Afacerea Șoșoacă: Ciucă și nedemnitarii României

Afacerea Șoșoacă a provocat reacții la cel mai înalt nivel. În Italia ele au fost justificate de politica cinică a autorităților de acolo. La noi ele sunt justificate de criza de demnitate a autorităților de aici.

Faptul că premierul României a decis să se implice în scandalul provocat de echipa de jurnaliști italieni, spune din păcate multe despre puțina lipsă de demnitate a demnitarilor români. Poate că, pentru corectitudinea exprimării, ar trebui să înlocuim termenul ”demnitar” cu cel mult mai potrivit, de ”nedemnitar”.

Este sub demnitatea guvernului României să intervină într-un scandal jurnalistic ce, privit cu obiectivitate și de la distanță, ține de derizoriu și de senzațional.

Sesizarea ministerului italian de Externe trebuia preluată și tratată prin proceduri diplomatice la nivelul funcționarilor de ambasadă și de la MAE românesc. Și atât. Nici măcar ministrul de externe, Bogdan Aurescu nu ar fi trebuit deranjat pentru o astfel de problemă. Ce să mai vorbim de premier?

Orice general poate avea în buzunarul său trese de caporal

Însă premierul are limitele sale. Deși este general cu multe stele, deși o întreagă fabrică de propagandă jurnalistică a fabricat un soi de ”erou de război” din el, deși, desigur, este și doctor în ceva, cu doctoratul bine secretizat, pentru ca domnul Ciucă să nu aibă parte de soarta lui Florin Roman, probabil, mentalitatea actualului premier este una de subofițer.

El are un cult al autorității și al respectului față de superiori. Ceea ce în armată este firesc, de înțeles, dar este chiar periculos când vine vorba de politică națională.

România, aceasta și până la domnul Ciucă, nu a înțeles, la nivel de oficiali și ”demnitari” (ghilimelele sunt foarte necesare), că suntem membri ai UE și nu subalterni ai UE, că suntem membri ai NATO și nu subordonați ai NATO, că suntem parteneri strategici ai SUA și nu angajați la ambasada Statelor Unite.

În această lipsă de înțelegere a statutului de ”demnitar” se ascund cam toate problemele României.

Statul român nu prea e pentru români

Iar situațiile precum scandalul provocat de jurnaliștii italieni cu doamna senator Șoșoacă este un bun exemplu de reacție proastă a autorităților românești.

În Italia au fost nenumărate cazuri de abuzuri contra românilor. Abuzuri serioase, nu mici circuri de apartament.

Au fost cazuri de sclavie (la propriu), sunt nedreptăți înfiorătoare comise de autoritățile românești. Periodic, diverse infracțiuni comise de români sunt supradimensionate de media italiană, încurajându-se manifestări fasciste și xenofobe împotriva românilor.

Dar niciun moment nu am auzit nici de la ministerul român de externe, nici de la ambasada noastră de la Roma, pretenții ca autoritățile italiene să își facă public mea culpa.

Situații similare întâlnim în Franța, în UK și alte state din UE. Dar și în afara UE. Să ne mai aducem aminte măcar noi de cazul sărmanului Iulian Gherguț, răpit de jidhadiști în Burkina Fasso, acum aproape 7 ani de zile.

Pur și simplu autoritățile române, care pot să se sesizeze la nivel de prim-ministru când vine vorba de un scandal de apartament în care au fost implicați niște cetățeni italieni, nu sunt capabile să apere drepturile încălcate grav ale unor cetățeni români.

Drepturile se solicită, nu se cerșesc

Lucrurile merg și mai departe. Deși România este stat membru UE, NATO, ”partener strategic” cu SUA, nu vedem o presiune fermă pusă de România atât pe autoritățile americane cât și pe Comisia Europeană, ca să fie obligată SUA să trateze pe români așa cum tratează pe majoritatea cetățenilor europeni- prin ridicarea regimului vizelor.

De fiecare dată când se ridică subiectul dinspre autoritățile române, el sună ca o stingheră și timidă rugăminte, nu ca o solicitare fermă din partea unor nedreptățiți.

La fel și cu zona Schengen și faptul că autoritățile europene amână un drept pentru care ne-am îndeplinit deja toate obligațiile, prin invocarea deja eternizatului MCV. Nici aici nu auzim o voce fermă, clară și argumentată a României care să solicite un drept cuvenit, nu vreun favor de care am fi nedemni.

Dacă această paradigmă s-ar schimba, dacă nedemnitarii de acum ar fi înlocuiți cu demnitari, cu oameni mândri fără exagerări de faptul că sunt români, atenți la detalii și cu respect față de ei înșiși și demnitățile de le ocupă, probabil România ar deveni a șaptea putere din UE. Și asta în nici 4 ani de zile.

Dar deficitul de demnitate nu poate fi suplinit prin exporturi.

Opinia autorului ar putea să nu reflecte neapărat și poziția redacției Sputnik.