Britanicii se pregătesc de fugă din Ucraina

Militari britanici sunt staționați în zona orașului Yavoriv.

de Aleksandr Habarov

Militarii britanici sunt gata, la nevoie, „s-o șteargă” din Ucraina. Publicația britanică Daily Express a anunțat despre existența unor planuri de evacuare, făcând referire la ministrul Apărării al Regatului Unit, Ben Wallace, care i-a asigurat pe toți că subordonații săi nu vor lupta cu rușii pe teritoriul ucrainean – “acest lucru este puțin probabil”. Potrivit ziarului, majoritatea britanicilor sunt dislocați în zona orașului Yavoriv, aflat la mică distanță de Polonia, unde ar și putea fi evacuați “în cazul declanșării unui război cu Rusia”.

Nu există nicio informație exactă despre ponderea grupării britanice în Ucraina. Pe site-ul Ministerului Apărării al Regatului Unit sunt indicate următoarele: “Armata britanică acordă asistență Ucrainei, antrenând forțele armate ucrainene, (...) începând cu pregătirea de bază și medicală și terminând cu instrucțiuni de luptă cu lunetiștii, tehnica blindată și artileria”. Se știe că, pe lângă instructorii de teren, au fost expediați și specialiști în prevenirea (dar și crearea) amenințărilor cibernetice. Potrivit serviciilor de informații ale RPD, în unele zone ale Donbasului, aflate sub controlul Kievului, se află un grup de specialiști britanici în arme chimice. Reprezentanții RPD au ajuns la concluzia că adversarii s-ar pregăti de comiterea unui atac cu utilizarea substanțelor toxice.

În 2018 a apărut informația că pe teritoriul Ucrainei acționează militarii brigăzii 77 de tip hibrid a Majestății Sale, care a fost creată pentru “a conjuga toate capacitățile de reacție la provocările războaielor și conflictelor actuale, pentru că acțiunile pe câmpul de luptă nu presupun doar acțiuni violente”, cu alte cuvinte, este vorba de desfășurarea unui război informațional. Anume acesta, în contextul ideii promovate despre “amenințările militare din partea Rusiei” are acum o importanță crucială pentru Londra, mai mare decât construcția bărcilor militare pentru Ucraina sau trimiterea unor vehicule blindate vechi “Samson”, așa cum a fost în 2015.

Nu trece nicio zi fără ca în presa britanică să nu apară vreun motiv pentru a vorbi despre Rusia ca despre o țară „care se pregătește să atace Ucraina”. Dacă nu există niciun motiv, atunci se procedează așa cum a procedat ministrul pentru Probleme de Securitate, Damian Hinds: pur și simplu a inclus Rusia în lista celor mai periculoase state pentru Marea Britanie, alături de China, Iran și Coreea de Nord: “Ei pot promova și promovează operațiuni informaționale și participă la ele prin diverse mijloacele”. Însă, ministrul a trecut modest sub tăcere acțiunile energice ale țării sale în acest domeniu, chiar dacă ar avea multe motive de laudă.

În ajunul discuțiilor substanțiale dintre Rusia și SUA, în Marea Britanie se este modelat cu o energie întreită imaginea unui Kremlin “perfid”. Sarcina principală este de a nu admite aprecieri obiective a ceea ce se întâmplă în relația dintre NATO și Rusia.

Cerând garanții de securitate pentru Rusia, Vladimir Putin a formulat o poziție absolut clară:

“Rusia nu vrea să vadă grupări străine la frontierele sale. Nu este atât de greu de înțeles acest lucru. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă China ar crea o alianță cu Canada? Statele puternice nu ar tolera așa ceva” – profesorul de la Universitatea din Boston Joshua Shifrinson consideră juste cerințele lui Putin. Ar trebui de adăugat că, în cazul NATO și Ucraina este vorba de o alianță care prin definiție are o atitudine ostilă față de Rusia.

Poziția colectivă a Occidentului constă în nerecunoașterea prin orice mijloace a unor lucruri evidente. “Deblocarea livrărilor de armamente (Ucrainei) prin intermediul statelor NATO trebuie să devină o prioritate (...). Trebuie să spunem tranșant că Ucraina este problema cheie a securității europene și aliații sunt gata să renunțe la proiectele economice comune cu Rusia, cum ar fi ”Nord Stream - 2”, scrie Orysia Lutsevych, angajatul centrului britanic de analize Chatham House, reflectând asupra dorinței ucrainenilor de a lupta. – Dorința de a apăra Ucraina cu arma în mână și-au exprimat-o 60 la sută dintre cetățenii ucraineni”.

Inițial, ediția londoneză, apoi cea din New York a ziarului Times, au publicat materiale identice despre rezerviștii ucraineni care se antrenează în împrejurimile Kievului, pentru a purta un război de gherilă “în cazul invaziei rusești”. “Cu cât mai multe sicrie vom trimite, cu atât mai mult se vor pune ruși pe gânduri”, își împărtășesc ei visurile cu cititorii din Marea Britanie și America.

Aprecierile ediției din New York a capacității de luptă a “partizanilor” sunt ceva mai reduse decât în cazul expertului londonez Lutsevych: “pentru Ucraina” sunt dispuși să lupte nu 60, ci 24 la sută. O astfel de diferență provoacă semne de întrebare cu privire la caracterul obiectiv al studiului, în cazul în care acesta a fost de fapt realizat. În presa occidentală ucrainenii sunt mișcați ca niște pioni, hotărându-se în locul lor ce și-ar dori și ce nu și-ar dori.

Un scenariu similar era desfășurat în perioada promovării “primăverii arabe”. Atunci, pe insulă era relatat de asemenea pe larg despre regimurile sângeroase și rezistența curajoasă, erau alimentate provocările deschise, pentru ca ulterior cu falsă compasiune să contabilizeze victimele și să le pună cu satisfacție pe seama “despoților și tiranilor”, care trebuie pedepsiți neapărat.

Ajunși în aceeași situație în Afganistan, aliații din NATO deja s-au reformatat: ca să vezi, ei pur și simplu “au disponibilizat forțele pentru a acționa în alte părți ale lumii”. Așa a explicat fuga din Kabul secretarul de stat Antony Blinken, fără a preciza unde anume “au de gând să acționeze”.

Însă eșecul din Afganistan nu a rămas fără urmări: amplificând isteria în jurul iminentei “invazii a lui Putin” în Ucraina, conducătorii militari britanici au declarat că sunt gata deja să fugă de acolo – în caz că se întâmplă ceva. Prudenți, ce să mai zici.