„Până și străinii sunt luați prizonieri”: ce se întâmplă în portul Mariupol

Reportaj de Viktor Zvanțev pentru RIA Novosti

Trupele RPD au blocat portul Mariupol, unde s-au refugiat unitățile batalionului Azov care au supraviețiut. Inamicul continuă să tragă, dar o face mai slab - munițiile se epuizează. Liderii naționaliști încearcă să evadeze pe calea aerului, în timp ce subalternii lor o fac terestru. Despre cum a fost luat cu asalt portul maritim și ce spun angajații acestuia aflați în reportajul RIA Novosti.

Elicopterul cu muniție

Docuri distruse, o navă cargo arsă, instalații de încărcarea mărfii distruse, cozi de mine blocate în asfalt - așa arată porțiunea portului Mariupol, care a intrat cu o zi înainte sub controlul forțelor republicane din Donbas. În spatele unui dig lung de beton, la doar câteva sute de metri distanță, se află pozițiile ucrainene.

Digul servește drept adăpost pentru artileriști, observatori și tanchiști. După ce iese din spatele unui bloc de beton, un tanc T-72 își desfășoară turela, trage trei focuri și se ascunde din nou. În răspuns zboară mine, dar lovesc la câteva zeci de metri de țintă.

„Deși avem deja controlul total asupra situației, inamicul este încă puternic”, spune trăgătorul Șram al Brigăzii Speciale cu destinație operativă a RPD (la cererea sa, nickname-ul a fost schimbat). „Acum câteva ore, de exemplu, tancul nostru a fost lovit. Echipajul a murit, vehiculul a ars. Abia așteptăm când naziștii vor rămâne fără muniție".

Militanții „Azov”, potrivit militarilor, luptă acum extrem de econom - într-o lună și jumătate rezervele lor s-au epuizat foarte mult. Există multe ascunzători de arme goale pe teritoriul eliberat. S-au pregătit pentru bătălii aici mult timp și temeinic.

"Am blocat toate căile de livrare a armelor: pe uscat, pe apă și în aer", continuă Șram. "Ultima încercare a fost acum o săptămână. A fost doborât un elicopter care a zburat din Zaporojie pentru a evacua conducerea batalionului. Echipajul ajuns în prizonierat a raportat că înainte de evacuare, au reușit să arunce cutii cu cartușe, grenade și mine în port.”

Ostatic al situației

Atacul asupra portului a început în prima zi a operațiunii militare. Instalatorul uneia dintre firmele din Mariupol Maxim Agapov își amintește foarte bine acea dimineață. "Era exact tura mea", spune el. "De îndată ce președintele Rusiei a ieșit cu acea adresare, a fost lovită o navă de război pe al șaselea dig, nu departe de baza navală. Eu și colegul meu eram pe al treilea".

Maxim a venit din Gorlovka, a lucrat în bază de rotație - două săptămâni peste două. Împreună cu colegii, închiria o mică casă privată în zona istorică a orașului lângă celebra „Casa Nimfelor Plângătoare”, unde a locuit acum un secol arhitectul șef din Mariupol Viktor Nielsen.

„Peste drum erau cazați luptători Azov, își amintește Agapov. Ei nu le-au spus civililor că pot pleca prin coridoarele umanitare. Dimpotrivă, nu lăsau pe nimeni să plece. Unele familii au încercat totuși să iasă, dar naționaliștii i-au împușcat în spate. Am văzut personal cum au fost uciși oameni neînarmați. Unui tip i-au sărit jumătate de cap”.

Cadavrul mutilat a stat câteva zile sub un gardul de lângă casa lui Agapov. Din cauza luptelor neîncetate - strada era împușcată din toate părțile - nu se putea să fie luat cadavrul și îngropat.

Într-o curte învecinată, o imagine și mai șocantă - rămășițele carbonizate ale unui pensionar care a fost sfâșiat de o lovitură directă a unei mine trase dintr-o clădire în care se ascundeau naționaliștii.

