Cum arată ”tabăra suveranistă” din România? Bilanț la sfârșit de 2021

Tabăra suveranistă din România este una brăzdată de foarte multe falii. La rigoare vorbind, este greu să vorbim despre o ”tabără suveranistă” ci de mai multe tabere, aflate în alianțe conjuncturale, dar mai degrabă tensionate decât consolidate.

BUCUREȘTI, 29 dec – Sputnik. Desigur, dominantă în acest moment este prezența AUR. AUR a intrat în Parlamentul României, după zeci de ani în care prezențele suveraniste și conservatoare erau individuale și oarecum contextuale. Niciun partid politic parlamentar, de la PRM încoace, nu și-a asumat un discurs patriotic, suveranist și conservator.

E drept, PSD în perioada în care a fost condus de Liviu Dragnea a avut acest trend, dar tranziția PSD de la un partid mainstream de stânga, la un partid suveranist de centru a fost împiedicată chiar prin arestarea liderului său. Fiind vorba de PSD, cel mai mare partid al României, foarte probabil o astfel de tranziție spre suveranism a fost văzută ca o amenințare atât pentru Washington cât și pentru Bruxelles.

PSD a revenit la un socialism european corect politic, dar o parte importantă din electoratul său este mai degrabă sensibil la mesajele naționale, conservatoare, suveraniste, decât la propaganda standard, euro-atlantistă.

Copilul de AUR al așteptărilor suveraniste

AUR a intrat în Parlament pe baza unui val de dezamăgire față de efectele euro-atlantismului, dar și de așteptare: apăruse pe ”piața” politică nevoia unui partid suveranist.

Evoluțiile ulterioare alegerilor din 2019, transformarea pandemiei Covid în prilej de forțare a tranziției spre dictatură în societățile occidentale, criza energetică, accentuată de obsesiile ideologice ”green” ale decidenților europeni, haosul geopolitic alimentat de SUA, au lărgit și consolidat tot mai mult bazinul electoral suveranist.

De unde la începutul lor politic cei din AUR încă încercau să sublinieze aproape la fiecare intervenție, angajamentul lor euro-atlantic sau anumite poziționări rusofobe și maghiarofobe, evoluțiile politice au făcut ca liderii AUR să devină tot mai siguri pe ei, cu un discurs din ce în ce mai curajos.

Șoșoacă - o locomotivă politică în căutarea unui tren

Dar AUR nu sunt singuri, deși sunt, evident, cei mai importanți în tabăra suvernistă. Un personaj cheie, cu mare anvergură mediatică este senatorul Diana Șoșoacă.

Orice se poate spune despre Diana Șoșoacă, dar nu că nu ar fi un politician puternic și curajos. E drept, și pe fondul unui legislativ foarte anemic intelectual și lipsit de voință politică, vocea Dianei Șoșoacă a devenit vocea cea mai puternică din Parlamentul României.

Intrată în Parlament pe listele AUR, Șoșoacă a intrat repede în conflict cu cei doi lideri ai partidului, începând o carieră politică independentă, dar cu o notorietate în creștere. Sondaje diverse și credibile o dau chiar ca lider de opinie.

În jurul Dianei Șoșoacă apare o tabără alcătuită din jurnaliști independenți, politicieni, precum Ninel Peia, activiști sociali și oameni simpli dar implicați, ceea ce face plauzibilă prognoza apariției unui nou partid politic condus de doamna Șoșoacă.

Revenirea lui Liviu Dragnea

A treia tabără este cea a partidului născut sub brandul lui Liviu Dragnea. Alianța Pentru Patrie (APP), creat de Codrin Ștefănescu, dar asumat ca partid ”al lui Dragnea” a apărut relativ repede după ieșirea din penitenciar a fostului lider PSD.

Acesta se bucură de o susținere și o simpatie reală în societate, este regretat de cercurile suveraniste și conservatoare din PSD, este reabilitat în ochii marelui public după valul de acuze care l-au lovit în perioada 2016-2019. Tot mai multă lume, văzând ce a urmat după venirea la putere a PNL și USR, regretă PSD-ul lui Dragnea.

De asemenea, un atu aparte are acest partid prin implicarea lui Dragnea și Ștefănescu. Ambii, departe de a fi niște politicieni idealiști, sunt deja ”cu vechime” pe plan organizatoric, cu experiența construcției de organizații de partid.

