103 ani de la nașterea lui Aleksandr Soljenițîn

Astăzi se împlinesc 103 ani de la nașterea lui Aleksandr Soljenițîn, personalitate uriașă a culturii universale, voce a libertății, a demnității și a creștinismului.

BUCUREȘTI, 11 dec – Sputnik. Veteran al războiului antifascist, victimă a gulagului comunist, apoi voce critică a delirului neoliberal, Soljenițîn a fost vocea critică și profetică a secolului XX și pentru secolul XXI.

Cărțile sale, ”O zi din viața lui Ivan Denisovici”, ”Iubește revoluția!”, ”Arhipelagul Gulag” rămân lecturi obligatorii pentru oricine dorește să înțeleagă secolul XX și să fie pregătit pentru ceea ce urmează în secolul XXI.

Însă o carte mai puțin cunoscută a sa publicului românesc, ”Eroarea Occidentului”, rămâne de o particulară actualitate în vremurile tulburi pe care le trăim.

Eroarea Occidentului

Soljenițîn denunță în acea carte confuzia gravă și absurdă făcută în Occident, dintre comunism și ruși, o confuzie de o simplitate intelectuală ce practic i-a favorizat răspândirea.

Rusofobia, fenomen vizibil inclusiv în societatea românească, se hrănește tocmai din această confuzie nefericită, care ignoră faptul că poporul rus este printre victimele ideologiei comuniste, că Gulagul este înainte de orice experiența carcerală prin care a fost trecută elita și opoziția rusă la comunism, că Biserica Ortodoxă rusă a fost trecută prin teribila experiență martirică a perioadei interbelice.

De asemenea, Soljenițîn este și una din vocile care au înțeles cel mai bine declinul Occidentului.

Într-o conferință susținută la Universitatea din Harvard, în iunie 1978 și devenită ulterior celebră, deși a dus apoi la izolarea tot mai mare a scriitorului și în cercurile intelectuale occidentale, Soljenițîn a oferit o radiografie exactă a stării de fapt a societății neoliberale, ale cărei consecințe le simțim toți zilele noastre.

”Cum oare de a putut Vestul să alunece din mersul său triumfal în debilitatea lui de azi? A cunoscut cumva în evoluţia sa momente fără întoarcere care să-i fi fost fatale, a rătăcit drumul? Nu pare a fi cazul.

Vestul a continuat să avanseze cu paşi fermi, adecvaţi intenţiilor proclamate pentru societate, braţ la braţ cu un progres tehnologic uluitor. Şi absolut dintr-o dată s-a pomenit în starea de slăbiciune de azi. Asta înseamnă că eroarea trebuie să se afle la rădăcină, la fundamentul gândirii moderne. Mă refer la viziunea asupra lumii care a prevalat în Occident, în epoca modernă.

Mă refer la viziunea asupra lumii care a prevalat în Occident şi care s-a născut în Renaştere, şi ale cărei dezvoltări politice s-au manifestat începând cu Secolul Luminilor. Ea a devenit baza doctrinei social-politice şi ar putea fi numită umanismul raţionalist sau autonomia umanistă; autonomia proclamată şi exercitată de om la întâlnirea cu toate forţele superioare lui. Putem vorbi, de asemeni, de antropocentrism: omul este văzut ca fiind centrul a tot şi a toate.”