"Una a ajuns și la noi", arată Maxim către acoperiș. "După ce a spart tavanul, s-a blocat între aragaz și chiuvetă. Ne-a mers că nu a explodat. Am încuiat bucătăria și așteptăm echipa de deminare. Iar în această dimineață un sniper trăgea în noi dintr-un bloc de cinci etaje. Militarii ruși l-au lichidat, dar pentru orice eventualitate, mi-au cerut să stau în pivniță încă câteva zile, cât este în desfășurare acțiunea de „curățare””.

Maxim a văzut cum, retrăgându-se spre port, naționaliștii s-au schimbat în haine luate de la civili și au încercat să se amestece cu mulțimea de refugiați.

El însuși, așteptând evacuarea, îi ajută pe vecinii în vârstă: le duce apă de la pompă, coace clătite din resturile de făină și face focul în sobă. "Tot ce vreau este să merg acasă, la părinți și la soție", spune instalatorul. "Nu sunt sigur că mă voi recupera complet din tot ce am trăit. A fost un adevărat iad".

Muzicieni și actori

Naționaliștii au fost împinși în portul maritim din mai multe direcții deodată: vest, nord-vest și nord. Atât soldații profesioniști, cât și cei mobilizați la mijlocul lunii februarie au participat la lupte de stradă.

Printre recruți s-au numărat artiști de la Teatrul de Operă și Balet din Donețk, precum și muzicieni de la filarmonica locală, care au înaintat dinspre satul Manguș.

„Oameni minunați”, spune comandantul de batalion al brigăzii a 5-a a RPD cu apelativul Nikolaevici. – Se apropie unul dintre ei:: „Am țigări, vreau să le schimb pe o cutie suplimentară de conservă de carne”. La care eu răspund: „Păstrează-le pentru tine, pur și simplu ia o cutie”. El continuă să repete: „Nu, insist”. În acel moment înțelegi că vorbești cu un intelectual adevărat”.

Acum angajații teatrului și ai Filarmonicii controlează sectorul privat de lângă port, unde lucrurile sunt încă agitate. Dimineața merg la asalt și „curățare”, seara se adună la cină lângă foc și își comemorează camarazii - zilele trecute, un coleg de-al lor a murit într-o ciocnire militară.

„Acești băieți mă uimesc pe mine, un om care a luptat toată viața”, recunoaște Nikolaievici. „Ei înțeleg că în fiecare zi pot primi un glonte inamic sau un fragment dintr-o mină, văd morți și răniți, dar totuși își fac datoria".

Comandantul încearcă să-i protejeze. Dacă este posibil, îi lasă în spate. Dar războiul este război, victimele sunt inevitabile. „Când vom elibera portul până la capăt, îi vom trimite pe băieți înapoi la Donețk”, promite Nikolaievici.

Căpitanul din Odesa

În port, conform armatei, s-au aciuat formațiuni împrăștiate ale trupelor „Azov”. Și chiar și aici continuă să se ascundă în spatele civililor. Și nu numai a localnicilor.

"25 de oameni au fost eliberați de pe acea navă", arată Șram către transportorul ancorat la dig. "Capitanul este din Odesa, restul sunt europeni și americani. Nu li s-a permis să plece, au fost păstrați ca scuturi umane. Pentru a afla dacă erau cu adevărat marinari, toți au fost duși la filtrare”.

MGB-ul (serviciul de securitate din Donbas) verifică aproape pe toți cei care se găsesc în port și în împrejurimi. Până la urmă, este clar că naționaliștii învinși vor încerca să trișeze. Mulți luptători din „Azov” au certificate false de lucrători portuari sau ale altor întreprinderi din oraș.

Potrivit comandamentului armatei RPD, Mariupol a fost eliberat aproape complet, dar în unele zone, în special în zona industrială, se ascund trei până la patru mii de soldați ucraineni. Cât timp și efort va fi nevoie pentru a-i forța să depună armele și să iasă cu mâinile sus, ofițerii nu sunt gata să prevadă.