Desființarea Tratatul Cer Deschis – inițiativa SUA cu urmări periculoase

Pe 18 decembrie Rusia se retrage oficial din Tratatul privind cerul deschis, în replică la retragerea din tratat a Washingtonului pe 22 noiembrie 2020.

Inițiativa distrugătoare a SUA pentru securitatea internațională nu este singurul exemplu de ignorare de către americani a intereselor aliaților europeni și asiatici, dar și a vecinilor de pe planetă.

Washingtonul s-a retras în mod unilateral din acordurile “incomode” legate de apărare antirachetă și INF. Următoarea „victimă” ar putea deveni Tratatul Spațiului Extraterestru, care interzice desfășurare în spațiul cosmic a armelor de distrugere în masă (misiunile îndelungate spațiale ale navei X-37 ale forțelor ariene ale SUA rămân absolut secrete). În lupta pentru un viitor luminos al Americii, Pentagonul are nevoie de mâini absolut dezlegate – e o prioritate globală, strategice. Sistemul european de securitate poate fi ignorat.

Tratatul pentru Cerul Deschis (semnat pe 24 martie 1992 la Helsinki, a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2002) permitea zboruri dozate ale avioanelor străini cu echipament special de fotografiere în spațiul aerian al 34 din 57 de state OSCE, inclusiv SUA și Canada. Cotele anuale de control al activității militare pentru SUA și grupului din componența Republicii Belarus și Rusia au constituit 42 de zboruri în diverse state. Germania, Canada, Franța, Marea Britanie, Italia, Turcia și Ucraina putea să efectueze până la 12 zboruri. Informația era inclusă într-o bancă comună de date, accesibilă tuturor părților semnatare.

Să nu exagerăm importanța Tratatului Cer Deschis, în calitatea lui de instrument al culegerii de informații militare. Aparatele spațiale militare contemporane ale Rusiei, Chinei și țărilor NATO sunt “suspendate” deasupra teritoriului potențialului inamic, adică au capacitatea de a acumula un volum mai mare de informații operative (într-o gamă largă de radiații electromagnetice). Cu toate acestea, tratatul elaborat cu o participare activă a Rusiei a devenit un simbol politico-militară important al încrederii, deschiderii, o premisă pentru un optimism istoric.

Iată de ce pe 22 noiembrie 2020 Kremlinul și-a exprimat regretul cu privire la retragerea Washingtonului din Tratatul Cer Deschis – invocând un fals pretext al nerespectării de către Rusiei a unor puncte ale acordului (cum ar fi interzicerea zborurilor avioanelor americane de-a lungul frontierelor rusești în apropiere de Abhazia și Osetia de Sud). Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a menționat că fără partea americană tratatul va fi unul “neviabil”. Pentru Moscova este absolut inacceptabilă o astfel de situație umilitoare, în care țările NATO, parte a Tratatului Cer Deschis ar putea împărtăși cu Pentagon “informație comună” despre activitățile militare ale Rusiei și aliații ei apropiați.

A se arunca vina pe altul

Mai devreme, Washingtonul a fost primul care înaintat idea unor zboruri reciproce (culegere de informații sub acoperirea “politica deschiderii”), apoi a inițiat trecerea realizării tratatului pe o bază digitală (realizarea avantajului tehnico-științific). Deschiderea obiectivelor militare pe teritoriul rus pentru fotografieri aeriene pentru “parteneri” a fost o decizie deficilă. Iar când Rusia și-a creat o infrastructură digitală mai performantă pentru observarea cu avioanele sale a “cerului deschis”, SUA au început să creeze “no fly zone” și alte bariere.

Mai devreme, Departamentul de Stat a declarat că Rusia își utilizează imaginile realizat în cadrul Tratatului Cer Deschis “în interesele noii doctrine rusești agresive de aplicare a loviturilor asupra infrastructurii de o importanță critică” din SUA și Europa cu ajutorul munițiilor cu precizie înaltă”. De parcă Rusia n-ar dispune de o grupare de aparate cosmice militare pentru “luare în vizor”.

