Calitatea învățământului scade direct proporțional cu numărul reformelor la care e supus

Dacă s-ar putea define cumva învățământul românesc după comunism, atunci ar fi astfel: 32 de ani de degradare continua, sub impulsul a 32 de reforme.

BUCUREȘTI, 27 mai - Sputnik. Niciun ministru la învățământului din România nu a putut să se lipsească de tentația de a încerca o nouă reformă a învățământului. Iar consecințele au fost: cu fiecare nouă reformă, învățământul s-a degradat mai mult.

Ministrul Sorin Cîmpeanu, nu este străin de acest efort de a reforma până la îngropare învățământul românesc. Obsesia domniei sale este tehnologizarea: ”Am spus că în orice școală trebuie să dispară tabla, creta și să fie înlocuită de tablete interactive”, a afirmat ministrul la o conferință despre rolul învățământului superior românesc în contextul european.

De asemenea, ministrul a atras atenția asupra problemei reale a subfinanțării învățământului, considerând o ambiție a domniei sale ca învățământul să primească minim 15% din bugetul national și salariile profesorilor să pornească de la salariul mediu pe economie.

Desigur, ministrul vede și probleme, dar pe care le leagă de impactul pandemiei asupra calității învățământului.

Cu toate acestea, România se confruntă cu o adevărată pandemie de sfertodoctism. Un studiu BRIO (Platforma Digitală pentru Îmbunătățirea Performanțelor Școlare) relevă că nu mai puțin de 42% din elevii din România nu au capacitatea intelectuală de a înțelege cu adevărat un text citit și doar 11% pot fi considerați ca având abilități intelectuale depline la finalul anilor de studiu.

Acest lucru duce la invocarea necesității unor...alte reforme. USR anunță triumfător că primarul Brașovului, Allen Coliban (care nu a avut competențele intelectuale de a termina o facultate, dar a mințit în CV cu privire la aceasta) va implementa în Brașov celebrul sistem de învățământ finlandez.

Desigur, nu apare niciun semn de întrebare cu privire la eficiența reală a sistemului de învățământ finlandez și în general cu privire la ce înseamnă eficiență în învățământ.

”Aceste rezultate (conforme cu standardele finlandeze, n.r.) vor însemna, printre altele, mai multă autonomie pentru profesori în abordarea temelor, mai mult timp liber pentru copii, dar și faptul că notele nu vor mai fi un scop în sine.”, anunța pe un site de socializare USR despre consecințele deciziei primarului Coliban.

Dar este aceasta finalitatea pe care o dorim cu adevărat? Scopul învățământului este să avem elevi relaxați, cu mai mult timp liber, demotivați de concurența presupusă de note, sau să avem elevi educați, bine pregătiți, din care se pot selecta elitele României de mâine?

Analfabetismul funcțional este mult mai ușor cultivat în mediile demotivante, relaxate, unde performanța nu este încurajată, decât în mediile care impun standarde de performanță, încurajează concurența, întrețin efortul intelectual.

Tabla și creta de care vrea să ”scape” domnul ministru Câmpeanu, au oferit României generații de specialiști și intelectuali. Epoca tabletei, desigur, doar la început, nu oferă însă nicio promisiune de calitate.