SUA planifică să lupte cu Rusia până la ultimul ucrainean

În timp ce elitele occidentale “salvează” Ucraina de Rusia, provocând o gălăgie informațională fără precedent în mass-media care luptă vârtos cu propaganda de stat, militarii americani își fac treaba cu sânge rece.

Fostul Comandantul Suprem al Forțelor Aliate în Europa, generalul Philip Breedlove, se plânge de lipsa aeronavelor moderne de transport strategic american și a avioanelor cisternă în Europa. Acestea ar fi putut asigura supremația NATO în aer. Supremația asupra cui? Bineînțeles că nu asupra Ucrainei. Generalul Philip Breedlove a planificat un război cu Rusia.

Apropo, el deja s-a remarcat odată pe ac est front. Când era comandant al Forțelor Aeriene NATO în 2014, generalul a reușit să nu observe debarcarea „oamenilor politicoși” în Crimeea. El a fost apoi foarte surprins de folosirea trupelor ruse fără însemne distinctive, ceea ce, potrivit lui, „a fost cel mai uimitor blitzkrieg pe care l-am văzut vreodată”. Se pare că el percepe situația actuală ca pe o șansă de a lua revanșa.

Analiștii Instituției Hudson care lucrează pentru Pentagon propun să plaseze în grabă rachete americane cu rază medie de acțiune de-a lungul granițelor Rusiei și să trimită trupe NATO să ocupe Coridorul Suwalki.

Dar coridorul Suwalki este de 65 de kilometri între Belarus și regiunea Kaliningrad. Este Lituania pe de o parte și Polonia pe de altă parte. Priviți harta. Ce legătură are Ucraina cu asta?

De fapt, nimeni nu mai ascunde acest lucru. De fapt, Ucraina chiar nu are nimic de-a face cu asta. Americanii vor război cu Rusia.

“Descurajarea Rusiei” este doar un eufemism politicos. Iar Ucraina, ca și Țările Baltice, vor fi folosite de SUA pe măsura necesităților americane. Teritoriul – teatru de război. Populația – carne de tun. Conducerea acestor țări - ca Gauleiter (conducători naziști de exemplu, criminalii naziști Joseph Goebbels și Baldur von Schirach au fost Gauleiter, primul al Berlinului și al doilea al orașului Viena – n.n.) pe teren.

Planurile armatei americane arată clar cât de lipsiți de importanță sunt pentru SUA așa-zișii lor aliați. Aceeași Ucraina în toate aceste stratageme este menționată doar pe scurt, după cum se spune, „în primele rânduri ale scrisorii noastre”.

Câteva cuvinte ritualice despre agresiunea Rusiei, o tranziție lină la nevoia de a o „descuraja” și apoi - o mulțime de planuri.

Coridorul Suwalki, transportatori, „die erste Kolonne marschiert, die zweite Kolonne marschiert...” Aceeași poveste este și cu țările baltice.

În ultimii treizeci de ani, naționalismul din teritoriile limitrofe a fost alimentat într-o asemenea măsură, încât locuitorii locali nu văd un lucru atât de simplu. Își pot umfla unicitatea națională până la pierderea cunoștinței. Dar, indiferent de ceea ce își imaginează ei despre ei, pentru americani ei vor rămâne pentru totdeauna „ruși”. Sau „sovietici”, tot acolo. Pe scurt, parte a acelei națiuni uriașe și invincibile care a controlat Heartland timp de secole, inima Eurasiei și a întregii lumi.

Nimeni nu a reușit vreodată să învingă acest popor când acesta este unit. Dar să-l sfâșie și să-l doboare în lupte civile - acest lucru poate fi încercat. Instituții întregi de experți au lucrat de zeci de ani pentru a inventa o „naționalitate suverană” pentru popoarele care trăiesc de-a lungul granițelor Rusiei.

