Răspunsul SUA la propunerile Rusiei - o tentativă de a provoca discuții interminabile

Analistul Sputnik consideră că răspunsul dat de SUA și NATO la propunerile Rusiei privind chestiunile de securitate este o tentativă de a angaja discuții interminabile în acest subiect.

La propunerile Moscovei pentru măsurile de securitate globală, Occidentul colectiv a răspuns predictibil de neconstructiv – formal și agresiv. Replica politico-militară și tehnico-militară a Rusiei rămâne una absolut impredictibilă pentru SUA și NATO. Iar victima nefericită a experimentelor americane – Ucraina – nu va deveni principalul câmp de luptă între Est și Vest.

După transmiterea Statelor Unite și NATO a proiectului rusesc de tratate cu privire la garanțiile de securitate pe 15 decembrie 2021, Washingtonul și Bruxellesul a reflectat peste 40 de zile asupra răspunsului, au coordonat pozițiile în cercul aliaților. Drept urmare, pe 26 ianuarie ei doar și-au repetat tezele standard și comode pentru ei și amenințările tăcute în raport cu Rusia, Abhazia, Osetia de Sud, Belarus și Transnistria. Totodată, “partenerii” au solicitat MAE al Rusiei să nu publice răspunsurile sale, ceea ce demonstrează caracterul precar al pozițiilor și retorica neconvingătoare și retorica în stilul “nu va exista o nouă Ialtă” sau “rușilor, predați-vă!”. Conținutul documentelor, așa cum a presupus astăzi ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, va deveni cunoscut oricum pentru opinia publică.

Dorința SUA și NATO de a reduce problemele de securitate globală la “escaladarea” rusească în jurul Ucrainei arată primitiv și fără perspective. În acest context, aliații Washingtonului trec printr-o criză existențială a necoordonării, adică se îngrijesc doar de propriile interese naționale. Se dovedește la un moment dat că există anumite interese energetice și financiare, care, potrivit lui Joshua S. Huminski, directorul Centrului pentru Informații și Afaceri Globale Mike Rogers, “îi fac mult mai vulnerabili în fața influenței Moscovei”, ceea ce complică confruntarea cu Rusia.

Intenția Occidentului colectiv de a purta negocieri cu Moscova în direcții separate, precum limitarea armelor strategice și transparența manevrelor militare în Europa este salutabilă, însă pentru sistemul global de securitate nu sunt suficiente. Declarația secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, din 26 ianuarie: “Rusia trebuie să-și retragă trupele din Ucraina, Georgia și Moldova, unde sunt desfășurate fără acordul acestor țări” – este ruptă în totalitate de orice realitate geopolitică și areal existențial al alianței.

În baza dreptului internațional, Abhazia și Osetia de Sud nu sunt părți componente ale Georgiei, iar peninsula Crimeea din 2014 se află în componența Rusiei. Trupele de menținere a păcii ale Rusiei din Transnistria sunt prezente în baza unui acord multilateral, cu care NATO nu are nicio tangență.

Totodată, pe 26 ianuarie Rusia a primit mai multă libertate pentru reacții politico-militare și tehnico-militare la amenințările SUA și NATO, în diverse zone ale planetei. Presupun că în următoarele luni această istorie va avea o continuare feerică.

Dacă mâine va fi război

Occidentul refuză în mod categoric să ia în considerație poziția Rusiei. Washingtonul, care respinge orice compromisuri, prevede o continuă extindere a alianței Nord-Atlantice în spațiul postsovietic. Ignorând anumite rezerve din partea Germaniei și Franței, Bruxelles sporește prezența trupelor străine NATO în Europa de Est (România, Polonia, țările Baltice).

Stoltenberg a menționat ieri: “Ne pregătim de cea mai proastă variantă. Consolidăm nivel de pregătire a forțelor, ne sporim prezența, inclusiv în regiunile mărilor Baltice și Neagră. Acolo urmează să fie expediat un număr mare de nave și avioane militare”.

Administrația SUA încearcă să rescrie sau să anuleze convenția de la Montreaux. Congresmenii americani îndeamnă la grăbirea livrărilor de către Polonia a tancurilor M1A2 Abrams “pentru a se proteja de Rusia”. Washingtonul și Londra furnizează activ Kievului sistemele antitanc Javelin și SMAW-D. Cehia înarmează Ucraina cu muniții de calibru mare. În felul acesta, fantoma războiului în Europa și America de Nord se îmbracă cu carne și se umple de sânge.

Occidentul apropie în mod obiectiv confruntarea militară cu Rusia. Câmpul pentru reglementarea diplomatică a problemelor de securitate globală continuă să se înguste. Meditând asupra intensității, proporțiilor, geografiei viitoarelor conflicte, conducătorii SUA și NATO nu au capacitatea de apreciere a realității escaladării în curs de realizare – nu “în jurul Ucrainei”, ci cu “centrele de luare a deciziilor” la Washington și Bruxelles.

