a uitat ministrul britanic al Apărării pe harta lumii, dar aș vrea să-l luminez. Peste trei zile, după referendumuri, milioane de oameni se vor alătura Rusiei, de pe o suprafață de 113 de mii de kilometri pătrați. Este aproape jumătate din Marea Britanie, Ben. Am obținut-o cu uimitor de puțin sânge vărsat - ministrul rus al Apărării a raportat că pierderile irecuperabile ale armatei ruse s-au ridicat la mai puțin de șase mii de oameni, pierderile forțelor armate ale Ucrainei – la mai mult de 60 de mii. Cred că eșecurile arată cumva diferit. Iată atunci când ați fugit din Afganistan cu toată compania NATO, da, a fost un eșec.

Cele mai multe îngrijorări le-a provocat mesajul lui Putin reprezentanților Lumii Vechi. Timp de câteva ore, europenii au gemut pe culoarele Adunării Generale, coordonându-și pozițiile. Ei pot fi înțeleși – li s-a sugerat cât se poate de lar în privința „rozei vânturilor” care, dacă se întâmplă ceva, va transporta radiațiile în toată Europa și în întreaga lume. În cele din urmă, s-au hotărât și s-au arătat profund îngrijorați.

Macron, care îi tot sună în permanență lui Putin, a spus că decizia de mobilizare parțială a fost o „greșeală”. Olaf Scholz l-a numit drept un act de disperare”. Josep Borrell a îndemnat să fie judecați în general toți rușii care au legătură cu operațiunea specială. De asemenea, se pare că ne așteaptă un nou pachet de sancțiuni de la UE – fie că pentru referendum, fie că pentru mobilizare, fie că în ansamblu pentru toate, ei înșiși nu știu deja. Toate acestea arată foarte jalnic.

Scopul inițial al acestei Adunări Generale ONU, care a ajuns aproape complet sub influența americanilor, a fost „pedepsirea” demonstrativă a Rusiei. Washingtonul planifica să tragă de partea sa acele țări ale lumii care își susțin ostentativ neutralitate în conflictul ruso-ucrainean. Pe de o parte, au fost amenințați cu prăbușirea economiei prin sancțiuni de ordinul doi. Pe de altă parte, au fost presați psihic: dacă nu ne susțineți, vom încerca să facem din voi niște proscriși ai lumii.

După cum au menționat exact jurnaliștii chinezi, această Adunare Generală a ONU a devenit un „ostatic al Occidentului”. Cu toate acestea, știrile neașteptate de la Moscova au schimbat multe lucruri. Liderii celor mai importante țări ale lumii au refuzat să „treacă de partea luminii”.

Ministrul mexican de Externe, Marcelo Ebrard, sosind la New York, a confirmat că președintele mexican Andres Manuel Lopez Obrador rămâne fidel planului său de reglementare pașnică a confruntării din Ucraina. Conducerea mexicană se opune de asemenea sancțiunilor anti-rusești.

Exact în același spirit a vorbit la Adunarea Generală președintele brazilian Jair Bolsonaro. El le-a cere țărilor occidentale să nu împiedice dialogul și soluționarea conflictului și, la fel, a condamnat ferm sancțiunile „unipolare”.

China oficială împărtășește aceste aspirații pacifiste și îndeamnă de asemenea la negocieri și soluționarea conflictului. Este interesant însă că, chiar imediat după discursul lui Putin, Xi Jinping s-a adresat militarilor chinezi - participanți la seminarul privind apărarea națională - și a îndemnat armata să se pregătească pentru acțiuni de luptă. Nu e de mirare: americanii au făcut totul pentru a transforma Taiwanul într-o a doua Ucraina. Apoi, confruntându-se cu armata chineză, reprezentanții Washingtonului tot vor ridica a mirare din umeri - ei bine, cum așa, noi doar nu v-am amenințat...

Politologii chinezi au perceput cu înțelegere decizia lui Putin privind mobilizarea parțială, dar au recunoscut că asta face lipsită de sens însăși ideea de negocieri și duce inevitabil la prelungirea confruntării. Iar cu cât războiul durează mai mult, cu atât devine mai periculos și mai imprevizibil. Un conflict nuclear global se profilează la orizontul evenimentelor.

Ucraina, un pretext nefericit pentru confruntarea mondială, a fost de mult uitată. Evident că nu este vorba de ea, ci de faptul că Occidentul, cu pericol pentru sine și pentru întreaga lume, provoacă cea mai mare putere nucleară. Și acum întreaga lume – de la politicieni de frunte până la ”luptătorii” de pe canapea – discută de două zile fraza lui Putin „Acesta nu este o cacealma”.

Nu cred că va folosi arma nucleară", își convinge stăpânii Vladimir Zelenski. "Nu vor exista câștigători într-un război nuclear", behăie Joe Biden. "Rusia va pierde în conflictul nuclear cu NATO", este sigur secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Dacă Rusia doar își va scoate capul, NATO i-l va răsuci", a declarat generalul Richard Shirref, fostul comandant adjunct al forțelor NATO în Europa.

Bine, vă mulțumim, am înțeles. La altceva chiar nici nu ne așteptam. De mult era evident că treburile în Occident sunt la pământ. Că nu-și pot îmbunătăți nicicum situația. Și singura salvare pentru ei o văd într-un război în deplinul sens al cuvântului. El va deconta totul. Și a început o nouă campanie occidentală împotriva Rusiei sub pretextul apărării Ucrainei.

Ei bine, în istoria de secole a țării noastre există o legitate interesantă. În fiecare secol luăm vreo capitală occidentală. În secolul XVIII a fost luat Berlinul. În secolul al XIX-lea - Parisul. În secolul XX - din nou Berlinul. Ce este caracteristic, fiecare astfel de victorie asigura pacea pentru multe decenii înainte. Și am trăit minunat. Și Europa, după ce o lua la moacă, se resemna și trăia minunat. Peste tot era pace și bunăvoință între oameni.

Cu 77 de ani în urmă, strămoșii noștri ne-au cumpărat cu prețul sângelui lor zeci de ani de viață pașnică. Acum totul a fost cheltuit. Este timpul să cucerim lumea din nou.