De aceea APP este, în perspectiva lui 2024, un partid ce are potențialul de a intra în Parlamentul european, în Parlamentul european, de a câștiga alegeri locale.

O surpriză este renașterea PNȚCD. Această renaștere este, paradoxal sau nu, tot meritul lui Liviu Dragnea. Numirea lui Cristian Terheș, din partea PNȚCD, pe loc eligibil în lista pentru euro-parlamentare a PSD a făcut posibilă intrarea în Parlamentul european a unei voci curajoase ce are deja anvergură continentală.

Terheș a devenit deja un nume important al luptei nu doar românești ci și europene împotriva dictaturii sanitare. Iar Aurelian Pavelescu, liderul PNȚCD, a renăscut de asemenea ca voce în online ce e explicit suveranistă.

”Electronii liberi” ai mișcării suveraniste

O a patra tabără este cea din jurul proiectului ”Legii Suveranității”, inițiativă a avocatului Dan Chitic, lângă care se găsesc diverse personalități civice și politice precum Iulian Capsali sau deja foarte puternicul influencer Aurelian Popa.

Un alt grup tot mai coerent ideologic și mai vizibil mediatic este cel din jurul avocatului Gheorghe Piperea, una din vocile deosebit de importante din tabăra suveranistă din ultimii doi ani de zile.

Gheorghe Piperea deja construiește în jurul său o platformă civică ce are șanse să devină și una politică, dar categoric deja influențează ideile din tabăra conservator-suveranistă.

Un alt grup se conturează în jurul lui Călin Georgescu. Alături de nume cunoscute, precum cel al lui Ovidiu Hurduzeu, Călin Georgescu construiește un grup de reflecție și de influență civică ce va avea un cuvânt de spus în perioada următoare.

De asemenea, personalități individuale încep să construiască în jurul lor stări de spirit. Contextul acestui amestec de haos și dictatură sanitară au obligat mai multe personalități să iasă din rezervă sau resemnare și să devină vectori de opinie tot mai importanți pentru tabăra suveranistă.

Dintre aceștia trebuie menționați Adrian Severin, Varujan Vosganian și Cosmin Gușă. Politicieni vechi, cunoscători atât ai meseriei de politician cât și al mediului politic românesc, cei trei devin vocile rațional suveraniste în această perioadă de dezagregare a vechii ordini mondiale, cu consecințe și pentru România.

Aș mai menționa, fără să am pretenția că îi pot pomeni pe toți, voci tot mai puternice, precum a scriitorului Alexandru Petria, a Ancăi Radu, intervențiile raționale și moderate de pe vlogul său, ale lui Ion Cristoiu, pe Codruța și pe Cosmina Cerva, pe Oana Lovin sau pe Iozefina Pascal.

Biserica Ortodoxă revine pe scena societății civile

Nu se poate încheia această analiză fără menționarea unui fenomen foarte relevant, care merită multă atenție: al venirii Bisericii Ortodoxe române pe scena societății civile românești.

Dacă în anul 2020 doar vocea arhiepiscopului Teodosie Petrescu spărgea zidul de cumințenie corectă politică și de supunere față de autorități al BOR, am văzut în 2021 cum tot mai multe voci de ierarhi s-au ridicat cu tot mai multă claritate și fermitate, împotriva alunecării României și Europei într-o nouă noapte totalitară.

Ierarhi ca Ciprian al Buzăului, Ambrozie al Giurgiului, Macarie al Europei de Nord, Iustin al Maramureșului, au devenit, alături de Teodosie al Tomisului, adevărate voci profetice, care readuc Biserica Ortodoxă română pe scena societății civile românești, acolo unde este locul tuturor cultelor religioase.

Ce este de făcut?

După 2021, devine tot mai clar că tabăra suveranistă devine cu adevărat relevantă în România după 30 de ani de haos ideologic și iluzii euro-atlantice.

Cum va evolua această tabără? Războaiele interne, dintre diverșii vectori de opinie și lideri politici suveraniști vor consuma energia deja cumulată? Sau energiile se vor uni și vor oferi României și Europei oportunitatea unui 2024 în care România va redeveni suverană?

Răspunsul la aceste întrebări îl va oferi doar trecerea timpului.