Mizele în jocul geopolitic sunt ridicate până la limita maximă, “arma atârnă pe perete”, iar conform scenariului, cineva urmează să moară în cel de-al treilea act, nu neapărat în Europa.

În opinia congress-woman din partea Partidului Republican, Marjorie Taylor Greene, americanii ar putea muri într-un război nuclear cu Rusia pentru că Ucraina dispune de materiale compromițătoare despre Hunter Biden (fiul președintelui SUA). În orice caz, sfidarea de către SUA și NATO a principiilor de securitate globală va fi cea care va crea premise pentru un conflict global. Rusia, în calitatea ei de mare putere nucleară, este capabilă să asigure atingerea obiectivelor sale geopolitice, lăsând temporar la o parte problema regională (ucraineană). Germania a declarat deja că interesele Rusiei, care este mult prea puternică, nu pot fi ignorate.

Sistemul de coordonate

Rusia nu este interesată de o confruntare cu vecinii de pe planetă sau de extinderea OTSC (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă) până la frontierele SUA. Însă demonizarea Rusiei de către America rămâne o metodă de solidarizare a statelor NATO, de asigurare a vânzărilor de arme americane aliaților și de scurgere din Europa a contribuțiilor militare.

Iată de ce publicația Breaking Defense informează cititorii: “Abordarea Rusiei față de Europa este îndreptată spre divizarea politică a alianței, de a comunica separat cu fiecare în parte și de a asmuți pe unul împotriva altuia. Acolo unde există necesitatea de a demonstra unitatea, Berlinul și Parisul alimentează narativele Moscovei – că NATO ar fi un tigru de carton, lipsit de unitate”.

Să nu uităm că „tigrul”, după acțiuni militare de 20 de ani în Afganistan, a primit un șut în fund din partea talibanilor. Trupele NATO la fel de rușinos se retrag din Irak.

Mai devreme, alianța “defensivă” a bombardat Iugoslavia, Libia și Siria fără o autorizație din partea ONU. Agresiunea Georgiei în 2008 și lovitura de stat din 2014 la Kiev, de asemenea, au fost organizate de Washington. În ultimele două episoade Rusia doar a reacționat la amenințările la securitatea națională, fără a avea la dispoziție alte variante.

Unii observatori consideră că azi Rusia în mod demonstrative își desfășoară trupele în formatul exercițiilor. Mai devreme, ziarul Washington Post a menționat: “Moscova înaintează niște cerințe vădit irealizabile doar pentru... a crea un pretext pentru niște acțiuni militare, atunci când aceste cerințe vor fi respinse”.

Presupun că ursul nu trebuie să-i fie rușine de propriile gheare, dacă vecinii din taiga i se urcă în cap. Încălcarea de către alianță a liniilor roșii în Europa de Est în 2022, marcate de Moscova, va duce în mod inevitabil la un conflict militar, care în orice caz nu se va încheia în favoarea SUA și NATO.

Nu în zadar 55 de deputați democrați din Camera Reprezentanților și Senatului l-au îndemnat, pe 26 ianuarie, pe președintele Josef Biden să anunțe strategia “de a nu utiliza primii” arma nucleară, să mențină negocierile cu Rusia și China, să stopeze dezvoltarea unei noi rachete de croazieră cu focoasă nucleară și bazare navală și a amplasării focoaselor cu putere mică W76-2 pe racheta balistică intercontinentală Trident II D5.

Pe fundalul pregătirii pentru lansări de rachete de către Flota Navală Rusă la 250 de kilometri de țărmul britanic, ministrul Apărării al Marii Britanii, Ben Wallace, a anunțat atent negocieri cu omologul său rus, Serghei Șoigu, la Moscova.

În ceea ce privește criza creată artificial de americani în Ucraina, aici nu trebuie să-și aibă loc retorica militaristă și livrările de arme de către NATO. O probabilă afganizare a Europei de Est va lovi, mai întâi de toate, asupra organizatorilor acestei aventuri militare de proporții – Washingtonul și Bruxelles.

Din exterior se observă mai bine – ministrul Afacerilor Externe al Chinei, Wang Yi, a amintit într-o discuție cu secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, pe 27 ianuarie: pentru normalizarea situației, Kievul trebuie să revină la îndeplinirea acordurilor de la Minsk.

Statele Unite și aliații lor europeni nu vor reuși să înlocuiască problema securității globale cu episodul ucrainean, să devieze de la propunerile concrete ale Rusiei. Pe de altă parte, Ucraina va rămâne pentru multe decenii înainte o antireclamă pentru democrația americană și valorile occidentale, “o Africă în centrul Europei”, instabilă și stagnată.