Vestul se gândește cum să pedepsească Rusia

În timp ce Borrell reflecta asupra “perfidiei rusești a gazului”, în Europa unită și bogată, peste 35 de milioane de oameni se află în fața unei dileme: să cumpere de mâncare sau să plătească facturile pentru lumină și căldură.

În decursul ultimelor două zile, duetul celor doi mari B – Borrell și Blinken sau Blinken și Borrell, au stat la sfat la Washington și au convenit cum ei, doi principali diplomați, unul american și altul european, vor pune bețe în roate Moscovei și vor organiza probleme Rusiei.

Sau, așa cum se mai spune în aceste cercuri, “să descurajeze Rusia geopolitic”.

Discuțiile transatlantice aveau loc în cadrul Consiliului energetic SUA – UE, în care doi gentelmeni respectabili, mai exact – un gentleman și un caballero, ocupă pozițiile de copreședinți.

Unde există o muncă colegială, există și prietenie: în cadrul conferinței de presă finale, Înaltul Reprezentant al UE pentru Politica Externă și de Securitate Comună, în pofida titlului său cu mai multe straturi, încerca să demonstreze ce prieteni buni sunt ei cu Blinken, adresându-se cu “dragule Tony”.

Mai ales că adjunctul lui Ursula von der Leyen a sosit la Washington pentru a auzi din partea americanilor cum aceștia intenționează să susțină Europa unită, atunci când va fi lipsită de resursele energetice rusești, în cazul unei acutizări a crizei în relațiile dintre Rusia și Occident.

Până a-și lua zborul la Washington, pentru a face paradă de prietenie cu Blinken, Borrell a publicat pe blogul său o nouă postare, unde a repetat că “Rusia intenționează și continuă să șantajeze pe toți cu ajutorul gazului”.

În timp ce Borrell conversa cu himerele din propria minte, merită să atragem atenția asupra ceea ce se întâmplă astăzi în Europa unită, acea pe care el o reprezintă pe arena internațională.

Spre exemplu, în această Europă unită și bogată peste 35 de milioane de oameni, chiar în moment în care Borrell își redacta postarea despre “perfidia rusească a gazului”, se aflau în fața unei alegeri: fie să-și cumpere de mâncare, fie să-și plătească facturile pentru lumină și căldură.

35 de milioane de oameni – ar fi cât populația câtorva state membre ale UE, este ca și cum portughezii, lituanienii, irlandezii, toți ca unul, inclusiv cei bătrâni și nou-născuți, ar sta în fața unei dileme: să se culce la cald, dar flămânzi sau sătui, însă într-o încăpere rece.

Pentru cei săraci Borrell este departe și prea sus, însă propriile guverne, deocamdată, sunt apropiate. Practic, autoritățile tuturor statelor membre ale UE încearcă să ușureze cât de puțin povara cheltuielilor celor cu venituri reduse pentru facturile la energie electrică și termică.

Nu atât din considerente umane, cât din instinctul de autoconservare: economia nu va rezista celei de-a doua Jacquerie, cum mai sunt numite manifestațiile “Vestelor Galbene”.

Aceste pomeni nu schimbă radical situația financiară a săracilor europeni, însă niște sume modeste e mai bine decât nimic.

Iată că, una din cele mai importante instituții de supraveghere a Uniunii Europene, comunitatea care se mândrește cu solidaritatea sa, a luat decizia de „a se opune categoric ajutoarelor oferite cetățenilor UE, dacă aceste îndemnizații vizează achitarea facturilor pentru utilizarea surse de energie neregenerabile”.

Această decizie a fost anunțată de Curtea de Conturi a Uniunii Europene, care monitorizează cheltuielile bugetare ale statelor suverane, parte a UE.

Săracii din Europa trăiesc la sate, își încălzesc casele cu motorină și, de regulă, conduc mașini cu motoare diesel.

Pentru că așa e mai ieftin.

Lor, celor care se trezesc devreme, se culcă târziu și o duc greul de la o zi la alta, birocrația europeană, sătură și prosperă, le trimite un mesaj, amenințându-i cu o sărăcie și mai mare.

Însă dacă acest exemplu nu este suficient de clar, există altul: în timp ce în condițiile unui gazoduct funcțional și a unei aprovizionări a Uniunii Europene cu gaz (ponderea gazului rusesc în Germania este de 46 la sută, în Franța - 20 la sută), inflația înregistrează noi recorduri, iar costurile coșului minim de consum crește, să ne imaginăm ce se va întâmpla când prețul la combustibil va crește și mai mult.

Însă aceste raționamente pot opri duetul lui Borrell și Blinken?

În niciun caz.

În discursurile lor și-au găsit locurile “amenințările rusești vădite și periculoase” și reflectările despre cum, inventând această “amenințare”, gentelmanul și caballero să obțină finanțări, pentru ca apoi să treacă la treabă.

Borrell a sosit la Washington inclusiv pentru a face cunoștință cu propunerile omologului (și prietenul) său, cum SUA intenționează să mențină UE pe linia de plutire în privința aprovizionării cu resurse energetice.

Astăzi pentru oamenii cu scaun la cap este clar că toată isteria despre “agresiunea iminentă a Rusiei împotriva Ucrainei” a fost doar un mijloc de eliminare a unui concurent de pe piața europeană.

Odată ce discreditarea Rusiei pe linia afacerilor, relațiilor economice, a respectării de către această țară a angajamentelor contractuale, adică frontal, a fost o sarcină de nerezolvat, au decis să atace din flancuri, inventând mitul despre “invazia Ucrainei”.

Vorba lui Corleone “e doar business, nimic personal”.

Practic, aceeași schemă de eliminare a concurentului a fost aplicată și în Belarus, când sancțiunile au fost introduse în privința potasiului.

Nu mai contează că au de suferit fermierii europeni (recolta în această vară a fost slabă în Europa tocmai pentru că agricultorii europeni au fost nevoiți să facă economii din contul fertilizanților belaruși), în schimb americanii și canadienii cu satisfacție au mușcat din osul obținut în dar din partea establishment-ul politic globalist.

Iată că și ministrul de Externe al Germaniei, recepționând semnalul de la Washington, expediat mai devreme de Joe Biden („Nord Stream 2 nu va fi, dacă Rusia va avea gânduri rele”), vorbește despre o posibilă “renunțare totală la gazul rusesc”.

E adevărat, deocamdată toate aceste amenințări, discursuri, interpretarea unor refrene despre „cum ne vom opune Rusiei împreună”, nu merg mai departe de campaniile media, deocamdată rămân doar vorbe în vânt.

Însă direcția este clară.

Vom fi în stare să răspunde la lovitura pe care intenționează să o aplice “toată lumea civilizată”. Există suficientă motivație, forță și convingerea că vom rezista.

În această situație e păcat de simplii europeni, care au devenit prizonierii unor aventuri politice.

Chiar și comedianții, care încearcă să demonstreze contrariul, pentru a se pune bine cu globaliștii, nu pot fi priviți fără un sentiment de jenă. Iar în ceea ce privește nivelul de evaluare a acestui circ, numit din greșeală “descurajare geopolitică a Rusiei”, putem spune doar un singur lucru: “E plictisitor, fetelor”.