Președintele SUA în Europa: Cum va fi obligată Rusia să plătească și să se pocăiască

Ani la rând ni se explică insistent că lumea este condusă de mâna invizibilă a pieței. Totuși, activismul din ultimele trei zile al președintelui american a creat impresia că lumea occidentală este condusă totuși anume de mâna sa.

"Sunt soțul lui Jill", anume așa s-a prezentat președintele american în fața clericilor de la Vatican, care l-au întâmpinat. Această glumă a conferit o dispoziție de absurditate tuturor activităților din Orașul Veșnic: de la întrevederile lui Joe Biden cu liderii țărilor europene până la summitul de două zile al statelor G20.

Toate au pornit de la trecerea de-a dreptul suprarealistă a cortegiului prezidențial pe străzile Orașului Veșnic. Ea a arătat ca un simbol al "noii normalități". Străzile mereu aglomerate ale Romei au devenit pustii, ca la bombardament. De-a lungul mărginii trotuarelor s-au aliniat în rânduri nesfârșite reprezentanții forțelor de ordine. Iar pe carosabil plutea lent o caravană incredibilă de automobile blindate: președintele SUA cu alaiul său mergeau spre Vatican pentru a se întâlni cu Papa de la Roma cu tocmai optzeci și două de mașini. Și care-i acolo situația cu amprenta de carbon? Se vede că doar plebeii lasă în urma lor așa ceva.

Ani la rând ni se explică insistent că lumea este condusă de mâna invizibilă a pieței. Totuși, activismul din ultimele trei zile al președintelui american a fost de așa natură, încât s-a creat impresia că lumea occidentală este condusă totuși anume de mâna sa acoperită de semnele senectuții.

La Vatican, Biden nu a avut doar o întrevedere cu Papa Francisc, ci a și reluat relațiile cu președintele Franței, cel ofensat dur, și nu o singură dată de el. Emanuel Macron avea tot dreptul să se supere. La început a fost afrontul afgan — Biden a retras trupele din țară fără a se consulta cel puțin din politețe, cu aliații europeni NATO. A urmat o nouă lovitură: Statele Unite au chemat în noua alianță militară AUKUS Australia, ocazie cu care au obligat-o să anuleze un contract de mai multe miliarde pentru submarine franceze. Totodată, francezilor li s-a dat de înțeles că de acum încolo în ”grădinița” lor tradițională — țările Indochinei — vor gospodări americanii, englezii și australienii. Atunci, iritarea lui Macron a fost atât de mare, încât pentru prima dată în istorie el a revocat ambasadorul de la Washington.

Totuși, la întrevederea cu Biden de la ambasada Franței la Vatican, președinții au lăsat să se înțeleagă că conflictul a fost epuizat. Biden a jucat foarte reușit rolul de bătrân deja ramolit care nu răspunde pentru nimic și nu-și prea dă seama unde se află. "Nu am știut, a bolborosit el ca răspuns la întrebarea unui reporter. Am crezut că Franța a fost informată (în chestiunea constituirii AUKUS)..." Președintele Macron nu a auzit niciun fel de scuze. În înregistrarea de la briefingul de presă se vede bine cât este de iritat și cu cât efort se stăpânește.

În regimul manual, președintele SUA a încercat să soluționeze și o astfel de problemă complexă cum este asigurarea Europei cu resurse energetice. Cancelarul Merkel a primit indicația să "sprijine Ucraina". Cert este că fără conducta de gaz, dătătoare de viață, acest teritoriu s-a transformat într-o adevărată valiză fără mâner. Americanii și europenii și-o pasează reciproc, neștiind ce să facă cu ea.

În septembrie, liderii Germaniei și SUA parcă încheiaseră o tranzacție. Merkel (sau cel care o va înlocui în funcția de cancelar) va obține ca Rusia să aprovizioneze Ucraina cu gaz tocmai până în anul 2034 — pentru treizeci de ani înainte. În schimb, americanii le vor permite nemților să primească gaz prin conducta "Nord Stream — 2".

Și toate aceste lucruri ne erau poziționate cândva drept "piață liberă". Vă aduceți aminte cât de mult ne doream pe vremuri să ajungem în OMC, cum speram la un sistem de reguli simple și transparente, care ne va permite să ne integrăm în economia globală? Dar, abia devenind membri, ne-am confruntat cu discriminare, protecționism și abuz de resurse administrative.

Ba "Pachetul energetic III al UE", document ce sfidează toate normele pieței. Ba sancțiunile impuse nu se știe pentru ce. Își mai amintește care a fost motivul acestora? Iar acum - gândiți-vă doar — pentru a lansa comerțul cu gaz prin conducta pe care tot noi am construit-o, din nu se știe ce considerente, trebuie să luăm la întreținere Ucraina. Pentru că americanii și cu nemții ar putea să ne interzică ceva acolo ne vor interzice. Niște relații extra-sofisticate!

Întrunirea de la Roma a președintelui SUA cu liderii occidentali a scos la iveală principala problemă a politicii externe americane. Statele Unite impun altor țări tot felul de acorduri, tratate, contracte, convenții. Ir apoi, cu o lejeritate incredibilă se retrag din toate aceste acorduri și încearcă să "pună capăt problemelor" în regim manual.

În ultimii ani, din cauza incapacității SUA de a negocia au de suferit chiar și cei mai apropiați și de încredere aliați. În 2015, Washingtonul a susținut acordul cu privire la programul nuclear iranian, în 2018 s-a retras din el, acum și-a anunțat intenția de a se așeza din nou la masa negocierilor. Aceeași istorie o vedem și cu acordul de la Paris privind schimbările climatice. În anul 2015, SUA au aderat la el, în 2020 l-au abandonat, în 2021 au intrat iarăși. "Intră minunat spunea Winnie-the-Pooh. Și iese tot minunat!"

