Europa este condamnată să-i plătească Rusiei: O va costa scump

Criza energetică și financiară prelungită care a cuprins planeta a intrat în mod logic în următoarea etapă, când statele care dețin suficiente resurse și voință vor începe să recroiască harta lumii.

de Serghei Savciuk

Și ceea ce este acestei recroiri a hărții lumii, fără a folosi tancuri și avioane de luptă.

Potrivit Administrației Informațiilor Energetice a SUA (EIA) (US Energy Information Administration – în original), Statele Unite ale Americii urmează să devină principalul exportator mondial de gaz natural lichefiat (GNL) la începutul anului viitor, depășind Australia și Qatar.

Acest eveniment nu este mai puțin important decât, de exemplu, dotarea armatei cu rachete hipersonice și a unui submarin nuclear de nouă generație - și iată de ce. De la mijlocul lunii decembrie, prețurile la energie au încetat să stabilească noi recorduri, deși nu se grăbesc să coboare de pe piedestalul lor istoric.

În general, în Europa, costul pentru o mie de metri cubi de gaze naturale în contractele spot s-a oprit la aproximativ 1.400 de dolari, dar, în special, în Germania, costul unui megawat-oră de energie electrică a depășit nivelul de două sute de euro.

S-ar părea că nu ar putea exista o dovadă mai clară a beneficiilor și avantajelor contractelor pe termen lung pentru furnizarea de resurse energetice, care sunt de obicei oferite de companiile rusești. Dar nu, așa cum arată practica, inginerii puterii și politicienii trăiesc în lumi diferite, care nu se intersectează. A devenit cunoscut faptul că Comisia Europeană, în viitorul apropiat, va interzice încheiere contractelor pe termen lung, mai precis, țările și companiile de stat vor fi treptat obligate să abandoneze astfel de relații marfă-bani pentru a le pune capăt complet până în 2049.

Bruxellesul nici măcar nu ascunde că acest lucru este făcut pentru a provoca pagube Rusiei, care, pe baza datelor de la sfârșitul anului 2020, furnizează o treime din toate gazele naturale consumate de Europa.

Ideea însăși a contractelor spot în masă a fost prezentată inițial publicului larg ca un instrument de reducere a costurilor bugetare, deoarece teoria modernă a pieței susține că contractele unice nu permit formarea monopolurilor (a se citi - rusești) și conduc întotdeauna la reducerea prețurilor.

Anul care a trecut a arătat că nicio regulă nu poate fi considerată o axiomă, dar Bruxelles-ul în rusofobia sa nu mai putea fi oprit.

Din exterior, astfel de evenimente par întotdeauna spontane, dar nu sunt. Jucătorii de pe piață au urmărit de multă vreme nașterea acestei scheme eminamente politice și absurde din punct de vedere economic. Și planurile lor s-au bazat pe înțelegerea unor noi tendințe, inițial imperceptibile.

Să recunoaștem că americanii au fost ingenioși. Statele, ale căror afaceri militare după ce au fugit din Afganistan, sincer vorbind, nu merg prea bine, au prins corect schimbarea vântului financiar global. Și geopolitic, desigur, de asemenea - până la urmă, doar cei care au suficiente resurse au greutate pe arena mondială.

În 2020, Statele Unite au devenit unul dintre primii trei exportatori mondiali de GNL. Astăzi, înaintea lor sunt doar Australia și Qatar, care de la începutul acestui an au vândut în străinătate 75,8, respectiv 73,4 milioane de tone de gaz lichefiat.

Pentru americani, aceeași cifră era de 66,5 milioane de tone, sau 91 de miliarde de metri cubi, ceea ce înseamnă mult. Mai mult decât atât, în următoarele luni, Statele Unite sunt pregătite să-i elimine pe toți concurenții.

În Louisiana, cea de-a șasea etapă a uzinei Sabine Pass GNL, cu o capacitate de 5,2 milioane de tone, a fost deja pusă în funcțiune, iar construcția fabrica Calcasieu Pass, cu o capacitate de zece milioane de tone, este și ea pe ultima sută de metri.

Mai mult, Comisia Federală de Reglementare a Energiei (FERC) a aprobat recent o creștere a producției la fabrica Corpus Christi din Texas. Planurile includ, de asemenea, construirea unei noi instalații Golden Pass, cu un orizont de lansare în 2024.

