Mânăstire lovită de explozia prețurilor la energie

După ce timp de 15 ani, maicile de la mânăstirea Colilia, din județul Constanța, au cerut să fie conectate la rețeaua electrică, trăind la lumina candelelor și lumânărilor, anul trecut au reușit să obțină accesul la electricitate. Apoi au venit facturile.

BUCUREȘTI, 4 feb - Sputnik. Peste 17 mii de lei trebuie să plătească maicile de la mânăstirea Colilia pentru energia electrică pe două luni de zile. Bună parte din bani nici nu sunt pentru energia electrică consumată de către becurile și diversele aparate de uz casnic ale maicilor.

Cea mai mare parte din factură este pentru ”energia reactivă”, contorul înregistrând consum de energie chiar și când toți consumatorii sunt scoși din priză. Mânăstirea fiind la distanță de doi kilometri de șoseaua unde s-a făcut conexiunea la rețeaua de electricitate, cablul care asigură alimentarea, lung de doi kilometri, este și el ”consumator” de energie. Pe care maicile trebuie să o plătească.

”Ne-au spus că datorită cablului care este de lungime foarte mare, de doi kilometri, este o energie care se duce și se întoarce de la șosea, de la rețeaua națională, până la transformatorul nostru. Se duce, se întoarce. Nu produce nimic în câmpul acesta. Chiar dacă scoatem toți consumatorii din priză, acea energie reactivă oricum se contorizează” a declarat pentru Dobrogea TV, stareța mânăstirii, maica Rafaela.

Arhiepiscopia Tomisului, prin purtătorul său de cuvânt, preotul Eugen Tănăsescu a declarat că ”la mijloc e o eroare tehnică de proiectare. De aceea, împreună cu reprezentanții ENEL am îndrumat-o pe maica stareță să facă diligențele necesare pentru a rezolva rapid această situație”.

Mânăstirea Colilia este o mânăstire aparte din România. Satul Colilia a fost întemeiat în anul 1880 de coloniști germani stabiliți în Dobrogea românească. Aceștia au construit un sat frumos, cu o biserică catolică în stil neogotic și cu școală. Însă în anul 1940, la ordinul lui Hitler, germanii din Colilia s-au repatriat în Germania. Puținii români rămași au părăsit și ei localitatea astfel încât în anul 1966 din sat nu mai rămăsese nimic în afara zidurilor fostei biserici catolice, care stătea încă semeață în stepa dobrogeană.

După anul 2000, cu acordul Arhiepiscopiei romano-catolice de București, zidurile bisericii catolice părăsite au fost preluate de Arhiepiscopia Tomisului, fiind renovate și construindu-se în jurul lor o frumoasă dar foarte izolată mânăstire de maici.