Țările care participă la astfel de acorduri internaționale își îndeplinesc exemplar obligațiile. De exemplu, își curăță industriile, reduc emisiile de carbon — apropo, în prezent, campion mondial la reducerea acestui tip de emisii a devenit Rusia. În același timp, Statele Unite – cel mai mare producător de CO2 – doar cotcodăcesc despre ororile încălzirii globale, băgând în sperieți omenirea, dar nici nu se gândesc să efectueze o oarecare tranziție energetică.

Lasă aliații europeni să înghețe în casele lor, să stea la cozi pentru benzină, să se confrunte cu o amenințare reală cu foametea. În America, de parcă nu s-ar întâmpla nimic, este pompat petrol, este extras gaz și sunt acumulate venituri. Washingtonul luptă de minune cu încălzirea globală cu mâinile altora. Statele Unite nu au introdus niciun fel de taxă pe carbon: este mult mai profitabil să-i obligi pe europeni să facă acest lucru.

În cazul în care vasalii încearcă să-și manifeste nemulțumirea, se face uz de amenințări directe. Chiar în ajunul vizitei lui Biden în Europa, ziarul Financial Times a publicat opinia unor surse europene, precum că țările UE cer SUA să nu renunțe în niciun caz la conceptul de primă lovitură nucleară. Europenii, chipurile, nu-și imaginează existența fără umbrela nucleară americană. Împotriva cui este umbrela? Lucru știut — împotriva Rusiei și Chinei.

Pandemia de coronavirus, bineînțeles, și-a spus cuvântul în decizia președintelui Putin și a liderului RPC, Xi Jinping, de a nu merge la summitul G20 și la summitul climatic de la Glasgow. Totuși, și mai importantă este anume această incapacitate de a negocia a partenerilor occidentali. Ei bine, vom semna niște acorduri noi, vom începe să le realizăm în modul cuvenit, după care vom ajunge să observăm că țările europene deja au sărit din acest tren, iar Washingtonul nici nu s-a îmbarcat în el vreodată. Și în așa fel ne vom da seama că cei care vor obține beneficii din toate acordurile vor fi americanii, ceva le va reveni europenilor, iar pe Rusia, tradițional, vor încerca să o oblige să plătească și să se pocăiască.

Întrunirea G20 de la Roma trece treptat în summitul privind schimbările climatice, care și-a început recent lucrările la Glasgow. Joe Biden a adus într-acolo noua politică americană privind lupta cu încălzirea. O descriere detaliată a acesteia a fost prezentată de influenta revistă Foreign Affairs. Esența sa prevede că statele suverane în general nu mai sunt necesare, deoarece guvernele lor nu sunt în stare să învingă "dezastrul climatic".

Anume de aceea este nevoie de constituirea unui guvern mondial. Vor dirija acolo americanii, totuși unele funcții le vor reveni și aliaților europeni, în primul rând Marii Britanii. Cea mai promițătoare descoperire a americanilor ține de faptul că "resursele statului nu sunt patrimoniul său național, ele aparțin întregii lumi". În cazul în care un stat suveran își administrează în mod incorect bogățiile naturale, el riscă să ajungă ținta unei intervenții străine — jur că anume așa cuvinte sunt acolo.

Prin ce fascinează noua politică climatică americană? Ea se aplică tuturor statelor care au semnat tot felul de acorduri internaționale privind mediul. De exemplu, Convenția privind conservarea diversității biologice. Aceasta a fost adoptată în 1992, printre semnatari figurează mai multe țări – de la Burkina Faso până la China, de la Rusia până la Insulele Cook. În acea perioadă se credea că biodiversitatea este o ceva drăguț, despre delfini și fluturi. Nu e greu să-ți dai seama că SUA nici nu au avut de gând să semneze această Convenție, la fel ca și multe alte acorduri privind mediul. Uite, cu adevărat o țară excepțională, capabilă să se îngrijească de sine stătător de delfinii și fluturii săi. Și, totodată, să aibă grijă și de cei străini.

Întreaga agendă climatică se reduce la faptul că americanii le propun vasalilor lor europeni să participe la jefuirea Rusiei și Chinei. Acest lucru va fi un fel de compensare pentru tranziția energetică. RPC va fi împovărată de taxe și tarife, aceeași soartă o va avea și Rusia. Plus la aceasta, noi avem propriile resurse, care, după cum se constată, deja nu prea sunt ale noastre. Le avem atât de multe încât suntem amenințați din cauza lor cu un război concret.

Bineînțeles, nici SUA, nici Europa nu dispun de niște pârghii pentru promovarea acestui gen de politică. Lipsa lui Putin și a lui Xi Jinping la Roma și la Glasgow a reprezentat un semnal foarte puternic. Fără ei toată această pălăvrăgeală este lipsită de perspective.

Probabil, "soțul lui Jill" se crede domnitorul lumii. Probabil, el chiar se crede domnitorul Universului. Totuși, atunci când summit-urile se vor sfârși și Biden va pleca, europenii vor fi nevoiți să revină în lumea reală. Acolo va trebui să construiască din nou relații corecte și reciproc avantajoase cu Rusia și China, ignorând tot mai des apelurile supărate din Washington. Nu e o chestie ușoară, dar e timpul să se obișnuiască.