În povestea cu Tratatul Cer Deschis este izbitor faptul cum SUA și NATO încearcă să obțină niște avantaje unilateral, precum și denaturarea faptelor și minciunile crase, dorința de a arunca vina pe alții. Între timp, în spatele acuzațiilor americane în adresa “nedemocraticelor” Rusia și China există dorința de a păstra un nivel înalt al consumului în SUA din contul altor țări.

Retragerea Washingtonului din tratatele cu privire la apărarea antirachetă, INF și Cer Deschis reflectă o strategie generală. Pentru o continuă dezvoltare a unor scenarii în teatrul de operațiuni militare din Europa și Asia-Pacific, Pentagonul își propune să elimine barierele create de tratate, în ceea ce privește tipurile de rachete, raza lor de acțiune, geografia amplasării, inclusiv ale celor hipersonice.

Și dacă doctrina separată a utilizării de către forțele aeriene ale SUA este definită ca o “schema operativă proactivă și reactivă pentru sporirea viabilității și totodată cu o generare a puterii militare pe întregul continuum de descurajare integrată”, acest lucru presupune doar o pregătire de un război cu Rusia și China cu utilizarea tehnologiilor avansate.

Funcția executivă

Acțiunile stângace ale Pentagonului ar putea dăuna aliaților europeni și asiatici ale SUA, însă realizarea unei politici globale fără pierderi colaterale este imposibilă. Oare înțeleg acest lucru cei din Lumea Veche?

În cadrul unei conferințe recente ale “atlantiștilor” la Berlin (23 noiembrie) a avut loc un dialog notabil despre Cerul Deschis.

Werner Sonne din conducerea Asociației Atlantice Germane:

- Unul din cele mai importante instrumente ale cooperării între Orient și Occident a fost Tratatul Cer Deschis, care, cu regret, a fost anulat. Există o disponibilitate din partea NATO de a reinventa sau reveni la acest tratat? Oare sunte gata să discutăm cu Rusia, pentru a reveni la acest instrument foarte important?

Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO:

- NATO lucrează asupra controlului asupra înarmărilor, inclusiv Tratatul Cer Deschis, însă am observat anumite probleme legate de respectarea lui de către partea rusă, regretăm, de asemenea, decizia Rusiei, însă suntem gata să discutăm, suntem gata de dialog. Iar pentru mine dialogul legat de controlul asupra armelor nu este un semn al slăbiciunii... Suntem singuri în propriile noastre forțe, suntem puternici, suntem uniți, iată de ce nu ne este frică să discutăm cu Rusia.

Întrebarea a fost exact, iar răspunsul a fost unul vag. Soarta tratatului este predictibil de tristă.

Stoltenberg viclenește, înțelegând că Tratatul Cer Deschis a fost distrus de Statele Unite în propriile interese. În pofida protestelor Germaniei și altor state UE, Washingtonul nu avea nevoie de discuții democratice. Alianța Nord-Atlantică are un nivel redus de liberate în dezvoltarea dialogului sau confruntării între Occidentul și Orient. Sistemul de acorduri nu mai stingherește. Opinia europenilor nu mai are nicio valoare. Presupun, rachetele hipersonice cu o rază medie de acțiune a Pentagonului nu sunt acceptate în Europa doar pentru că acestea nu reușesc să-și ia zborul în cadrul testelor din SUA.

Șeful Statului Major al Forțelor Armate ale Rusiei, Valeri Gherasimov a declarat recent:

“Amplasarea rachetelor cu o rază medie și scurt de acțiune în Europa și în regiunea Asia-Pacific creează o amenințare serioasă pentru securitatea regională și globală. Iată de ce propunerea noastră cu privire la moratoriul reciproc asupra desfășurării unor astfel de rachete rămâne în vigoare”.

Trenul cu numele Tratatul Cer Deschis nu a plecat, însă MAE al Rusiei a publicat astăzi proiectele de tratate cu SUA și NATO cu privire la garanții de securitate. Dacă “partenerii” nu vor fi mulțumiți de propunerile Moscovei cu privire la detensionare, nu vor convinge “noua formulă de securitate”, atunci lumea va fi salvată de frumusețea armelor rusești.