Boboteaza - Botezul Domnului în Iordan

Botezul Domnului este una din cele mai mari şi mai iubite sărbători creştine din calendarul bisericesc. În fiecare an, credincioşii dar şi cei mai puţin credincioşi, vin la biseriă să primească binecuvântare şi agheasmă.

Botezul Domnului Iisus Hristos în apele Iordanului este considerat de Biserică și teologi ca momentul în care acesta începe activitatea Sa de propovăduire a Evangheliei și mântuire a lumii. În apele Iordanului, chiar în momentul botezului Său, El este recunoscut și proclamat ca Fiul lui Dumnezeu și ca Mesia.

Sărbătoarea aceasta se suprapunea în vechime cu Naşterea Domnului - Crăciunul. Acest lucru este vizibil şi acum în practica unei Biserici străvechi, cum este cea armeană. De la această suprapunere din vechime a rămas obiceiul de a posti aspru cu o zi înainte de Bobotează, o reminescenţă a postului Crăciunului, mutat, dimpreună cu Crăciunul în luna decembrie.

Pentru credincioși, sărbătoarea Botezului Domnului (Boboteaza) este și o sărbătoare ce este legată strâns de primele zile ale noului an.

Sfințirea apelor, binecuvântarea cu agheasmă a caselor, a gospodăriilor și ogoarelor, rugăciunile pentru a se înnoi firea lucrurilor, sunt ca un adevărat revelion duhovnicesc, care pregăteşte şi sfinţeşte trecerea într-un nou an, cu binecuvântarea lui Dumnezeu

Acest lucru se vede chiar în slujba sărbătorii, care vorbeşte despre înnoirea lucrurilor: ”Iată curățirea, iată mântuirea și înnoirea tuturor și luminarea a venit la ai Săi! Deci să ne lipim de Dânsul prin curățirea vieții!” (Minei)

Agheasma cea Mare

Obiceiul central al sărbătorii Bobotezei este mersul la biserică şi, după participarea la Liturghie, primirea Aghesmei celei Mari, apa sfinţită special de această sărbătoare, pe care, în zilele următoare credincioşii trebuie să o consume cu evlavie şi atenţie.

Important de subliniat că Agheasma Mare este diferită de agheasma „mică”, sfinţită de preoţi în timpul anului cu diverse ocazii. Dacă ultima este o apă binecuvântată, credinţa Bisericii este aceea că Agheasma Mare este mijlocul prin care Dumnezeu dă binecuvântări particulare celor credincioşi.

După tradiţie, din Aghiasma Mare se gustă de 8 ori, în dimineaţa celor 8 zile de după sărbătoare, având grijă să nu fi mâncat şi băut nimic înainte de aceasta. Prin această prioritate pe care o dăm apei sfinţite, arătăm că de fapt punem înainte pe Dumnezeu şi credinţa, lucrurilor lumeşti şi materiale.

După aceste 8 zile, Aghiasma Mare se mai poate consuma doar în zilele de post, sau în zilele de sărbătoare când, neputând să ne împărtăşim, dorim o mângâiere duhovnicească.

Un alt obicei, care se practică mai ales în localităţile de pe malurile unor ape mai mari, este cel a binecuvântării acestor ape.

După terminarea Liturghiei şi sfinţirea Aghesmei Mari, clericii stropesc rostind rugăciuni speciale, apele râurilor, lacurilor şi mării.

De asemenea se poartă şi obiceiul aruncării unei cruci în apele binecuvântate, cruce recuperată de tineri sau mai puţin tineri temerari, care se aruncă astfel în apele reci.

Un alt obicei ce nu este însă binecuvântat de Biserică este acela că în noaptea de ajun a Bobotezei, fetele care adorm cu o crenguţă de busuioc binecuvântat sub pernă, îşi vor visa ursitul.

Obiectiv vorbind, la Botezul Domnului s-au curățat și s-au lămurit lucrurile la nivelul întregii creații.Însă sub picăturile aghesmei ce ne va stropi mâine, gustând apa sfințită și pregustând Răul Vieții ce ne va răcori în Ierusalimul cel Ceresc, începem (sau ar trebui să o facem) o lucrare subiectivă: aceea a curățirii și lămuririi fiecăruia dintre noi în parte.