Cine va fi președinte al Parlamentului UE?

Cine va urma la conducerea Parlamentului European? Principalul candidat este actualul președinte interimar al instituției: Roberta Metsola.

BUCUREȘTI, 11 ian – Sputnik. Chiar dacă nu avea loc tragicul eveniment al decesului lui David Sassoli, președintele în exercițiu al Parlamentului European, mandatul acestuia (care acoperă jumătate din mandatul legislativului Uniunii Europene) s-ar fi încheiat pe 18 ianuarie.

De asemenea Sassoli își exprimase încă din toamnă intenția de a nu mai candida pentru un al doilea mandat de președinte.

Roberta Metsola este un politician european altfel. De naționalitate malteză, membră a unui partid conservator, creștin și naționalist din mica țară mediteraneană (Partidul Naționalist), Metsola este în același timp o creștină practicantă și o europeană înfocată.

De asemenea este foarte tânără (va împlini 43 de ani în câteva zile) și cu o îndelungată carieră politică de activist atât în Malta cât și la nivelul Uniunii Europene. Familistă, mamă a 4 copii, este măritată cu un politician finlandez, Ukko Metsola, membru al unui partid liberal- conservator din Finlanda.

Foarte dedicată angajamentului pentru o Uniune Europeană puternică, Roberta Metsola este în același timp o voce puternică anti-avort în interiorul Parlamentului European. Pe de altă parte, pozițiile sale cu privire la alte teme sociale, sunt mai degrabă moderat- progresiste, în ton cu mainstreamul discursului politic european.

Acest lucru o face un candidat cu șanse, dar și atipic având în vedere evoluțiile ideologice, tot mai asumat progresiste ale instituțiilor europene din ultimii ani.

Chiar Parlamentul european, privat de responsabilități politice reale și-a asumat rolul de locomotivă ideologică pentru ideologiile progresiste, în ciuda opoziției tot mai fragile a taberei conservatoare și eurosceptice.

Eventuala sa alegere în funcția de președinte al Parlamentului European ar putea fi însă o șansă de echilibrare a dezbaterilor ideologice în Parlamentul European, mai ales că fostul președinte era mult mai puțin nuanțat în convingerile sale progresiste și de stânga și un adversar declarat al politicilor conservatoare ale ”copiilor teribili” ai UE: Polonia și Ungaria.