Adrian Năstase: România este un stat eșuat

În ajunul sărbătorii de 24 ianuarie, ziua nașterii statului român modern, fostul premier Adrian Năstase a vorbit despre slăbirea statului român și despre crizele sale.

BUCUREȘTI, 24 Ian - Sputnik. Invitat la Antena 3, Năstase a vorbit despre prăbușirea încrederii românilor în stat, dar și despre greșelile grave comise de stat ce au dus la situația actuală.

Fostul premier atrage atenția că nu s-a pierdut doar încrederea în politicieni ci s-a pierdut și încrederea în justiție. Politizarea și instrumentalizarea justiției nu au făcut altceva decât să distrugă încrederea societății în capacitatea instanțelor de a oferi judecată corectă.

Chiar și Curtea Constituțională, crede Năstase, și-a pierdut din credibilitate în momentul în care, în chestiunea pensiilor speciale, a decis arbitrar pentru protejarea pensiilor speciale din justiție.

Un exemplu grav și important, atrage atenția fostul premier este greva spontană de la STB care nu acordă atenție unei hotărâri de instanță. Pur și simplu oamenilor nu le mai pasă de deciziile justiției.

Pandemia a fost ea însăși o provocare care a dus la prăbușirea încrederii cetățenilor în autorități. Măsurile luate în contextul pandemiei, exagerate, polițienești, gafele sistemului sanitar, campania de vaccinare prost gândită și care ascunde în spate afaceri cu sume prea mari de bani, au compromis și mai mult încrederea societății în instituțiile statului.

Pur și simplu, pandemia în loc să consolideze încrederea societății în stat, a sabotat-o și mai tare. Fenomenul, atrage atenția Adrian Năstase, nu este însă unul doar românesc.

”Toate aceste lucruri împreună ne dau o imagine dezastruoasă a instituţiilor statului şi de aici un stat eşuat, cum ar zice Iohannis”, mai spune Adrian Năstase.

Încrederea societății în stat nu se poate reconstrui decât în timp, consideră Năstase, cu multă educație și cu foarte multă atenție din partea statului. Selectarea cadrelor pentru demnități și funcții publice nu se mai poate face ținând cont de rețelele politice clientelare ci de competența și capacitatea persoanelor propuse de a reconstrui încrederea societății în instituții.