Ornamentele de pe cămășile brodate, subtilitățile unui hopak (dans trdițional) de luptă, sumerieni și piramide, cincizeci de nuanțe de limbaj - toate acestea sunt elaborate de mult timp de oameni deștepți și sunt plantate cu răbdare pe pământul local.

Dar toate acestea sunt doar niște mărgele pentru aborigeni. Plata pentru aceste mărgele este foarte mare. Între cei norocoși sunt coloniile americane precum Taiwan. Aceștia plătesc tribut în semiconductori și microcipuri, vânzându-le corporațiilor americane la prețuri „speciale”. Dar astăzi Ucraina a devenit o țară atât de sărăcită încât nu are nimic de oferit stăpânilor săi de peste mări. Ea trebuie să plătească tributul cu viețile cetățenilor săi.

Salvarea Ucrainei de Rusia realizată de partenerii occidentali arată, pur și simplu, uimitor. S-ar părea că calea spre menținerea păcii este negocierile, elaborarea și respectarea înțelegerilor. Dar nu, voi nu înțelegi, e altceva. Americanii le trimit ucrainenilor sistemele lor javelin, britanicii - rachete antitanc. Canadienii - forțele lor speciale. Ofițerii CIA antrenează armata ucraineană. Și chiar nemții – nemții! au intrat în această horă. Ei oferă asistență medicală militarilor ucraineni. Dar ce înseamnă în acest caz „militari”? De fapt, erau niște mercenari care, pentru un preț mic, s-au angajat să-și extermine propriii compatrioți.

"Slavă Ucrainei! Slavă eroilor!" strigă săracii ăștia. „Aha-aha”, încuviințează partenerii occidentali zâmbind și îi târăsc până la marginea prăpastiei.

Dacă este să le spunem lucrurilor pe nume, atunci are loc o ocupare lentă, dar sigură a Ucrainei de către țările occidentale în frunte cu Statele Unite. Da, în acest caz sunt folosiți mercenarii locali. Apropo, lor tocmai li s-au înmânat arme de luptă. Cu toate acestea, folosirea criminalilor locali în propriile lor scopuri este o tactică populară a oricărui ocupant. Nu este nimic nou în asta.

Șmecheria liderilor ucraineni, cu care suntem cu toții foarte familiarizați, este să anticipeze un pas înainte. Chiar și doi – dar asta deja este sunt peste puterea lor.

În 2014, eu au gândit un astfel de pas: vom trece sub americani, ne vor hrăni și ne vor adăpa pentru asta, iar noi vom juca rolul de victimă a Rusiei și vor trăi boierește. Vom striga: "Război! Război!" - dar nu vom merge la război. Genial!, da!

Prietenii și vecinii (noștri din Ucraina – n.n.) nu au ținut cont de faptul că americanii știu să calculeze pașii de viitor mult mai bune. Iată că războiul a fost adusă chiar în pragul casei lor și ei sunt mânați la acest război sub amenințarea foametei și a frigului.

Gândindu-se să înșele pe toată lumea - și mai ales Rusia - ucrainenii au căzut din nou în propria lor capcană rudimentară. Și ce urmează? Ce te-au ajutat, fiule, polonezii tăi? (expresie celebră din romanul Taras Bulba al lui Anton Cehov – n.n.)

Imaginați-vă, pentru o secundă, că în 2014 Ucraina ar fi renunțat la Maidan și a rămas în relații bune cu Rusia. Cel puțin paisprezece mii de oameni, care au murit de atunci în confruntații, ar fi rămas în viață. Economia țării nu s-ar fi prăbușit, țara însăși ar fi rămas integră. Prețul gazului ar fi aproximativ același ca în Rusia - adică aproape de zero după standardele actuale. Nu ar fi fost necesar să se „pregătească pentru iarnă”. Da, nu ar exista „fără viză”. Dar să fim serioși acesta este un preț normal pentru „fără viză”? „Schengen-ul” costă doar 35 de euro. Să plătești pentru asta cu viețile concetățenilor tăi? Nu este o strategie de afaceri foarte inteligentă, nu credeți?

