Singura soluție, încă o Constituție?

Adunat în ședință solemnă, Parlamentul României a comemorat ieri ziua Constituției. O Constituție încălcată repetat, fără consecințe, de ultimii doi președinți ai României , iar apoi băgată la ATI de către delirul dictaturii sanitare.

După ce au încălcat-o, i-au făcut tort

În chiar momentul în care parlamentarii, după slaba lor potență intelectuală, comemorau Constituția, drepturile constituționale ale românilor sunt îngrădite prin decretarea repetată, lună de lună, a unei stări de alertă ce nu este menționată în legea fundamentală. Deci este neconstituțională.

Aceiași parlamentari care celebrau ieri Constituția au girat o dictatură neconstituțională, au încercat înlocuirea Avocatului Poporului, s-au supărat pe Curtea Constituțională că le-a încurcat socotelile, au lăsat de înțeles că tocmai Constituția încurcă combaterea pandemiei.

Premierul Ciucă, care vibra ieri de la tribuna Parlamentul României de dragul literei și spiritului Constituției, este cel care, în calitate de ministru al apărării naționale, scotea în martie 2020 armata în stradă pentru a intimida cu arma în mână pe cetățeni. Nu doar o decizie abuzivă și absurdă, dar și o încălcare deosebit de gravă a literei și spiritului Constituției. Consecința? A fost promovat de la funcția de ministru la cea de premier.

”Să se revizuiască, primesc!”

Interesante au fost discursurile celor doi președinți ai Camerelor Parlamentului. Ambii, președinți și ai principalelor două partide parlamentare ce alcătuiesc coaliția de guvernare, au vorbit destul de explicit despre necesitatea unei reforme constituționale.

Speriat de faptul că poate să moară de covid pentru că doamna Șoșoacă nu a purtat mască, domnul Ciolacu și-a făcut totuși curaj și a ținut un discurs despre cum vede domnia sa revizuirea Constituției.

Unele măsuri enunțate de liderul ipohondru al PSD sunt de un evident bun simț. Este clar pentru toată lumea că actuala Constituție nu lămurește așa cum trebuie relația și raporturile de putere dintre președinte și guvern, sunt anumite proceduri prevăzute constituțional (cum este cazul consultării partidelor parlamentare de către președinte) ce nu sunt bine clarificate. Dar este un personaj ca domnul Ciolacu în măsură să își asume un rol istoric, cum este acela de modificator al unei Constituții?

De departe, cel mai interesant discurs, a fost însă cel al domnului Florin Cîțu. Președintele Senatului și al PNL, și-a exprimat dorința ca o viitoare Constituție să fie cel puțin la fel de liberală ca cea din 1866 sau din 1923. Având în vedere că, de exemplu, ambele Constituții menționate de Cîțu, pe lângă faptul că erau monarhice, mai subliniau și caracterul de Biserică națională, Bisericii Ortodoxe române, asigurând locuri de drept în senat înalților ierarhi ai cultelor recunoscute, nu putem decât să aplaudăm reflecția domniei sale. Deși e mai probabil ca fostul premier să vorbească așa cum ne-a obișnuit și până acum: fără să aibă habar ce spune.

”Dar să nu se schimbe nimic!”

Deocamdată, atât fosta coaliție de guvernare (PNL- USR- UDMR), cât și actuala coaliție de guvernare (PSD-PNL-UDMR) au manifestat o grijă aparte, motivată medical, dar și politic, pentru nerespectarea și forțarea Constituției.
Deci nu prea știu cum am putea avea încredere în buna voință și în competența intelectuală a actualului Parlament de a încerca să revizuiască așa cum trebuie actualul text constituțional.

Nu mai vorbim aici despre reprezentativitatea acestul Parlament Sondajele de opinie arată clar că societatea nu are încredere în Parlament și potențialul pozitiv al acestuia, iar actuala componență politică a Parlamentului va fi serios modificată la următoarele alegeri parlamentare. Deci cu ce legitimitate s-ar putea apleca actualii parlamentari, pentru revizuirea Constituției?

Așa că cel mai bine ar fi să nu se schimbe nimic la Constituție. Nu înainte de a se schimba radical actuala clasă politică. Până atunci, politicienii ar trebui să facă învețe să respecte Constituția. Iar Constituția nu se respectă prin discursuri bombastice rostite cu ”măscuța” bine pusă pe gură și pe nas, ci prin fapte politice concrete.