Cum Fukuyama a devenit „idiotul util al lui Putin”

În Occident au loc discuții uimitoare - se ceartă de la apelul lui Macron de a nu umili Rusia. Ideea aici nu este că însăși formularea întrebării este ridicolă - Occidentul actual, în principiu, nu poate umili Rusia.

Pentru că nu poți decât să umilești pe cineva care depinde de tine (și cu care ai, dacă nu valori comune, atunci măcar un sistem de coordonate), dar nu se poate spune asta despre relațiile dintre Occident și Rusia. Nu, reacția de respingere a declarațiilor lui Macron – iar Hillary Clinton a fost ultima care i-a obiectat lui, spunând că aceasta este deja o „etapă trecută” – indică faptul că oamenii care se opun opiniei lui trăiesc într-un fel de univers paralel.

Unul în care ei nici nu-și pun întrebarea dacă este posibil să fie învinsă Rusia, pentru că sunt siguri că ea va fi înfrântă sau chiar deja a suferit eșec și pentru ei este important doar în ce măsură este învinsă, cât de mult trebuie să-i provoace durere. Și nu numai politicienii vorbesc despre asta, ci și măreți gânditori precum filozoful american Francis Fukuyama. Cel mai recent interviu al acestuia pentru WELT este doar unul dintre grămezile de astfel de declarații.

Pentru un om care a devenit celebru în 1989 pentru profeția despre sfârșitul istoriei și apariția erei marșului victorios al democrației liberale (adică, la propriu - toate popoarele lumii vor urma acum în rânduri ordonate pe urmele occidentale către viitorul strălucit al unei umanități unite), pare a fi un lucru banal să facă regulat declarații speculative și sortite eșecului. Și acum Fukuyama, care, de altfel, este foarte iubit la Kiev și chiar a fost inclus recent în calitate de consultant în Consiliul Național pentru Reconstrucția Ucrainei, aruncă declarații fixate în granit.

Prima, ce-i drept, el a emis-o în luna martie, la scurt timp după începerea operațiunii speciale. Atunci profesorul a spus:

"În Ucraina este în joc existența unei ordini democratice liberale. Aceasta nu este doar o luptă pentru această țară, Ucraina. De fapt, aceasta este o încercare de a inversa întreaga expansiune a tărâmului democrației liberale care a avut loc după 1991 și prăbușirea fostei Uniuni Sovietice”.

Adică eșecul triumfului liberalismului, pe care Fukuyama însuși îl recunoscuse anterior, nu este acum, parcă, un eșec și nici un fapt împlinit. Doar că rușii încearcă să anuleze „inevitabilul”, să întoarcă ceasul și să lupte, să câștige și să readucă omenirea pe calea cea bună a istoriei. Până la începutul lunii iunie, Fukuyama era deja convins că totul merge bine, Rusia era practic învinsă și urma o nouă ordine mondială (mai exact, revenirea):

„Da, această nouă ordine se conturează chiar acum. Acesta este rezultatul multor ani de luptă a taberei democrațiilor occidentale împotriva regimurilor autoritare, precum Rusia și China. Acest război încununează acest proces. Rusia se îndreaptă spre înfrângere, după ce au avut loc deja o serie de înfrângeri pe câmpul de luptă și acum va fi expulzată din Donbas de armata ucraineană. Acesta este un eșec catastrofal al lui Putin. S-a dovedit a fi un învins. Și nu numai în război. Acesta este un eșec politic total.

Probabil la NATO se vor alătura Suedia și Finlanda. Occidentul nu a mai fost atât de unit de mult. Germania și-a revizuit politica estică din ultimii 40 de ani și aprovizionează Ucraina cu arme grele. Statele Unite și-au declarat din nou rolul principal în lume, care a fost pierdut sub Trump. Occidentul oferă un ajutor masiv Ucrainei atacate. <...> Rusiei îi va fi foarte greu să iasă din această prăpastie în care a căzut. Va fi exclusă din ordinea mondială internațională, precum Coreea de Nord”.

Dacă vi se pare că optimismul lui Fukuyama este cumva complet în afara realității, atunci pur și simplu nu înțelegeți pe ce se bazează. Dar profesorul are o viziune holistică asupra președintelui Rusiei:

"Putin guvernează singur, fără nicio limitare și, în plus, este izolat de informații și sfaturi ale experților. Trăiește într-o lume a propriilor idei delirante. Și Ucraina este un exemplu în acest sens. Tot ceea ce și-a imaginat în această privință este greșit, dar se ține strâns de aceste iluzii pentru că a creat stăpânirea unui singur om. În plus, cu siguranță are probleme psihice. Este o persoană paranoică. Nu ascultă pe nimeni și se lasă ghidat de fantezii. De fapt, aceasta este o amenințare comună pentru orice țară autoritară".

Desigur, este exact ce spun de mulți ani „luptătorii noștri împotriva regimului”, care acum „au plecat” în cea mai mare parte: Putin este pur și simplu un dictator paranoic. În timpul numeroaselor sale călătorii la Kiev din ultimii ani, lui Fukuyama trebuie să i se fi spus multe despre asta de către prietenii săi ucraineni și „emigrații noștri politici”. Cum să nu crezi unor oamenii atât de bine informați, care, pe lângă toate, au păreri asemănătoare despre „triumful liberalismului”?

Singura problemă este că o astfel de „înțelegere reciprocă” nu are nimic de-a face cu știința – care, ni se dau asigurări, o reprezintă Fukuyama. A crede că Putin „a atacat Ucraina” pentru că este „paranoic, rupt de informații” este o abordare foarte academică. Și toată această istorie a Rusiei, istoria relațiilor sale cu Occidentul și, în general, procesele și tendințele geopolitice moderne sunt toate superficiale, lăsați presa galbenă să se complacă cu asta, profesorul de la Stanford nu este potrivit pentru asta.

Dar de ce să ne pese nouă de Fukuyama și de următoarea lui profeție? Dar există două puncte de interes aici.

În primul rând, transformarea profesorului, proclamat de Occident ca un oracol și cel mai influent filosof, într-un banal propagandist, care, de altfel, stăpânește slab materialul și nu simte cursul istoriei. Și în ciuda tuturor acestor lucruri - și acesta este al doilea - Fukuyama continuă să fie o autoritate și un gânditor pentru Occident, care are răspunsuri la întrebări importante. Adică orbii îi conduc pe orbi - vai, exact așa este. Soros, Fukuyama și alți guru ai globalizării sunt încă la căutare - și nu atât de public, cât de cei care determină discursul, cei care formează agenda pentru Occident.

Și acesta este atât un semn foarte rău, cât și unul foarte bun. Rău, pentru că arată gradul de slabă adecvare a centrului decizional managerial și intelectual al lumii atlantice. Forțe - și încă uriașe – mai sunt, dar minte cu siguranță nu le ajunge. Într-o situație de conflict și anxietate crescută, această combinație nu reduce, ci crește riscurile ca scenariul de confruntare să se dezvolte într-unul conflictual.

Un semn bun este că o slabă înțelegere a Rusiei, a realităților și a obiectivelor rusești, precum și miza pe înfrângerea Rusiei, funcționează în general în beneficiul Rusiei. Prin urmare, adevărații „idioți utili ai lui Putin” (cum îi place Occidentul să numească susținătorii unui dialog onest cu Rusia) sunt, desigur, nu Schroeder și Berlusconi, ci Soros și Fukuyama.

Editorial pentru RIA Novosti