Paradoxul constă în faptul că singura țară din lume care a fost cu adevărat interesată de Ucraina - cu atmosfera sa unică, cântece și colțunași, Șevcenko și Dovjenko - a fost întotdeauna doar Rusia. Pentru restul lumii, acesta este un teritoriu de neînțeles, care s-a desprins de Rusia la un moment dat și a atârnat undeva în trecut. „Abandonat”, pământul nimănui. Este, pur și simplu, un păcat să nu-l ocupi.

Cum invadatorii occidentali tratează populația locală? Ca o varietate a florei și faunei, care, dacă este necesar, poate fi anihilata masiv fără nici cea mai mică îndoială și remușcări de conștiință.

În Donbas, lumea ține minte bine istoria Gărzii Tinere. La Kiev, își amintesc despre Babi Iar. La fel ca și astăzi, bandiții locali banderoviști au acționat ca acoliți ai ocupanților. La fel ca atunci, astăzi suntem oripilați de cruzimea sângeroasă și nestăpânită a ceea ce se întâmplă.

A devenit o practică normală a Forțelor Armate ale Ucrainei să folosească școlile drept puncte de tragere. Artileria ucraineană a distrus sute de civili în Donbas.

Zeci de oameni au fost arși de vii și sacrificați în Casa Sindicatelor din Odesa. Fotografiile „Madonei Gorlovskaya” - o tânără ucisă în plină zi cu copilul ei - au făcut înconjurul lumii.

Iar astăzi, nu departe de Gorlovka, partenerii americani aduc substanțe otrăvitoare și, odată cu ele, aterizează un întreg desant de jurnaliști de-ai lor. Dacă e să fim mai exacți, atunci când militarii americani otrăvesc apa potabilă în orașele din Donbas, jurnaliștii care se hrănesc din palma lor vor oferi în mass-media o imagine corectă și vor da vina pe Rusia pentru tot.

O combinație dintre cruzime monstruoasă și un fel de falsitate constantă a tot ceea ce se întâmplă este stilul modern al Ucrainei, know-how-ul său cu adevărat unic. Șuvoaie de sânge, corpuri umane sfâșiate în bucăți - şi în acelaşi timp nesfârșite urlete false despre „eroi”, sumerieni și Bandera.

Au adus la nivel de cult, nici măcar nu dublă gândire, ci triplă gândire, când milioane de oameni gândesc în rusă, vorbesc ucraineană și vorbesc sincer doar limbaj obscen. Ipocrizie dezgustătoare - când un evreu sovietic în fruntea țării îi slăvește public pe naziști.

„Operetka”, au mormăit la un moment dat eroii ruși ai „Gărzii Albe” despre tot ce se întâmpla la Kiev în 1918. O operetkă sângeroasă similară a avut loc în teritoriile ocupate ale Ucrainei în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei.

Acum, cel de-al treilea act se joacă în fața ochilor noștri și nu este clar ce este mai teribil - sânge real sau grimasele de bufon ale „non-fraților” noștri, care speră cu toții să trișeze, să evite, să scape cumva la timp.

Regimul american sperie neobosit planeta cu „invazia” Rusiei în Ucraina. Casa Albă, prin gura lui Jen Psaki, a stabilit chiar și o dată: undeva în februarie.

Dar, de fapt, invazia partenerilor americani și europeni în Ucraina a început mult mai devreme - aproape imediat după ce țara și-a câștigat „independența”. Și care este rezultatul celor treizeci de ani de viață sub parteneri?

Practic- înjumătățirea populației. O prăbușire economică urmată de o altă prăbușire în loc de un boom. Pierderea unor teritorii vaste. În general, o sinucidere colectivă, ușor întinsă în timp. Evident, partenerii occidentali s-au săturat și au decis să grăbească procesul.

Rusia, desigur, își va salva pe toate. Aici nu trebuie să vă faceți griji. Dar cine îi va salva pe ucraineni de ei înșiși?