”Fericiți făcătorii de pace...”

O retorică tot mai agresivă vine din partea guvernelor statelor membre ale NATO, o retorică ce mimează tot mai dificil neutralitatea în ceea ce privește criza din Ucraina.

BUCUREȘTI, 6 mart -Sputnik. Acest lucru s-a făcut resimțit, din păcate, și la baza Mihail Kogălniceanu, unde președintele Iohannis și ministrul francez al apărării au folosit un discurs la limita diplomației.

Prezenți la o ceremonie militară prilejuită de venirea a 235 militari francezi în România, oficialii francezi și români, probabil inspirați de prea multele uniforme din jurul lor, au vorbit prea mult de război, chiar dacă tonul agresiv a fost dublat de ”asigurări” că NATO nu amenință Rusia.

În fapt, informațiile despre ajutoare de armament și muniție ce vin din țări NATO în Ucraina se înmulțesc, și chiar dacă oficialii NATO vorbesc de non-implicare, state membre NATO aleg calea războiului.

Nu e niciun secret că fiecare armă și fiecare cartuș ce sunt livrate armatei și milițiilor ucrainiene, ca și orice încurajare tacită de a trimite trupe de mercenari și voluntari în Ucraina, nu înseamnă efort pentru pace. Înseamnă doar prelungirea războiului.

În această atmosferă tot mai tensionată, SUA și NATO se exclud singure dintre ”făcătorii de pace”, statele care mai pot oferi o platformă de dialog și mai pot folosi instrumentele diplomației pentru încetarea conflictului. Și riscă să devină părți ale un război care nu ne privește. Nu privește nici SUA, nu privește nici UE, nu privește nici NATO.

Însă iresponsabilitatea unor lideri americani și europeni, care agravează conflictul în loc să caute pacea, reprezintă un pericol pentru toți. În primul rând pentru cetățenii UE care plătesc deja facturile iresponsabilelor sancțiuni economice cu efect boomerang, chiar dacă în acest moment, învăluiți în ceața unei campanii emoționale și tot mai explicit rusofobe, nu înțeleg riscurile asumate.

Acesta este sensul în care trebuie înțeles mesajul Ministerului Apărării din Rusia:

“Dispunem de informații certe despre avioanele de luptă ucrainene, care au efectuat zboruri în România și alte state învecinate. Atragem atenția că utilizarea rețelelor de aerodromuri ale acestor țări pentru staționarea aviației ucrainene de luptă, cu o ulterioară utilizare împotriva forțelor armate ale Rusiei, ar putea fi apreciată ca o implicare a acestor state în conflictul armat”.

Iar el trebuie coordonat cu mesajul ferm al șefului diplomației chineze, care a atras atenția SUA și NATO să nu ”toarne gaz peste foc”.

Dincolo de riscul ca acest război să se prelungească iar dezastrul umanitar să capete proporții tot mai mari, prin alimentarea războiului, ceea ce state NATO fac din păcate, există un risc intern pentru SUA și UE: aceea de a își pierde relevanța în politica internațională.

Rolul UE și al NATO a fost repede luat de Israel și de Turcia, adevărate puteri regionale care înțeleg , fiecare în parte, că războiul nu se termină cu război ci cu diplomație și negociere.

Pentru România acesta este momentul moderației, calmului, echilibrului și implicării în găsirea soluțiilor diplomatice pentru criza din Ucraina. Sau este momentul tăcerii. În niciun caz nu este momentul transformării țării în pionul unor interese războinice ce nu privesc pe români.