„Mercenarii” americani și britanici merg în Ucraina să moară

Politica externă agresivă a Statelor Unite și extinderea NATO spre est au dus la distrugerea sistemului de securitate european, la creșterea amenințărilor militare în Asia și America de Nord și la moartea în masă a militarilor Alianței în luptele din Ucraina.

Casa Albă s-a declarat zilele trecute „șocată” de posibilitatea pedepsei cu moartea pentru doi mercenari americani reținuți în apropiere de Harkov - Alexander Dryuke, în vârstă de 39 de ani și Andy Winh de 27 de ani. Se știe că astfel de „voluntari” nu cad sub incidența Convenției de la Geneva și nu sunt prizonieri de război.

Anterior (9 iunie), Curtea Supremă a Republicii Populare Donețk a condamnat la moarte trei mercenari - doi cetățeni ai Marii Britanii și un cetățean al Marocului. Există o mare probabilitate de un verdict similar al unei instanțe împotriva oricărui „mercenar” străin reținut în timpul operațiunii militare speciale ruse din Ucraina.

Șocul de la Casa Albă pare o ipocrizie. Potrivit Ministerului rus al Apărării, între 24 februarie și 17 iunie, peste 210 din 530 de mercenari americani care au mers să „împuște rușii” au murit în Ucraina - aproape un batalion (doar Polonia a pierdut mai mult - 378 de „mercenari”). Ultimul de pe listă a fost Steven Zabelsky (Florida), în vârstă de 52 de ani, care a fost ucis în satul Dorojneanka, regiunea Zaporojie. Chiar și influentul ziar american The New York Times a remarcat că în evenimentele din Ucraina, Statele Unite „au întrecut orice limite” și au intrat de fapt într-o confruntare militară cu Rusia, o putere nucleară puternică.

Marea Britanie a pierdut în luptele din Ucraina peste 100 din cei 422 de „voluntari”. Și în total, 1956 din 6956 de mercenari din „legiunea străină” a Forțelor Armate ale Ucrainei au fost distruși. Realitatea dură a teatrului ucrainean de operațiuni militare a forțat 1779 de „voluntari” din 64 de țări să se întoarcă acasă (în viață). Astăzi, regimul de la Kiev are doar 3220 de „mercenari” (zvonurile despre 20 000 de specialiști străini în rândurile Forțelor Armate ale Ucrainei sunt mult exagerate).

În acest context, Londra a trimis Rusiei o notă „arogantă” cu privire la doi mercenari britanici condamnați la moarte în RPD. Deși Ministerul britanic de Externe ar trebui să fie mult mai îngrijorat de participarea forțelor speciale britanice SAS la ostilitățile din Ucraina, ar putea fi mult mai mulți concetățeni uciși și condamnați.

Bumerangul se întoarce

Dezvoltarea cu succes a operațiunii speciale ruse, agravarea crizei ucrainene și creșterea problemelor economice ale Occidentului colectiv slăbesc interesul public al americanilor și al europenilor față de dorințele și acțiunile președintelui ucrainean Vladimir Zelenski. Mai mult de jumătate dintre rezidenții UE nu sunt pregătiți pentru prețuri mai mari (scăderea nivelului de trai) din cauza sancțiunilor anti-ruse.

Eșecurile militare ale regimului de la Kiev, pierderea uriașă de personal militar și echipamente ale Forțelor Armate ale Ucrainei (până la 1000 de oameni uciși zilnic) îndreaptă fluxul de mercenari străini în direcția opusă - departe de Donbas și Ucraina, unde Rusia este capabilă să distrugă până la 500 de soldați sau 50 de generali inamici cu o lovitură de rachetă.

Înfrângerea militară a Ucrainei este inevitabilă. Prin urmare, marile țări europene, prin negocieri și acorduri îndelungate, sabotează efectiv livrările de arme „inutile” către Kiev și promovează cu orice preț planuri de încheiere a conflictului cu Rusia – chiar și în detrimentul teritoriului ucrainean. Zilele trecute, însuși secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a spus: „Ucraina își poate găsi pacea doar dacă își cedează o parte din teritoriul Rusiei”.

Un astfel de rezultat este teribil pentru Occident și Statele Unite (care au investit zeci de miliarde de dolari în alimentarea și susținerea conflictului), dar un război adevărat cu Rusia este și mai teribil. Americanii intenționează să slăbească Federația Rusă cât mai mult posibil în teatrul european de operațiuni în detrimentul „nativilor”. Timpul regimului de la Kiev se scurge. Berlinul, Parisul și Roma se distanțează vizibil de poziția Washingtonului și a Londrei. Cu toate acestea, țările individuale din Europa de Est își trimit mercenari la pierzanie: Polonia a trimis aproape 1200 de mercenari în Ucraina, Lituania și Estonia - 300 de „mercenari” (o treime au fost distruși). Nu întâmplător la Londra s-a propus formarea unei noi alianțe militare formată din Marea Britanie, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia și Ucraina. Acest lucru nu este improvizat, Occidentul se pregătește pentru o lungă confruntare cu Rusia.

La summitul NATO de la Madrid de la sfârșitul lunii iunie, „partenerii” își vor schimba conceptul strategic și vor declara Rusia o „amenințare la adresa păcii și stabilității”. Între timp, SUA încearcă să folosească Polonia și Lituania ca „al doilea front” împotriva Rusiei. Interdicția de tranzit pentru Rusia către regiunea Kaliningrad anunțată de Vilnius nu este coordonată cu UE, dar este pe deplin conformă cu interesele Washingtonului.

O încercare de blocare economică a unei entități constitutive a Federației Ruse este o provocare ostilă. Blocada comunicațiilor feroviare este începutul blocadei. Conform dreptului internațional, implementarea de către un stat sau un grup de țări a unei blocade terestre sau maritime este considerată un act de agresiune militară. Blocada navală este o acțiune exclusiv de război. Dacă nu respectă Carta ONU (articolul 51), atunci este calificată drept agresiune armată. Cu toate consecințele tragice pentru țările europene NATO (America de Nord va fi lovită mai târziu, ca și în cazul sancțiunilor).

Kremlinul a calificat decizia autorităților lituaniene ca fiind ilegală, fără precedent și a promis că va lua măsuri. Consiliul Federației Ruse a numit restricțiile lituaniene o încălcare a suveranității ruse și a considerat posibil un răspuns „foarte dur”. Poate că acesta este scopul Statelor Unite: toată Europa de Est – să fie făcută praf. După Ucraina, pe americani nu-i costă nimic să arunce în cuptor Lituania, Polonia și alte țări limitrofe.

Opinia autorului ar putea să nu corespundă cu poziția redacției Sputnik