Planurile includ, de asemenea, construirea unei noi instalații Golden Pass, cu un orizont de lansare în 2024. Ca noutăți suplimentare, putem aminti și interdicția directă, semnată recent de Joe Biden, pusă pe investițiile fondurilor americane în construirea de noi întreprinderi energetice în străinătate. Se presupune că este vorba despre protejarea mediului, reducerea consumului de cărbune și reducerea „industriilor intensive în carbon”.

Totuși, din anumite motive, nu interzice investițiile în terminale de regazeificare pentru primirea GNL, deși orice ecologist va spune că în timpul transportului și transformării gazului lichefiat au loc scurgeri de metan, care este de zeci de ori mai dăunătoare pentru atmosferă decât obișnuitul dioxid de carbon.

Ce cred Australia și Qatar despre acest lucru este încă necunoscut, dar nu există nicio îndoială că nimeni nu va renunța pur și simplu la cotele de piață și la profituri.

Și alții au înțeles cum se schimbă mediul global. De exemplu, Egiptul încearcă să devină un jucător de talie mondială.

Până de curând, proiectele sale de GNL au stagnat - mai întâi din cauza așa-numitei primăveri arabe aprinse în Orientul Mijlociu, iar mai târziu - din cauza confruntării cu Turcia.

Dar iată că recent a devenit cunoscut faptul că compania egipteană EGAS LNG a închis toate ofertele de licitație până la sfârșitul anului inclusiv, adică tot GNL egiptean a fost vândut.

Se observă o criză energetică în regiunea cu cele mai bogate rezerve de hidrocarburi, și atât de gravă încât prim-ministrul libanez i-a cerut recent oficial președintelui egiptean să asigure aprovizionare cu gaze suplimentare, întrucât țara se confruntă cu o penurie totală de energie.

Cairo a înțeles perfect beneficiile pe care le promite statutul de exportator și a făcut pași fără precedent pentru a atinge acest obiectiv.

Pentru a crește producția, Egiptul a început să cumpere gaz din Israel - în special, a fost construită o conductă de gaz din portul israelian Ashkelon până la egipteanul El-Arish.

Egiptenilor atât de mult le-a plăcut încât chiar acum negociază cu Cipru construirea unei alte autostrăzi prin care gazele naturale vor ajunge la terminalele egiptene de lichefiere.

De altfel nimic surprinzător - cererea și prețurile astronomice determină oferta.

Și cum rămâne cu Rusia, noi am ratat momentul din nou?

În niciun caz. De curând compania Novatek a încheiat un acord cu investitori străini în valoare de peste 20 de miliarde de dolari. Proiectul comun „Arctic LNG - 2” presupune construirea unei centrale de lichefiere a gazelor naturale furnizate din zăcămintele Salmanovskoie și Ștormovoie cu o capacitate totală de 19,5 milioane de tone sau 27 de miliarde de metri cubi. Toate cele trei linii de producție vor fi operaționale până în 2025 și vor dubla cantitatea de GNL produsă în Iamal.

Revenind la începutul conversației noastre de astăzi, observăm că Statele Unite, precum Australia și Qatar, văd Asia ca piață principală, în mod tradițional în creștere rapidă în termeni industriali și demografici.

În mod implicit, Rusiei îi revine Europa, care, cu o perseverență demnă de alt scop, cere trecerea la contractele spot și, prin urmare, va fi obligată să plătească mai mult acelorași ruși.

Și asta doar pentru faptul că nimeni nu plănuiește să aducă în masă alte gaze naturale lichefiate în Lumea Veche.

Un fapt nou poate fi citat drept confirmare. Transportatorul de gaze Coral Fungia a sosit zilele trecute în portul Klaipeda și a livrat Lituaniei a doua partidă de combustibil rusesc într-o săptămână. Estre vorba de Lituania pe care în acest moment cei doi vecini ai săi baltici încearcă să o forțeze să reia tranzitul energiei electrice din Rusia și Belarus. Europa este, pur și simplu, condamnată să coopereze cu țara noastră - și, având în vedere tendințele actuale, va fi benefic pentru cel puțin una dintre părți.